х

 

CODUL PROPRIETĂȚII INTELECTUALE

 

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

 

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII INTRODUCTIVE

 

Articolul 1. Domeniul de aplicare a Codului

Articolul 2. Proprietatea intelectuală

Articolul 3. Obiectele de proprietate intelectuală

Articolul 4. Legislația în domeniul proprietății intelectuale

Articolul 5. Acordurile internaționale

 

CAPITOLUL II

 OFICIUL NAŢIONAL DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

 

Articolul 6. Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală

Articolul 7. Statutul juridic al AGEPI

Articolul 8. Finanțarea și activitatea economico-financiară a AGEPI

Articolul 9. Misiunea, funcţiile şi atribuţiile AGEPI

Articolul 10. Drepturile și obligațiile AGEPI

Articolul 11. Colaborarea cu alte autorităţi, instituţii şi organizaţii

Articolul 12. Organizarea și funcționarea AGEPI

Articolul 13. Conducerea AGEPI

Articolul 14. Drepturile și obligațiile angajatului AGEPI. Incompatibilități

 

CAPITOLUL III

ACTIVITĂȚILE DE BAZĂ ÎN DOMENIUL PROPRIETĂȚII INTELECTUALE

 

Secţiunea 1

Activităţile de examinare, de informare şi documentare, de promovare şi diseminare a informaţiei, activitatea editorială, activitatea de formare profesională continuă  în domeniul proprietăţii intelectuale

Articolul 15. Activitatea de examinare

Articolul 16. Activitatea de informare şi documentare

Articolul 17. Activitatea editorială

Articolul 18. Editarea Buletinului Oficial de Proprietate Intelectuală

Articolul 19. Activitatea de formare profesională continuă

Articolul 20. Activitatea de promovare şi diseminare a informaţiei

 

Secţiunea a 2-a

Soluţionarea extrajudiciară a litigiilor în

domeniul proprietăţii intelectuale și aspecte administrative

Articolul 21. Comisia de contestaţii şi competenţa acesteia

Articolul 22. Comisia de mediere în domeniul proprietăţii intelectuale şi competenţa acesteia. Mediatorul din cadrul Comisiei de mediere

Articolul 23. Arbitrajul specializat în domeniul proprietăţii intelectuale şi competenţa acestuia

Articolul 24. Comisia de avizare și competența acesteia.

 

Secţiunea a 3-a

Reprezentarea în domeniul proprietăţii intelectuale

prin intermediul mandatarului autorizat

Articolul 25. Principiile generale privind reprezentarea în domeniul proprietăţii intelectuale

Articolul 26. Drepturile şi obligaţiile mandatarului autorizat

Articolul 27. Răspunderea mandatarului autorizat

Articolul 28. Suspendarea şi încetarea activităţii mandatarului autorizat

 

Secţiunea a 4-a

Evaluarea în domeniul proprietăţii intelectuale

Articolul 29. Principiile generale privind evaluarea în domeniul proprietăţii intelectuale

Articolul 30. Drepturile şi obligaţiile evaluatorului obiectelor de proprietate intelectuală

Articolul 31. Suspendarea şi încetarea activităţii evaluatorului obiectelor de proprietate intelectuală

 

TITLUL II

PROPRIETATEA INDUSTRIALĂ

 

CAPITOLUL I

INVENȚIILE

 

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Articolul 32. Noţiuni principale

Articolul 33. Formele de protecţie a invenţiilor

 

Secţiunea a 2-a

Dreptul material al brevetelor

 

Subsecțiunea 1

Brevetabilitatea

Articolul 34. Invenţii brevetabile

Articolul 35. Excepții de la brevetabilitate

Articolul 36. Noutatea

Articolul 37. Divulgări neopozabile

Articolul 38. Activitatea inventivă

Articolul 39. Aplicabilitatea industrială

Articolul 40. Obiectul protecţiei prin brevet de invenţie de scurtă durată

 

Subsecţiunea a 2-a

Persoana îndreptăţită să solicite şi să obţină un brevet

Articolul 41. Dreptul de a depune o cerere de brevet

Articolul 42. Dreptul la brevet

Articolul 43. Invenţiile salariaţilor

Articolul 44. Cererea de brevet depusă de o persoană neîndreptăţită

Articolul 45. Dreptul inventatorului

 

Subsecţiunea a 3-a

Efectele brevetului şi ale cererii de brevet

Articolul 46. Durata brevetului

Articolul 47. Drepturile conferite prin cererea de brevet după publicarea acesteia

Articolul 48. Drepturile conferite de brevet

Articolul 49. Interzicerea exploatării indirecte a invenţiei

Articolul 50. Limitarea efectelor brevetului

Articolul 51. Epuizarea drepturilor

Articolul 52. Întinderea protecţiei

Articolul 53. Dreptul bazat pe utilizarea anterioară a invenţiei

 

Subsecţiunea a 4-a

Cererea de brevet şi brevetul ca obiect de proprietate

Articolul 54. Transmiterea drepturilor

Articolul 55. Contractul de cesiune și transferul

Articolul 56. Contractul de licență

Articolul 57. Licenţa obligatorie

Articolul 58. Condiţiile aplicabile licenţelor obligatorii

 

Secţiunea a 3-a

Cererea de brevet

 

Subsecţiunea 1

Depunerea cererii de brevet şi condiţiile pe care

trebuie să le îndeplinească aceasta

Articolul 59. Depunerea cererii

Articolul 60. Limba de procedură

Articolul 61. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de brevet

Articolul 62. Data de depozit

Articolul 63. Unitatea invenţiei

Articolul 64. Dezvăluirea invenţiei

Articolul 65. Revendicări

Articolul 66. Rezumat

 

Subsecţiunea a 2-a

Prioritatea

Articolul 67. Dreptul de prioritate

Articolul 68. Revendicarea priorităţii

Articolul 69. Corectarea sau suplimentarea unei revendicări a priorităţii

Articolul 70. Restabilirea dreptului de prioritate

 

Subsecţiunea a 3-a

Procedura pentru cererile depuse conform tratatelor internaţionale

Articolul 71. Cererea internaţională

Articolul 72. Brevet eurasiatic

Articolul 73. Cererea de brevet european şi brevetul european validat

Articolul 74. Procedura de validare a brevetului european

Articolul 75. Textul autentic al cererilor de brevet european sau al brevetelor europene

 

Secţiunea a 4-a

Procedura pînă la acordarea brevetului

 

Articolul 76. Cererile de brevet a căror divulgare poate aduce atingere securităţii naţionale

Articolul 77. Examinarea

Articolul 78. Examinarea formală

Articolul 79. Examinarea preliminară

Articolul 80. Publicarea cererii

Articolul 81. Cercetarea documentară

Articolul 82. Examinarea de fond a cererii

Articolul 83. Examinarea condiţiilor pentru acordarea brevetului de invenţie de scurtă durată

Articolul 84. Acordarea brevetului sau respingerea cererii

Articolul 85. Opoziţia

Articolul 86. Transformarea cererii

Articolul 87. Solicitarea a două titluri de protecţie

Articolul 88. Retragerea cererii

 

 

Secţiunea a 5-a

Procedura după acordarea brevetului

 

Subsecţiunea 1

Menţinerea în vigoare, stingerea şi nulitatea brevetului

Articolul 89. Eliberarea brevetului

Articolul 90. Menţinerea în vigoare a brevetului

Articolul 91. Brevetul eliberat unei persoane neîndreptăţite

Articolul 92. Efectele schimbării titularului de brevet

Articolul 93. Nulitatea brevetului

Articolul 94. Acţiunea în nulitate a brevetului

Articolul 95. Renunţarea la brevet

Articolul 96. Limitarea brevetului

Articolul 97. Stingerea drepturilor acordate de brevet

 

Subsecţiunea a 2-a

Certificatul complementar de protecţie

Articolul 98. Certificatul

Articolul 99. Cererea de acordare a certificatului

Articolul 100. Condiţiile de acordare a certificatului

Articolul 101. Nulitatea certificatului

 

Secţiunea a 6-a

Prevederi generale de procedură

Articolul 102. Modificările

Articolul 103. Examinarea din oficiu

Articolul 104. Observaţiile terţilor

Articolul 105. Prelungirea termenelor

Articolul 106. Continuarea procedurii după nerespectarea termenului

Articolul 107. Restabilirea drepturilor (restitutio in integrum)

 

 

CAPITOLUL II

SOIURILE DE PLANTE

 

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Articolul 108. Definiţii

Articolul 109. Protecţia juridică a soiului

Articolul 110. Organele care realizează protecţia juridică a soiurilor

 

Secţiunea a 2-a

Dreptul material al brevetelor

 

Subsecţiunea 1

Brevetabilitatea soiului

Articolul 111. Condiţiile de brevetabilitate a soiului

Articolul 112. Distinctivitatea

Articolul 113. Uniformitatea

Articolul 114. Stabilitatea

Articolul 115. Noutatea

 

Subsecţiunea a 2-a

Dreptul de a solicita şi a obţine un brevet

Articolul 116. Dreptul la brevet

Articolul 117. Soiurile create sau descoperite şi dezvoltate de către angajaţi

Articolul 118. Dreptul de a depune o cerere de brevet

Articolul 119. Cererea de brevet depusă de o persoană neîndreptăţită

 

Subsecţiunea a 3-a

Efectele protecţiei prin brevet

Articolul 120. Drepturile titularului de brevet

Articolul 121. Limitarea drepturilor titularului de brevet

Articolul 122. Epuizarea drepturilor titularului de brevet

Articolul 123. Utilizarea denumirii soiului

Articolul 124. Limitarea utilizării denumirii soiului

 

Subsecţiunea a 4-a

Durata protecţiei şi încetarea acesteia

Articolul 125. Durata protecţiei

Articolul 126. Nulitatea brevetului

Articolul 127. Acţiunea în nulitate

Articolul 128. Efectele nulităţii

Articolul 129. Decăderea din drepturi a titularului de brevet

Articolul 130. Renunţarea la brevet

 

Subsecţiunea a 5-a

Cererea de brevet şi brevetul ca obiect de proprietate

Articolul 131. Drepturile conferite de o cerere de brevet după publicare

Articolul 132. Transmiterea drepturilor

Articolul 133. Contractul de cesiune și transferul

Articolul 134. Contractul de licență

Articolul 135. Coproprietatea

Articolul 136. Licenţele obligatorii

 

Secţiunea a 3-a

Cererea de brevet

 

Subsecţiunea 1

Condiţiile pentru depunerea cererii de brevet

Articolul 137. Depunerea cererii

Articolul 138. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de brevet

Articolul 139. Limba de procedură

Articolul 140. Data de depozit

Articolul 141. Denumirea soiului

 

Subsecţiunea a 2-a

Prioritatea

Articolul 142. Dreptul de prioritate

Articolul 143. Revendicarea priorităţii

Articolul 144. Restabilirea dreptului de prioritate

Articolul 145. Efectul dreptului de prioritate

 

Secţiunea a 4-a

Procedura de acordare a brevetului

 

Articolul 146. Examinarea cererii

Articolul 147. Examinarea formală

Articolul 148. Examinarea preliminară

Articolul 149. Publicarea cererii

Articolul 150. Examinarea de fond

Articolul 151. Examinarea tehnică a soiului

Articolul 152. Efectuarea examinării tehnice

Articolul 153. Raportul de examinare tehnică

Articolul 154. Obiecţii privind cererea de brevet

Articolul 155. Hotărîrile AGEPI

Articolul 156. Motivarea hotărîrilor

Articolul 157. Publicarea hotărîrii

Articolul 158. Retragerea cererii de brevet

   

Secţiunea a 5-a

Procedura de eliberare şi menţinere în vigoare a brevetului

Articolul 159. Eliberarea brevetului

Articolul 160. Menţinerea în vigoare a brevetului

Articolul 161. Brevetul acordat unei persoane neîndreptăţite

Articolul 162. Efectele substituirii titularului de brevet

Articolul 163. Modificarea denumirii soiului

Articolul 164. Verificarea tehnică

Articolul 165. Raportul de verificare tehnică

 

Secţiunea a 8-a

Dispoziţii comune

Articolul 166. Prelungirea termenelor şi repunerea în termen

Articolul 167. Restabilirea drepturilor (restitutio in integrum)

Articolul 168. Dreptul de folosire posterioară

Articolul 169. Examinarea din oficiu

Articolul 170. Procedura verbală

Articolul 171. Obţinerea dovezilor

Articolul 172. Suspendarea procedurii în instanţă

Articolul 173. Protecţia şi testarea soiurilor în străinătate

Articolul 174. Utilizarea soiurilor în producţie

 

CAPITOLUL III

TOPOGRAFIILE CIRCUITELOR INTEGRATE

  Articolul 175. Obiectul protecţiei

  Articolul 176. Dreptul la protecţie

  Articolul 177. Înregistrarea topografiei

  Articolul 178. Drepturile titularului

  Articolul 179. Drepturile creatorului unei topografii înregistrate

  Articolul 180. Transmiterea drepturilor

  Articolul 181. Licența obligatorie

  Articolul 182. Condițiile aplicabile licențelor obligatorii

  Articolul 183. Încetarea drepturilor

  Articolul 184. Protecţia topografiilor în străinătate

 

CAPITOLUL IV

DESENELE ȘI MODELELE INDUSTRIALE

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Articolul 185. Noţiuni principale

Articolul 186. Protecţia juridică

 

Secţiunea a 2-a

Dreptul material privind protecţia desenelor şi modelelor industriale

 

Subsecţiunea 1

Condiţiile de protecţie a desenelor şi modelelor industriale

Articolul 187. Obiectul protecţiei

Articolul 188. Noutatea

Articolul 189. Caracterul individual

Articolul 190. Produsele complexe

Articolul 191. Dezvăluirea

Articolul 192. Desenele şi modelele industriale neprotejabile

 

Subsecţiunea a 2-a

Întinderea şi durata protecţiei

Articolul 193. Întinderea protecţiei

Articolul 194. Durata protecţiei

Articolul 195. Reînnoirea

 

Subsecţiunea a 3-a

Autorul desenului sau al modelului industrial. Titularul de drept

asupra desenului sau modelului industrial

Articolul 196. Dreptul asupra desenului sau modelului industrial

Articolul 197. Desenele şi modelele industriale create de salariaţi

Articolul 198. Revendicarea dreptului asupra desenului sau modelului industrial

Articolul 199. Efectele hotărîrii judecătoreşti privind dreptul noului titular asupra desenului sau modelului industrial înregistrat

Articolul 200. Drepturile autorului

 

Subsecţiunea a 4-a

Efectele dreptului asupra desenului sau modelului industrial

Articolul 201. Drepturile conferite de desenul sau de modelul industrial

Articolul 202. Limitarea drepturilor conferite de desenul sau de modelul industrial

Articolul 203. Epuizarea drepturilor

Articolul 204. Dreptul, întemeiat pe utilizare anterioară, asupra desenului sau modelului industrial înregistrat

 

Subsecţiunea a 5-a

Respingerea cererii de înregistrare. Nulitatea

Articolul 205. Hotărîrea de respingere a cererii de înregistrare. Declaraţia de nulitate

Articolul 206. Temeiurile de respingere a cererii de înregistrare. Motivele care atrag nulitatea

Articolul 207. Efectele nulităţii

 

Subsecţiunea a 6-a

Transmiterea drepturilor asupra unui desen sau unui model industrial

Articolul 208. Transmiterea drepturilor

Articolul 209. Contractul de licenţă

 

Secţiunea 3

Înregistrarea desenului sau a modelului industrial

 

Subsecţiunea 1

Cererea de înregistrare a desenului sau a modelului industrial

Articolul 210. Depunerea cererii de înregistrare

Articolul 211. Condiţiile pe care trebuie să le întrunească cererea

Articolul 212. Cererea de înregistrare multiplă

Articolul 213. Data de depozit

Articolul 214. Modificarea cererii din iniţiativa solicitantului

Articolul 215. Retragerea cererii

Articolul 216. Depunerea cererii de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale în străinătate

 

Subsecţiunea a 2-a

Prioritatea

Articolul 217. Efectul dreptului de prioritate

Articolul 218. Dreptul de prioritate

Articolul 219. Prioritatea de expunere

Articolul 220. Invocarea priorităţii

Articolul 221. Transmiterea dreptului de prioritate

 

Subsecţiunea a 3-a

Procedura de înregistrare

Articolul 222. Examinarea respectării condiţiilor de formă privind depunerea cererii

Articolul 223. Publicarea cererii de înregistrare

Articolul 224. Observaţiile terţilor

Articolul 225. Opoziţia

Articolul 226. Examinarea opoziţiei

Articolul 227. Examinarea de fond

Articolul 228. Hotărîrea în urma examinării de fond a cererii. Anularea sau revocarea hotărîrii

Articolul 229.  Înregistrarea desenului sau modelului industrial. Eliberarea certificatului de înregistrare

Articolul 230. Repunerea în termenul omis

Articolul 231. Restabilirea în drepturi

 

 

Secţiunea a 4-a

Stingerea drepturilor asupra desenului sau a modelului industrial înregistrat

Articolul 232. Caducitatea

Articolul 233. Renunţarea

Articolul 234. Nulitatea

 

 

CAPITOLUL V

MĂRCILE

 

Secțiunea 1

Dispoziţii generale

Articolul 235. Noţiuni principale

Articolul 236. Protecţia juridică

 

Secțiunea a 2-a

Dreptul material privind mărcile

 

Subsecţiunea 1

Mărcile. Motive de refuz la înregistrarea mărcilor

Articolul 237. Mărci

Articolul 238. Titularul mărcii

Articolul 239. Motive absolute de refuz

Articolul 240. Motive relative de refuz

 

Subsecţiunea a 2-a

Efectele înregistrării mărcii

Articolul 241. Dreptul conferit de înregistrarea mărcii

Articolul 242. Limitarea dreptului exclusiv

Articolul 243. Menţionarea mărcii în dicţionare

Articolul 244. Interzicerea utilizării mărcii înregistrate pe numele agentului sau reprezentantului

Articolul 245 Epuizarea dreptului conferit de marcă

Articolul 246. Cerinţe faţă de utilizarea mărcii

 

Subsecţiunea a 3-a

Durata protecţiei mărcii. Reînnoirea, modificarea

şi divizarea înregistrării mărcii

Articolul 247. Durata protecţiei mărcii înregistrate

Articolul 248. Reînnoirea înregistrării mărcii

Articolul 249. Introducerea modificărilor

Articolul 250. Divizarea înregistrării

Articolul 251. Fuziunea înregistrărilor

 

Subsecţiunea a 4-a

Stingerea drepturilor asupra mărcii

Articolul 252. Renunţarea la marcă

Articolul 253. Decăderea din drepturile asupra mărcii

Articolul 254. Motive absolute de nulitate

Articolul 255. Motive relative de nulitate

Articolul 256 Limitarea drepturilor prin inacţiunea titularului

Articolul 257. Efectele decăderii din drepturi şi ale nulităţii mărcii

 

Subsecţiunea a 5-a

Transmiterea drepturilor asupra mărcii

Articolul 258. Transmiterea drepturilor

Articolul 259. Contractul de cesiune şi transferul

Articolul 260. Contractul de licenţă

 

Secțiunea a 3-a

Înregistrarea mărcii

 

Subsecţiunea 1

Cererea de înregistrare a mărcii

Articolul 261. Depunerea cererii de înregistrare

Articolul 262. Cererea de înregistrare

Articolul 263. Data de depozit

 

Subsecţiunea a 2-a

Constatarea notorietăţii mărcii

Articolul 264. Protecţia mărcii notorii

Articolul 265. Depunerea cererii de constatare a notorietăţii mărcii

Articolul 266. Cuprinsul cererii de constatare a notorietăţii mărcii

Articolul 267. Materialele anexate la cererea de constatare a notorietăţii mărcii

Articolul 268. Criteriile de constatare a notorietăţii mărcii

Articolul 269. Examinarea cererii de constatare a notorietăţii mărcii

Articolul 270. Hotărîre privind constatarea notorietăţii mărcii

 

Subsecţiunea a 3-a

Prioritatea

Articolul 271. Dreptul de prioritate

Articolul 272. Efectul dreptului de prioritate

Articolul 273. Prioritatea de expoziţie

Articolul 274. Invocarea priorităţii

 

Subsecţiunea a 4-a

Procedura de înregistrare

Articolul 275. Examinarea respectării condiţiilor de depunere a cererii de înregistrare

Articolul 276. Publicarea cererii de înregistrare

Articolul 277. Observaţiile terţilor

Articolul 278. Opoziţia

Articolul 279. Examinarea de fond

Articolul 280. Examinarea opoziţiei

Articolul 281. Respingerea cererii de înregistrare a mărcii

Articolul 282. Retragerea, limitarea şi modificarea cererii de înregistrare a mărcii

Articolul 283. Divizarea cererii de înregistrare a mărcii

Articolul 284. Fuziunea cererilor

Articolul 285. Înregistrarea mărcii

Articolul 286. Repunerea în drepturi

Articolul 287. Prelungirea termenelor şi repunerea în termenul omis

 

Secțiunea a 4-a

Mărcile colective şi mărcile de certificare

Articolul 288. Mărcile colective

Articolul 289. Regulamentul de utilizare a mărcii colective

Articolul 290. Respingerea cererii de înregistrare a mărcii colective

Articolul 291. Modificarea regulamentului de utilizare a mărcii colective

Articolul 292. Intentarea acţiunii de apărare a drepturilor asupra mărcii colective

Articolul 293. Motivele decăderii din drepturile asupra mărcii colective

Articolul 294. Motivele nulităţii mărcii colective

Articolul 295. Mărcile de certificare (de conformitate)

 

Secțiunea a 5-a

Ănregistrarea internaţională a mărcilor

Articolul 296. Prevederi generale

Articolul 297. Cererea internaţională

Articolul 298. Taxele pentru cererea internaţională

Articolul 299. Procedura de verificare a cererii internaţionale la AGEPI

Articolul 300. Cererea de desemnare posterioară

Articolul 301. Procedura de examinare a înregistrării internaţionale notificate de Biroul Internaţional

Articolul 302. Efectele înregistrării internaţionale în care este desemnată Republica Moldova

Articolul 303. Substituirea unei mărci naţionale cu o înregistrare internaţională

Articolul 304. Transformarea înregistrării internaţionale în cerere naţională

 

 

 

CAPITOLUL VI

INDICAȚIILE GEOGRAFICE, DENUMIRILE DE ORIGINE ȘI

 SPECIALITĂȚILE TRADIȚIONALE GARANTATE

 

Secțiunea 1

Dispoziţii generale

Articolul 305. Noţiuni principale

Articolul 306. Prevederi generale de protecţie juridică

Articolul 307. Protecţia denumirii de origine şi a indicaţiei geografice

Articolul 308. Protecţia specialităţii tradiţionale garantate

Articolul 309. Motive de refuz la înregistrare

Articolul 310. Caietul de sarcini

Articolul 311. Dreptul la protecţie

Articolul 312. Durata protecţiei

Articolul 313. Efectele înregistrării denumirilor de origine şi indicaţiilor geografice

Articolul 314. Efectele înregistrării specialităţilor tradiţionale garantate

Articolul 315. Încetarea protecţiei şi decăderea din drepturi

 

Secțiunea a 2-a

Înregistrarea indicaţiilor geografice, denumirilor de

origine şi specialităţilor tradiţionale garantate

Articolul 316. Depunerea cererii de înregistrare

Articolul 317. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de înregistrare

Articolul 318. Data de depozit

Articolul 319. Retragerea şi modificarea cererii

Articolul 320. Procedura de examinare a cererii

Articolul 321. Examinarea respectării condiţiilor de depunere a cererii

Articolul 322. Publicarea cererii

Articolul 323. Opoziţia

Articolul 324. Examinarea de fond

Articolul 325. Examinarea opoziţiei

Articolul 326. Respingerea cererii

Articolul 327. Înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate

 

Secțiunea a 3-a

Conflictele cu alte drepturi. controlul

Articolul 328. Utilizarea denumirilor omonime

Articolul 329. Relaţiile dintre denumiri de origine, indicaţii geografice şi alte drepturi

Articolul 330. Controlul oficial

Articolul 331. Controlul respectării caietului de sarcini

Articolul 332. Denumiri, menţiuni şi simboluri

Articolul 333. Condiţii de utilizare a denumirilor specialităţilor tradiţionale garantate

Articolul 334. Modificarea caietului de sarcini

Articolul 335. Interzicerea utilizării denumirii de origine, indicaţiei geografice sau denumirii specialităţii tradiţionale garantate

Articolul 336. Anularea înregistrării, revocarea protecţiei sau a dreptului de utilizare

 

Secțiunea a 4-a

Înregistrarea internaţională a denumirilor de origine și indicațiilor geografice

Articolul 337. Prevederi generale

Articolul 338. Cererea internaţională

Articolul 339. Efectele înregistrării internaţionale a denumirii de origine sau a indicației geografice avînd ca ţară de origine Republica Moldova

Articolul 340. Taxele pentru cererea internaţională

Articolul 341. Procedura de verificare a cererii internaţionale la AGEPI

Articolul 342. Procedura de examinare a înregistrării internaţionale notificate de Biroul Internaţional

Articolul 343. Efectele înregistrării internaţionale în Republica Moldova

 

CAPITOLUL VII 

PREVEDERI COMUNE

 

Secțiunea 1

Prevederi comune de procedură

Articolul 344. Reprezentarea în domeniul proprietăţii industriale

Articolul 345. Soluționarea litigiilor în domeniul proprietății industriale

Articolul 346. Taxele

Articolul 347. Drepturile persoanelor fizice şi juridice străine

Articolul 348. Informarea publicului

 

Secțiunea a 2-a

Asigurarea respectării drepturilor

Articolul 349. Acţiunea privind încălcarea drepturilor

Articolul 350. Acţiunea de declarare a neîncălcării drepturilor

Articolul 351. Măsuri de asigurare a probelor pînă la intentarea acţiunii

Articolul 352. Asigurarea probelor în cazuri de urgenţă

Articolul 353. Nulitatea măsurilor de asigurare a probelor

Articolul 354. Prezentarea şi asigurarea probelor în cadrul acţiunii privind încălcarea drepturilor

Articolul 355. Dreptul la informare

Articolul 356. Măsurile de asigurare a acţiunii privind încălcarea drepturilor

Articolul 357. Măsuri corective

Articolul 358. Asigurarea executării hotărîrii judecătoreşti

Articolul 359. Măsurile de alternativă

Articolul 360. Despăgubirile

Articolul 361. Măsuri de publicitate

 

TITLUL III

DREPTUL DE AUTOR ȘI DREPTURILE CONEXE

 

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 362. Tratate internaţionale. Tratament naţional

Articolul 363. Noţiuni principale

 

CAPITOLUL II

DREPTUL DE AUTOR

Articolul 364. Condiţiile de protecţie

Articolul 365. Domeniul de acţiune a dreptului de autor

Articolul 366. Opere protejate de dreptul de autor

Articolul 367. Creaţii şi alte obiecte neprotejate prin dreptul de autor

Articolul 368. Subiectul dreptului de autor. Prezumţia paternităţii şi simbolul protecţiei dreptului de autor

Articolul 369. Taxele

Articolul 370. Drepturile morale ale autorului

Articolul 371. Drepturile patrimoniale exclusive

Articolul 372. Dreptul la remuneraţie pentru împrumut

Articolul 373. Copaternitatea

Articolul 374. Dreptul de autor asupra operelor de serviciu

Articolul 375. Dreptul de autor asupra operelor colective

Articolul 376. Dreptul de autor asupra operelor derivate

Articolul 377. Dreptul de autor asupra operelor integrante

Articolul 378. Dreptul de autor asupra operelor audiovizuale

Articolul 379. Dreptul de autor asupra operelor de artă plastică. Dreptul de acces

Articolul 380. Dreptul de autor asupra operelor de artă. Dreptul de suită

Articolul 381. Dreptul de autor asupra operelor fotografice

Articolul 382. Dreptul de autor asupra operelor de artă aplicată (design) şi a operelor de arhitectură

Articolul 383. Termenele de protecţie a dreptului de autor

 

CAPITOLUL III

EXCEPȚII ȘI LIMITĂRI ALE DREPTURILOR PATRIMONIALE

Articolul 384. Criterii generale de aplicare a excepţiilor şi limitărilor

Articolul 385. Reproducerea temporară a operelor

Articolul 386. Reproducerea operelor în scopuri personale. Copia privată

Articolul 387. Reproducerea reprografică de către biblioteci, arhive şi de alte instituţii

Articolul 388. Alte excepţii şi limitări

Articolul 389. Utilizarea programelor pentru calculator şi a bazelor de date. Decompilarea programelor pentru calculator

 

CAPITOLUL IV

CONTRACTELE DE AUTOR

Articolul 390. Transmiterea drepturilor patrimoniale prin contracte de autor

Articolul 391. Condiţiile şi forma contractului de autor

 

CAPITOLUL V

DREPTURILE CONEXE

Articolul 392. Subiecţii drepturilor conexe. Domeniul de acţiune a drepturilor conexe

Articolul 393. Drepturile interpreţilor

Articolul 394. Drepturile producătorilor de fonograme

Articolul 395. Drepturile producătorilor de videograme

Articolul 396. Drepturile organizaţiilor de difuziune prin eter sau prin cablu

Articolul 397. Valorificarea fonogramelor publicate în scop comercial

Articolul 398. Excepţii şi limitări ale drepturilor conexe

Articolul 399. Termenele de protecţie a drepturilor conexe

 

CAPITOLUL VI

ALTE DREPTURI. DOMENIUL PUBLIC

Articolul 400. Drepturile producătorilor bazelor de date. Obiectul protecţiei

Articolul 401. Drepturile şi obligaţiile utilizatorilor legali ai bazelor de date

Articolul 402.Excepţii referitoare la drepturile producătorilor bazelor de date

Articolul 403. Termenul de protecţie a drepturilor producătorilor bazelor de date

Articolul 404. Beneficiarii de protecţia drepturilor producătorilor bazelor de date

Articolul 405. Protecţia operelor nepublicate anterior intrate în domeniul public

Articolul 406. Protecţia publicaţiilor critice şi ştiinţifice ale operelor intrate în domeniul public

 

CAPITOLUL VII

GESTIUNEA COLECTIVĂ A DREPTULUI DE AUTOR ȘI A DREPTURILOR CONEXE

Articolul 407. Gestiunea colectivă a drepturilor patrimoniale

Articolul 408. Organizațiile de gestiune colectivă

Articolul 409. Regulile gestiunii colective

Articolul 410. Comisionul de gestiune

Articolul 411. Avizarea organizațiilor de gestiune colectivă

Articolul 412. Colectorul unic

Articolul 413. Statutul organizației de gestiune colectivă

Articolul 414. Obligaţiile organizaţiilor de gestiune colectivă

Articolul 415. Obligațiile utilizatorilor

Articolul 416. Organele de conducere, de control și de supraveghere

Articolul 417. Adunarea Generală a membrilor organizației de gestiune colectivă

Articolul 418. Consiliul de administrare, Directorul general și Comisia de cenzori

Articolul 419. Raportul anual de transparență

Articolul 420. Controlul funcționării organizațiilor de gestiune colectivă

Articolul 421. Încălcarea de către organizaţia de gestiune colectivă a prevederilor prezentului titlu

 

CAPITOLUL VIII

MĂSURI TEHNOLOGICE DE PROTECȚIE.

INFORMAȚIA DESPRE GESTIUNEA DREPTURILOR

Articolul 422. Măsuri tehnologice de protecţie

Articolul 423. Informaţia despre gestiunea drepturilor

 

CAPITOLUL IX

APLICAREA DREPTULUI DE AUTOR, A DREPTURILOR CONEXE

ȘI A ALTOR DREPTURI

Articolul 424. Încălcarea dreptului de autor, a drepturilor conexe şi a altor drepturi

Articolul 425. Iniţierea acţiunilor privind încălcarea drepturilor

Articolul 426. Probele

Articolul 427. Măsuri de asigurare a probelor

Articolul 428. Dreptul la informare

Articolul 429. Măsuri provizorii şi de asigurare

Articolul 430. Măsuri de corecţie

Articolul 431. Asigurarea executării hotărîrii judecătoreşti

Articolul 432. Măsuri alternative

Articolul 433. Despăgubirile

Articolul 434. Cheltuieli de judecată

Articolul 435. Publicarea hotărîrilor judecătoreşti

Articolul 436. Încălcarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe prin intermediul reţelelor de calculatoare

Articolul 437. Încălcarea prevederilor referitoare la măsurile tehnologice de protecţie şi la informaţia despre gestiunea drepturilor

Articolul 438. Protecţia social-juridică a autorilor şi a titularilor drepturilor conexe

 

TITLUL IV

DISPOZIȚII FINALE ȘI TRANZITORII

 

Articolul 439. Intrarea în vigoare

Articolul 440. Dispoziții tranzitorii

 

 

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

 

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII INTRODUCTIVE

 

Articolul 1. Domeniul de aplicare a Codului

Prezentul Cod are drept scop stabilirea unui cadru juridic de organizare şi de funcţionare a sistemului de protecţie a obiectelor de proprietate intelectuală, precum și cadrul legal de activitate al oficiului național de proprietate intelectuală și al organelor extrajudiciare de soluționare a litigiilor în domeniul proprietății intelectuale.

 

Articolul 2. Proprietatea intelectuală

(1) Proprietatea intelectuală este proprietate privată, care aparţine persoanelor fizice sau juridice cu drept de posesiune, folosinţă şi dispoziţie.

(2) Proprietatea intelectuală cuprinde obiectele ce rezultă din activitatea intelectuală în domeniile industrial, economic, comercial, ştiinţific, informaţional, literar şi/sau artistic, precum şi în alte domenii.

(3) Proprietatea intelectuală se constituie din următoarele componente:

  1. a) proprietatea industrială;
  2. b) dreptul de autor şi drepturile conexe.

(4) Statul garantează dreptul cetăţenilor la proprietate intelectuală, libertatea creaţiei artistice şi ştiinţifice, precum şi apărarea, în baza legii, a intereselor lor economice şi personale ce apar în legătură cu practicarea diverselor genuri de creaţii intelectuale.

(5) Pe teritoriul Republicii Moldova, protecţia juridică a proprietăţii intelectuale se asigură de către oficiul naţional de proprietate intelectuală, în conformitate cu legislaţia în domeniul proprietăţii intelectuale şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

 

Articolul 3. Obiectele de proprietate intelectuală

(1) Se consideră obiect de proprietate intelectuală orice rezultat al activităţii intelectuale, confirmat şi protejat prin drepturile corespunzătoare privind utilizarea acestuia.

(2) Obiectele de proprietate intelectuală se divizează în două categorii:

  1. a) obiecte de proprietate industrială (invenţii, soiuri de plante, topografii de circuite integrate, mărci, desene şi modele industriale, indicaţii geografice, denumiri de origine şi specialităţi tradiţionale garantate);
  2. b) obiecte ale dreptului de autor (opere literare, artistice şi ştiinţifice) şi ale drepturilor conexe (interpretări, fonograme, videograme şi emisiuni ale organizaţiilor de difuziune).

(3) De domeniul proprietăţii intelectuale ţin şi alte bunuri ce dispun de un sistem de reglementare separat, cum ar fi:

  1. a) secretul comercial (know-how);
  2. b) numele comercial.

(4) În cazul obiectelor de proprietate industrială, dreptul asupra acestora apare în urma înregistrării obiectului, a acordării titlului de protecţie de către oficiul naţional de proprietate intelectuală sau în alte condiţii prevăzute de legislaţia naţională, precum şi în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. În cazul obiectelor dreptului de autor şi ale drepturilor conexe, înregistrarea nu este o condiţie obligatorie pentru apariţia şi exercitarea drepturilor respective, aceste obiecte fiind protejate din momentul creării lor.

 

Articolul 4. Legislația în domeniul proprietății intelectuale

Raporturile juridice din domeniul proprietății intelectuale se reglementează de Constituția Republicii Moldova, prezentul Cod, alte acte normative și acorduri internaționale în domeniul proprietății intelectuale la care Republica Moldova este parte.

 

Articolul 5. Acordurile internaționale

Dacă acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte stabilesc alte norme decît cele prevăzute de prezentul od şi de alte acte normative în proprietății intelectuale ale Republicii Moldova, prioritate au acordurile internaţionale.

 

CAPITOLUL II

 OFICIUL NAŢIONAL DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

 

Articolul 6. Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală

(1) Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală este oficiul naţional de proprietate intelectuală care, în conformitate cu legislaţia în domeniul proprietăţii intelectuale şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte asigură protecţia juridică a proprietăţii intelectuale.

(2) AGEPI activează în calitate de oficiu receptor al cererilor de acordare a protecţiei pentru obiectele de proprietate intelectuală în străinătate, conform tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(3) AGEPI este independentă în adoptarea hotărîrilor privind protecţia juridică a obiectelor de proprietate intelectuală. Aceste hotărîri pot fi atacate la Comisia de contestaţii a AGEPI, în Arbitrajul specializat sau în instanţa de judecată.

(4) AGEPI asigură protecţia proprietăţii intelectuale şi desfăşoară activităţi ce includ, drept componente de bază, examinarea cererilor din domeniul proprietăţii intelectuale şi acordarea titlurilor de protecţie conform legislaţiei naţionale în domeniu, activităţi de soluţionare extrajudiciară a litigiilor, de mediere şi arbitraj specializat în domeniul proprietăţii intelectuale, de informare şi documentare, de promovare şi diseminare a informaţiei, editoriale, de formare profesională continuă a specialiştilor în domeniul proprietăţii intelectuale.

(5) AGEPI îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, prezentul cod şi alte acte legislative, decretele Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrile şi ordonanţele Guvernului, tratatele internaţionale în domeniul proprietăţii intelectuale la care Republica Moldova este parte.

 

Articolul 7. Statutul juridic al AGEPI

(1) AGEPI este o instituție publică fondată de Guvern, care deleagă exercitarea funcției de fondator Cancelariei de Stat, responsabilă de promovarea şi realizarea activităţilor în domeniul protecţiei juridice a proprietăţii intelectuale privind drepturile de proprietate industrială, dreptul de autor şi drepturile conexe. Cancelaria de Stat va exercita, în numele Guvernului, funcția de fondator al Instituției publice ”Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală”.

(2) AGEPI are statut de persoană juridică cu sediul în municipiul Chişinău, cu o denumire oficială şi o denumire prescurtată în limba de stat şi o ştampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova.

(3) AGEPI dispune de buget autonom, conturi bancare (inclusiv în valută străină) şi formulare cu antet, în condiţiile legii, şi îşi desfăşoară activitatea pe baza principiilor de autogestiune şi autofinanţare.

(4) AGEPI reprezintă Republica Moldova în Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale, în alte organizaţii internaţionale, regionale şi interstatale pentru protecţia proprietăţii intelectuale, întreţine şi dezvoltă relaţii de colaborare cu acestea, precum şi cu instituţiile de profil ale altor state.

 

Articolul 8. Finanțarea și activitatea economico-financiară a AGEPI

(1) AGEPI îşi desfăşoară activitatea pe baza principiilor autogestiunii şi autofinanţării.

(2) Remunerarea personalului AGEPI se efectuează în conformitate cu Codul muncii, Legea salarizării, contractul colectiv de muncă şi Regulamentul cu privire la retribuirea muncii angajatului AGEPI, aprobat de directorul general.

(3) Pentru vechime în muncă în activitatea de profil, angajaților AGEPI li se achită un spor lunar. Modul de determinare a vechimii în muncă în activitatea de profil a angajaților AGEPI și procedura de stabilire a sporului lunar se aprobă de Guvern.

(4) Activele AGEPI se formează din:

  1. a) contribuţiile fondatorului;
  2. b) încasări din prestarea de servicii;
  3. c) alte surse legale (inclusiv donaţii şi sponsorizări).

(5) Nomenclatorul serviciilor pentru care se percep tarifele şi cuantumul acestora se stabilesc de Guvern. Cuantumul tarifelor este stabilit în euro (moneda unică europeană). Solicitanţii naţionali achită tarifele în lei moldoveneşti, conform cursului oficial stabilit de Banca Naţională a Moldovei în raport cu euro la data plăţii.

(6) Asigurarea tehnico-materială a AGEPI se efectuează din mijloacele financiare proprii ale AGEPI.

(7) AGEPI îşi elaborează bugetul şi programul de activitate, stabileşte direcţiile şi perspectivele sale de dezvoltare în conformitate cu obiectivele strategice de dezvoltare ale sistemului naţional de proprietate intelectuală.

(8) Bugetul AGEPI este aprobat de către un organ colectiv al AGEPI pînă la data de 1 decembrie a fiecărui an şi este transmis Guvernului spre informare. În caz de necesitate, bugetul AGEPI poate fi modificat pe parcursul anului, cu condiţia informării ulterioare a Guvernului.

(9) Anual, către data de 1 mai, AGEPI prezintă Guvernului un raport privind activitatea sa economico-financiară, precum şi un raport privind realizarea programului său de activitate.

(10) AGEPI foloseşte mijloacele financiare din conturile sale curente pentru:

  1. a) efectuarea decontărilor către diverse persoane fizice sau juridice;
  2. b) efectuarea decontărilor cu bugetul de stat şi cu organele de asigurări sociale şi de asistenţă medicală;
  3. c) achitarea datoriilor faţă de personal; detaşarea, instruirea şi stimularea personalului;
  4. d) alte scopuri conforme legislaţiei.

(11) Mijloacele financiare neutilizate pe parcursul unui an obținute din prestarea serviciilor și care depășesc bugetul AGEPI, aprobat pentru anul respectiv, se fac venit la bugetul de stat, fiind transferate pînă la data de 30 aprilie a anului următor.

(12) AGEPI îşi exercită dreptul de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra patrimoniului său, constituit din activele care îi aparţin, în conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative.

 (13) AGEPI ţine contabilitatea şi întocmeşte rapoartele financiare în modul prevăzut de Legea contabilităţii.

(14) AGEPI prezintă dări de seamă fiscale, rapoarte statistice şi poartă răspundere pentru veridicitatea lor.

(15) Controlul activităţii economico-financiare a AGEPI este efectuat de către organele abilitate, conform legislaţiei.

 

Articolul 9. Misiunea, funcţiile şi atribuţiile AGEPI

(1) AGEPI are misiunea de a asigura promovarea și implementarea politicii statului în domeniul protecției juridice a proprietății intelectuale privind drepturile de proprietate industrială, dreptul de autor și drepturile conexe.

(2) AGEPI exercită următoarele funcţii:

  1. a) planifică din punct de vedere strategic şi implementează obiectivele de dezvoltare a sistemului naţional de proprietate intelectuală;
  2. b) organizează şi gestionează funcţionarea sistemului naţional de proprietate intelectuală în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;
  3. c) elaborează și promovează propunerile referitoare la cadrul normativ privind protecţia proprietăţii intelectuale, asigură perfecţionarea legislaţiei naţionale în domeniu și avizează proiecte de acte normative elaborate de alte autorităţi publice;
  4. d) prestează servicii aferente domeniului proprietăţii intelectuale, în conformitate cu legislaţia.

(3) AGEPI are următoarele atribuţii:

  1. a) recepţionează şi examinează cererile pentru acordarea protecţiei, acordă şi eliberează, în numele statului, titluri de protecţie pentru obiectele de proprietate intelectuală, conform legislaţiei în domeniul proprietăţii intelectuale;
  2. b) gestionează şi depozitează registrele naţionale ale cererilor depuse şi registrele naţionale ale titlurilor de protecţie acordate pentru invenţii, soiuri de plante, topografii de circuite integrate, mărci, desene şi modele industriale, registrele naţionale ale indicaţiilor geografice protejate, denumirilor de origine protejate şi specialităţilor tradiţionale garantate, registrul de stat al obiectelor protejate de dreptul de autor şi drepturile conexe, registrele naţionale ale contractelor de licenţă, de cesiune, de gaj şi de franchising referitoare la obiectele de proprietate industrială, registrul de stat al titularilor marcajelor de control, registrele naţionale ale mandatarilor autorizaţi şi evaluatorilor în domeniul proprietăţii intelectuale;
  3. c) administrează, stochează şi dezvoltă bazele de date în domeniul proprietăţii intelectuale în conformitate cu legislaţia;
  4. d) elaborează, coordonează şi execută programe şi acorduri de colaborare cu alte ţări şi/sau organizaţii internaţionale în domeniul său de activitate;
  5. e) elaborează şi implementează programe de formare profesională continuă în domeniul proprietăţii intelectuale, eliberează certificate de calificare profesională;
  6. f) desfăşoară activităţi editoriale în limita funcţiilor atribuite, editează şi publică Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală şi alte publicaţii destinate promovării domeniului proprietăţii intelectuale;
  7. g) elaborează şi aprobă regulamente şi instrucţiuni, formulare-tip şi alte acte de procedură necesare executării prevederilor legislaţiei în domeniul proprietăţii intelectuale;
  8. h) monitorizează activitatea Comisiei de contestaţii, Comisiei de mediere, Arbitrajului specializat în domeniul proprietăţii intelectuale și a Comisiei de avizare a organizațiilor de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor și/sau conexe;
  9. i) organizează şi participă la expoziţii, simpozioane, conferinţe, concursuri, seminare şi la alte activităţi naţionale sau internaţionale în domeniul proprietăţii intelectuale;
  10. j) acordă, la cerere, servicii de informare şi consultanţă în domeniul proprietăţii intelectuale;
  11. k) înregistrează contractele de cesiune, de licenţă, de gaj şi de franchising ale drepturilor privind obiectele de proprietate industrială;
  12. l) publică datele privind cererile din domeniul proprietăţii intelectuale şi titlurile de protecţie;
  13. m) asigură evidenţa, stocarea şi completarea colecţiei de documente şi publicaţii de specialitate din domeniul proprietăţii intelectuale;
  14. n) acordă, la cerere şi contra plată, servicii de selectare și furnizare a informațiilor analitice și/sau de sinteză pentru obiectele de proprietate intelectuală;
  15. o) recepţionează şi examinează cererile şi actele necesare pentru înregistrarea solicitanţilor în Registrul de stat al titularilor marcajelor de control;
  16. p) eliberează marcaje de control pentru titularii drepturilor asupra exemplarelor unor opere sau fonograme înregistraţi la AGEPI;
  17. q) efectuează, la cererea organelor competente, examinarea exemplarelor unor opere sau fonograme şi întocmeşte rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică şi de expertiză;
  18. r) monitorizează şi supraveghează activitatea organizaţiilor de gestiune colectivă a dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe.

 

Articolul 10. Drepturile și obligațiile AGEPI

(1) Pentru realizarea funcţiilor şi atribuţiilor sale, AGEPI are următoarele drepturi:

  1. a) să încheie contracte conform funcţiilor şi atribuţiilor sale, inclusiv contracte de prestări servicii, precum şi alte acte juridice conform legislaţiei în vigoare;
  2. b) să stabilească sistemul de retribuire şi stimulare a muncii conform legislaţiei în vigoare;
  3. c) să asigure formarea profesională continuă a cadrelor naţionale în domeniul proprietăţii intelectuale;
  4. d) să desfăşoare activităţi editoriale în limita funcţiilor atribuite;
  5. e) să sprijine brevetarea în străinătate a invenţiilor create în Republica Moldova conform procedurii aprobate de Guvern;
  6. f) să acorde donaţii în scopuri filantropice sau de sponsorizare în conformitate cu legislaţia în vigoare și reieșind din misiunea, funcțiile și atribuțiile AGEPI.

(2) AGEPI are următoarele obligaţii:

  1. a) să activeze în strictă conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, cu prezentul cod şi cu alte acte normative;
  2. b) să asigure protecţia şi stocarea informaţiilor confidenţiale şi a altor informaţii ce au devenit cunoscute în exerciţiul atribuţiilor angajaţilor săi. Aceste informaţii pot fi prezentate unor autorităţi în condiţiile cadrului normativ existent;
  3. c) să acorde sprijinul necesar, în limita competenţelor atribuite prin lege, organelor împuternicite cu identificarea şi combaterea contravenţiilor şi a infracţiunilor comise în materia drepturilor de proprietate intelectuală;
  4. d) să creeze angajaţilor săi condiţii corespunzătoare de muncă, să asigure securitatea muncii şi securitatea antiincendiară, să respecte normele sanitare şi de protecţie a mediului ambiant;
  5. e) să-şi achite la timp impozitele şi alte plăţi, inclusiv către Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale, în modul şi mărimile stabilite de legislaţie.

 

Articolul 11. Colaborarea cu alte autorităţi, instituţii şi organizaţii

(1) În vederea realizării obiectivelor de dezvoltare a sistemului naţional de proprietate intelectuală este instituită Comisia naţională pentru proprietatea intelectuală, în calitate de organ consultativ pe lîngă Guvern, care are drept scop coordonarea activităţii şi asigurarea interacţiunii ministerelor şi a altor autorităţi administrative centrale, precum şi a titularilor dreptului de proprietate intelectuală în activitatea de dezvoltare şi consolidare a sistemului naţional de proprietate intelectuală şi în lupta cu contrafacerea şi pirateria în Republica Moldova.

(2) În scopul asigurării schimbului de informații dintre autoritățile responsabile de monitorizarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, generării unor rapoarte, studii analitice și statistice, în cadrul AGEPI este creat Observatorul respectării drepturilor de proprietate intelectuală, al cărui regulament se aprobă prin ordin al directorului general al AGEPI.

(3) AGEPI colaborează cu autorităţile publice centrale şi locale, cu alte instituţii şi organizaţii, cu societatea civilă şi cu organizaţiile internaţionale.

(4) Modul de interacţiune şi colaborare se stabileşte în temeiul acordurilor încheiate cu autorităţile, instituţiile şi organizaţiile menţionate la alin. (1), în temeiul tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, precum şi al actelor normative din domeniu.

(5) În cadrul AGEPI pot fi create comisii şi grupuri de lucru care sînt convocate pentru examinarea şi soluţionarea unor probleme specifice. În lucrările comisiilor şi ale grupurilor de lucru pot fi implicaţi specialişti şi experţi din diverse domenii din cadrul altor instituţii/organizaţii.

 

Articolul 12. Organizarea și funcționarea AGEPI

(1) Regulamentul privind organizarea și funcționarea AGEPI, precum și structura acesteia se aprobă de Guvern.

(2) AGEPI are dreptul să modifice statele de personal şi structura internă a subdiviziunilor sale în limita structurii menţionate la alin.(1) şi a fondului de salarii aprobat.

 

Articolul 13. Conducerea AGEPI

(1) AGEPI este condusă de către un director general, numit şi eliberat din funcţie de Guvern, la propunerea prim-ministrului.

(2) Directorul general are doi adjuncţi, numiţi şi eliberaţi din funcţie de Guvern, la propunerea directorului general.

(3) În cazul absenţei temporare a directorului general, funcţiile acestuia le îndeplineşte unul dintre directorii generali adjuncţi, desemnat prin ordinul directorului general, fără o remunerare suplimentară. În lipsa directorilor generali adjuncți, funcțiile directorului general le îndeplinește o persoană desemnată prin ordinul directorului general, fără o remunerare suplimentară.

(4) Directorul general al AGEPI are următoarele atribuţii:

  1. a) organizează şi asigură activitatea AGEPI şi este responsabil de buna ei desfăşurare;
  2. b) acţionează fără procură în numele AGEPI, o reprezintă în raporturile cu Parlamentul, Guvernul, ministerele, alte autorităţi administrative centrale, alte autorităţi publice, instituţii şi organizaţii internaţionale, precum şi în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice atît în Republica Moldova, cît şi în străinătate;
  3. c) acordă împuterniciri de reprezentare directorilor generali adjuncţi şi altor angajaţi ai AGEPI;
  4. d) exercită calitatea de reprezentant plenipotenţiar al Republicii Moldova în structurile internaţionale din domeniul proprietăţii intelectuale, conform legislaţiei;
  5. e) dispune de bunurile AGEPI în conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative;
  6. f) emite ordine şi dispoziţii;
  7. g) negociază și încheie în numele Republicii Moldova tratate internaționale, contracte, alte acte juridice atît în țară, cît și în străinătate, în conformitate cu legislația;
  8. h) încheie în numele AGEPI tranzacţii, acorduri, contracte, alte acte juridice atît în Republica Moldova, cît şi în străinătate, în conformitate cu legislaţia;
  9. i) numeşte şi eliberează din funcţii personalul AGEPI, stimulează şi aplică sancţiuni disciplinare angajaţilor, conform legislaţiei;
  10. j) delimitează şi stabileşte atribuţiile şi responsabilitatea directorilor generali adjuncţi şi ale conducătorilor de subdiviziuni, aprobă atribuţiile de serviciu ale angajaţilor şi regulamentele de funcţionare a subdiviziunilor AGEPI;
  11. k) aprobă statele de personal şi modifică structura internă a subdiviziunilor AGEPI;
  12. l) supraveghează activitatea tuturor subdiviziunilor din cadrul AGEPI;
  13. m) exercită alte atribuţii în conformitate cu legislaţia.

(5) Dreptul de primă semnătură pe toate actele oficiale ale AGEPI îl are directorul general. În lipsa directorului general, dreptul de semnătură revine unuia dintre directorii generali adjuncţi, desemnat de directorul general, iar în lipsa directorilor generali adjuncti, de către persoana desemnată prin ordinul directorului general.

(6) Semnăturile pe actele oficiale ale AGEPI sînt aplicate în conformitate cu legislaţia, în formă scrisă sau în formă electronică.

 

Articolul 14. Drepturile și obligațiile angajatului AGEPI. Incompatibilități

(1) Angajatul AGEPI are următoarele drepturi:

  1. a) să ia cunoştinţă de documentele care stabilesc drepturile şi obligaţiile sale, să primească, în modul stabilit, informaţiile şi materialele necesare îndeplinirii obligaţiilor sale;
  2. b) să beneficieze de stabilitate în funcţia deţinută şi să fie promovat într-o funcţie superioară;
  3. c) să cumuleze atribuţiile funcţiei sale cu cele ale funcţiei temporar vacante, conform prevederilor legislaţiei;
  4. d) să beneficieze de condiţii adecvate de muncă şi igienă, de natură să-i protejeze sănătatea şi integritatea fizică şi psihică;
  5. e) să fie informat cu privire la toate deciziile care îl vizează în mod direct;
  6. f) să beneficieze de asigurare socială, medicală şi de alte tipuri de asigurări prevăzute de legislaţie;
  7. g) să întemeieze organizaţii sindicale şi să adere la ele;
  8. h) alte drepturi conform legislaţiei.

(2) Angajatul AGEPI are următoarele obligaţii:

  1. a) să-şi îndeplinească în mod conştiincios atribuţiile de serviciu stabilite în contractul individual de muncă, în fişa de post, în regulamentul de funcţionare al subdiviziunii şi în contractul colectiv de muncă;
  2. b) să aibă un comportament corect şi demn în cadrul relaţiilor de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii AGEPI;
  3. c) să declare orice conflict de interese, al său ori al persoanelor apropiate, legat de exercitarea atribuţiilor funcţiei deţinute şi de interesele personale, care ar putea influenţa necorespunzător îndeplinirea obiectivă, independentă şi imparţială a obligaţiilor şi responsabilităţilor ce-i revin potrivit legii;
  4. d) să nu utilizeze abuziv informaţia la care are acces în scopul obţinerii, directe sau indirecte, a oricărui drept asupra obiectelor de proprietate intelectuală sau a oricăror drepturi decurgînd din titlurile de protecţie eliberate sau care urmează a fi eliberate de către AGEPI;
  5. e) să păstreze secretul de stat şi confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care ia cunoştinţă în exerciţiul funcţiei, inclusiv informaţiile ce se conţin în cererile depuse privind domeniul proprietăţii intelectuale, pînă la data publicării lor. Angajatul AGEPI semnează un acord de confidenţialitate, valabil atît pe perioada contractului său individual de muncă, cît şi pe parcursul următorilor 3 ani după eliberarea sa din serviciu;
  6. f) să cunoască şi să respecte regulile de securitate şi protecţie a muncii.

(3) Angajatul AGEPI nu poate:

  1. a) desfăşura activitatea de evaluator al obiectelor de proprietate intelectuală;
  2. b) desfăşura activitatea de mandatar autorizat în proprietatea intelectuală;
  3. c) desfăşura activitatea de avocat;
  4. d) acorda servicii incompatibile cu funcţiile şi atribuţiile sale.

(4) Pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor prevăzute la alin.(2), angajatul AGEPI poartă răspundere conform legislaţiei.

 

CAPITOLUL III

ACTIVITĂȚILE DE BAZĂ ÎN DOMENIUL PROPRIETĂȚII INTELECTUALE

 

Secţiunea 1

Activităţile de examinare, de informare şi documentare, de promovare şi diseminare a informaţiei, activitatea editorială, activitatea de formare profesională continuă în domeniul proprietăţii intelectuale

Articolul 15. Activitatea de examinare

(1) Examinarea cererilor în domeniul proprietăţii intelectuale se face de către AGEPI în limita cerinţelor speciale pentru fiecare obiect de proprietate intelectuală în parte, conform legislaţiei.

(2) Procedura de examinare este realizată, conform legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul proprietăţii intelectuale, de către examinatorii din cadrul AGEPI care dispun de competenţa necesară.

(3) În cadrul examinării cererilor din domeniul proprietăţii intelectuale se constată dacă acestea şi obiectele de proprietate intelectuală la care se referă îndeplinesc cerinţele stabilite în prezentul cod și alte acte normative din domeniul proprietății intelectuale şi dacă întrunesc criteriile şi elementele necesare pentru acordarea protecţiei.

(4) Examinatorii sînt independenţi în realizarea procedurilor de examinare şi sînt responsabili de desfăşurarea acestora în strictă conformitate cu legislaţia în domeniul proprietăţii intelectuale.

(5) AGEPI asigură formarea profesională continuă a examinatorilor prin organizarea unor cursuri de instruire a cadrelor în domeniul proprietăţii intelectuale, prin organizarea de seminare, inclusiv prin intermediul unor instituţii în domeniu din străinătate.

(6) La iniţiativa AGEPI, examinarea cererilor din domeniul proprietăţii intelectuale depuse la AGEPI se poate face în cadrul oficiilor de proprietate intelectuală ale altor state, în baza unor acorduri de colaborare.

 

Articolul 16. Activitatea de informare şi documentare

(1) AGEPI desfăşoară activităţi de informare şi documentare şi oferă, la cerere, acces la informaţiile publice din domeniul proprietăţii intelectuale şi la sursele de informare şi documentare de referinţă, avînd drept scop stimularea activităţilor inovative, sporirea nivelului de conştientizare a avantajelor protecţiei obiectelor de proprietate intelectuală şi facilitarea accesului liber, rapid şi individual al tuturor persoanelor interesate la procedurile de protecţie a obiectelor de proprietate intelectuală.

(2) Pentru informare şi documentare în domeniul proprietăţii intelectuale, persoanele interesate pot beneficia de colecția de documente şi publicaţii de specialitate din domeniul proprietății intelectuale, serviciile arhivei şi registrelor naţionale, de asemenea pot accesa online bazele de date ale AGEPI.

(3) AGEPI pune la dispoziţia beneficiarilor orice informaţii şi documente din domeniul proprietăţii intelectuale aflate în colecţia de documente şi publicaţii de specialitate din domeniu, acordă asistenţă de informare şi documentare din bazele de date naţionale şi internaţionale, oferă alte servicii informaţional-bibliografice în domeniu, de asemenea asigură păstrarea şi completarea colecţiei prin abonarea la ediţiile periodice de specialitate, achiziţionarea literaturii din domeniu şi schimbul informaţional bilateral.

(4) Fondul documentelor de arhivă în domeniul proprietăţii intelectuale este constituit din fondul documentelor de procedură finalizate şi depuse în păstrare conform legislaţiei privind Fondul arhivistic al Republicii Moldova şi poate fi consultat, la cerere, de persoanele interesate cu respectarea legislaţiei în vigoare. Evidenţa, acumularea, păstrarea şi utilizarea documentelor rezultate din procedurile de înregistrare a obiectelor de proprietate intelectuală se asigură de AGEPI în conformitate cu Nomenclatorul arhivistic al AGEPI, regulamentele şi instrucţiunile aprobate prin ordinul directorului general al AGEPI, coordonate cu Arhiva Naţională a Republicii Moldova.

(5) Registrele naţionale de cereri de protecţie şi titluri de protecţie acordate pentru invenţii, mărci, desene şi modele industriale, topografii de circuite integrate, soiuri de plante, precum şi alte registre instituite conform unor legi speciale, cum ar fi registrele naţionale ale indicaţiilor geografice protejate, denumirilor de origine protejate, specialităţilor tradiţionale garantate, registrele naţionale ale contractelor de licenţă, de cesiune, de gaj şi de franchising referitoare la obiectele de proprietate industrială, regis­trul cererilor de examinare a contestaţiilor, registrul de stat al obiectelor protejate de dreptul de autor şi drepturile conexe, registrul de stat al titularilor marcajelor de control, registrele naţionale ale mandatarilor autorizaţi şi evaluatorilor în domeniul proprietăţii intelectuale pot fi consultate, la cerere şi gratuit, de orice persoană interesată. Principiile de instituire, ţinere, reorganizare a registrelor naţionale din domeniul proprietăţii intelectuale, precum şi modul de lichidare a acestora sînt reglementate de legislaţia cu privire la registre.

(6) În scopul prelucrării, stocării şi diseminării informaţiei privind obiectele de proprietate intelectuală depuse spre înregistrare şi/sau înregistrate, AGEPI administrează, păstrează şi dezvoltă baze de date în domeniul proprietăţii intelectuale. Procedura de gestionare, completare şi utilizare a bazelor de date se aprobă prin ordinul directorului general al AGEPI în conformitate cu legislaţia.

 

Articolul 17. Activitatea editorială

(1) Activitatea editorială în domeniul proprietăţii intelectuale constă în pregătirea pentru tipar, tipărirea şi difuzarea publicaţiilor periodice oficiale (Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală) şi a celor de specialitate în domeniu, precum şi tipărire a titlurilor de protecţie a obiectelor de proprietate intelectuală.

(2) Scopul activităţii editoriale este reflectarea multilaterală şi competentă a aspectelor sistemului naţional de proprietate intelectuală, elucidarea prevederilor legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul proprietăţii intelectuale, publicarea unor materiale de informare, a unor studii ştiinţifice şi metodologice referitoare la proprietatea intelectuală, punerea la dispoziţia publicului a informaţiei privind procedurile de obţinere a protecţiei juridice pentru obiectele de proprietate intelectuală, relevarea mecanismelor de realizare şi respectare a drepturilor obţinute de titulari, de exploatare a obiectelor proprietăţii intelectuale.

Articolul 18. Editarea Buletinului Oficial de Proprietate Intelectuală

(1) AGEPI editează şi publică lunar Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală în conformitate cu prezentul cod şi cu legislaţia în domeniul proprietăţii intelectuale.

(2) În Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală se publică informaţii privind cererile de brevetare/înregistrare a obiectelor de proprietate intelectuală depuse la AGEPI, titlurile de protecţie acordate şi eliberate, modificările în statutul juridic al obiectelor de proprietate industrială, hotărîrile Comisiei de contestaţii, hotărîrile Comisiei de mediere în domeniul proprietății intelectuale, deciziile instanţelor judecătoreşti privind litigiile în domeniul proprietăţii intelectuale, acte normative naţionale şi tratate internaţionale, comunicări şi alte informaţii de ordin general ce vizează domeniul proprietăţii intelectuale.

(3) Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală este publicat pe suport de hîrtie și/sau în format electronic pe pagina web oficială a AGEPI. Informaţia publicată pe suport de hîrtie și în format electronic pe pagina web oficială are aceeaşi forţă juridică.

(4) Procedura de editare, precum şi cerinţele privind publicarea informaţiilor în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală se aprobă prin ordinul directorului general al AGEPI.

 

Articolul 19. Activitatea de formare profesională continuă

(1) Formarea profesională continuă în domeniul proprietăţii intelectuale se realizează prin desfăşurarea unor cursuri de perfecționare/specializare, stagii de practică și specializare în unități din țară și din străinătate, învățare la locul de muncă, seminare, conferințe, mese rotunde, ateliere și cursuri de formare continuă la distanță în domeniu, organizate de AGEPI.

(2) Cursurile de perfecționare/specializare în domeniul proprietăţii intelectuale se organizează, la cerere, conform legislaţiei în domeniul învăţămîntului.

(3) Studiile în cadrul cursului de specializare „Protecția proprietății intelectuale” se finalizează cu susţinerea examenelor şi cu eliberarea certificatelor de calificare “Consilier în proprietate intelectuală”.

(4) Organizarea şi desfăşurarea cursurilor de perfecționare/specializare în domeniul proprietăţii intelectuale, perioada desfășurării acestora, lista persoanelor înscrise la cursuri şi lista specialiştilor care asigură procesul de instruire se aprobă prin ordinul directorului general al AGEPI.

(5) AGEPI colaborează cu instituţiile de învăţămînt preuniversitar şi universitar în vederea instruirii corpului profesoral şi a tineretului studios în domeniul proprietăţii intelectuale, inclusiv prin introducerea unor cursuri speciale în planurile şi în programele de studii.

(6) AGEPI participă la programele de formare profesională continuă în domeniul proprietăţii intelectuale a reprezentanţilor instituţiilor şi autorităţilor publice cu atribuţii în domeniul respectării drepturilor de proprietate intelectuală.

 

Articolul 20. Activitatea de promovare şi diseminare a informaţiei

(1) AGEPI desfăşoară activităţi de promovare şi diseminare a informaţiei privind proprietatea intelectuală în scopul sensibilizării şi sporirii nivelului de conştientizare a beneficiarilor sistemului naţional de proprietate intelectuală şi a societăţii civile privind rolul proprietăţii intelectuale în dezvoltarea economică, socială şi culturală a ţării.

(2) Promovarea şi diseminarea informaţiilor cu privire la proprietatea intelectuală au loc prin organizarea şi desfăşurarea expoziţiilor, seminarelor, simpozioanelor şi conferinţelor naţionale şi internaţionale în domeniul proprietăţii intelectuale, prin colaborarea cu reprezentanţii instituţiilor și organizațiilor din domeniul cercetării şi inovării, instituțiilor de învăţământ, cu agenţii economici, organizaţiile necomerciale şi cu mass-media, prin acordarea asistenţei de specialitate şi a consultaţiilor în domeniu.

(3) AGEPI dezvoltă şi administrează pagini de Internet în scopul diseminării şi oferirii accesului online la informaţii din domeniul proprietăţii intelectuale.

 

Secţiunea a 2-a

Soluţionarea extrajudiciară a litigiilor în

domeniul proprietăţii intelectuale și aspecte administrative

Articolul 21. Comisia de contestaţii şi competenţa acesteia

(1) Comisia de contestaţii este organul instituit în cadrul AGEPI, avînd dreptul de soluţionare pe cale extrajudiciară a litigiilor în domeniul proprietăţii intelectuale.

(2) Atribuţiile Comisiei de contestaţii sînt:

  1. a) soluţionarea contestaţiilor depuse împotriva deciziilor de înregistrare sau de respingere a înregistrării obiectelor de proprietate intelectuală, a hotărîrilor emise în cadrul procedurii de examinare a cererilor şi de acordare a titlurilor de protecţie pentru obiectele de proprietate intelectuală, precum şi împotriva celor emise în perioada de valabilitate a titlurilor de protecţie;
  2. b) examinarea altor litigii în conformitate cu prevederile prezentului cod şi cu alte acte legislative.

(3) Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Comisiei de contestaţii şi procedura de examinare a contestaţiilor se aprobă de Guvern.

 

Articolul 22. Comisia de mediere în domeniul proprietăţii intelectuale şi competenţa acesteia. Mediatorul din cadrul Comisiei de mediere

(1) AGEPI instituie Comisia de mediere în domeniul proprietăţii intelectuale (denumită în continuare Comisie de mediere), care va coordona şi va organiza activitatea mediatorilor în vederea examinării şi soluţionării litigiilor ce ţin de competenţa sa în conformitate cu prezentul cod.

(2) Participanţi la procesul de mediere sînt părţile şi mediatorul. Părţile pot recurge la mediere benevol, în baza unui acord comun, în conformitate cu legislaţia privind medierea.

(3) Atribuţiile de bază ale Comisiei de mediere sînt:

  1. a) asigurarea bunei desfăşurări a medierii, în cazul în care procedura de mediere are loc în cadrul AGEPI;
  2. b) coordonarea şi evidenţa procedurilor de mediere în domeniul proprietăţii intelectuale;
  3. c) acordarea asistenţei necesare mediatorilor şi altor persoane implicate în procesul de mediere;
  4. d) asigurarea păstrării secretului comercial, a confidenţialităţii altor informaţii oficiale cu accesibilitate limitată ce i-au fost prezentate, în condiţiile stabilite de lege;
  5. e) exercitarea altor atribuţii în conformitate cu legislaţia.

(4) Comisia de mediere este constituită din 5 membri, dintre care doi sînt desemnaţi de AGEPI, doi – de Ministerul Justiţiei şi unul este selectat din mediul academic printr-un concurs organizat de AGEPI.

(5) Activitatea Comisiei de mediere este coordonată de preşedintele acesteia, ales de către membrii desemnaţi ai Comisiei cu o majoritate de voturi.

(6) Comisia de mediere nu are dreptul să intervină în soluţionarea litigiului ori să influenţeze în vreun mod mediatorii.

(7) Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Comisiei de mediere şi procedura de mediere sînt aprobate de Guvern.

(8) Mediator în cadrul Comisiei de mediere (denumit în continuare mediator) poate fi orice persoană fizică care are capacitatea de exerciţiu deplină, studii superioare, calificare şi experienţă în domeniul proprietăţii intelectuale, nu are antecedente penale şi a susţinut examenul de atestare la Consiliul de mediere de pe lîngă Ministerul Justiţiei.

(9) Persoanele care îndeplinesc condiţiile specificate la alin.(1) sînt înscrise în lista de mediatori ai Comisiei de mediere, care este publică şi are caracter de recomandare.

(10) Mediatorul are dreptul:

  1. a) să solicite părţilor informaţii, materiale şi documente necesare pentru desfăşurarea procedurii de mediere;
  2. b) să implice, dacă este necesar, alte persoane decît cele deja implicate în litigiu, specialişti în domeniu;
  3. c) să informeze publicul referitor la desfăşurarea activităţii sale de mediere, respectînd principiul confidenţialităţii.

(11) Mediatorul are obligaţia:

  1. a) să asigure respectarea principiilor medierii;
  2. b) să informeze părţile cu privire la procedura de mediere, scopul şi efectele acesteia;
  3. c) să dirijeze procedura de mediere în mod independent şi imparţial şi să se abţină de la soluţionarea unui litigiu dacă există anumite circumstanţe care l-ar împiedica să fie independent şi imparţial;
  4. d) să acţioneze cu toată promptitudinea pentru ca părţile să ajungă la un acord reciproc convenabil într-un termen rezonabil;
  5. e) să restituie materialele şi documentele ce i-au fost transmise de părţi în cadrul procedurii de mediere.

(12) Părţile pot alege, de comun acord, 1, 2 sau 3 mediatori din lista de mediatori ai Comisiei de mediere. Dacă părţile nu şi-au desemnat ele însele mediatorul (mediatorii), acesta (aceştia) va fi numit (vor fi numiţi) de către Comisia de mediere după consultarea cu părţile şi cu acordul mediatorului (mediatorilor).

(13) Cuantumul onorariului mediatorului se stabileşte prin acordul părţilor şi nu depinde de rezultatul final al medierii.

 

Articolul 23. Arbitrajul specializat în domeniul proprietăţii intelectuale şi competenţa acestuia

(1) Arbitrajul specializat în domeniul proprietăţii intelectuale (denumit în continuare Arbitraj specializat), în calitate de organ permanent pe lîngă AGEPI, este învestit cu funcţia de soluţionare a litigiilor ce apar între persoane fizice şi/sau juridice în domeniul proprietăţii intelectuale, cu condiţia existenţei între acestea a convenţiei de arbitraj.

(2) Arbitrajul specializat examinează litigiile vizînd următoarele aspecte:

  1. a) calitatea de autor;
  2. b) raporturile dintre coautori;
  3. c) prioritatea;
  4. d) raporturile dintre autorul obiectului de proprietate intelectuală creat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu şi angajator, referitoare la modul de remunerare, dreptul de depunere a cererii şi cuantumul remuneraţiei;
  5. e) eliberarea titlului de protecţie;
  6. f) drepturile exclusive;
  7. g) gestiunea colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe vizînd cuantumul remuneraţiei şi alte condiţii de acordare a licenţelor;
  8. h) alte aspecte din domeniul proprietăţii intelectuale.

(3) Arbitru în Arbitrajul specializat poate fi orice persoană fizică care are competenţa profesională necesară în domeniul proprietăţii intelectuale pentru a soluţiona litigiile specificate la alin.(2).

(4) Părţile sînt libere să stabilească numărul de arbitri şi modul de numire a acestora, precum şi locul desfăşurării procedurii arbitrale.

(5) Lista arbitrilor se aprobă în modul stabilit de AGEPI şi are caracter de recomandare.

(6) Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Arbitrajului specializat şi procedura arbitrală sînt aprobate de Guvern.

 

Articolul 24. Comisia de avizare a organizațiilor de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor și/sau conexe și competența acesteia

(1) În cadrul AGEPI este creată Comisia de avizare a organizațiilor de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor și/sau conexe (în continuare – Comisia de avizare) responsabilă de avizarea organizațiilor de gestiune colectivă.

(2) Comisia de avizare are următoarele atribuţii de bază:

  1. a) acordă organizațiilor de gestiune colectivă aviz de constituire și funcționare temporară;
  2. b) efectuează procedura de reavizare a organizațiilor de gestiune colectivă și acordă aviz de funcționare organizațiilor de gestiune colectivă;
  3. c) avizează propunerile de modificare sau completare a statutului organizației de gestiune colectivă;
  4. d) desemnează colectorul unic dintre organizațiile de gestiune colectivă avizate;
  5. e) acordă, prin decizie, termen organizațiilor de gestiune colectivă, pentru înlăturarea neconformităților identificate în activitatea acestora;
  6. f) decide retragerea temporară a avizului de constituire și funcționare temporară sau, după caz, a avizului de funcționare a organizațiilor de gestiune colectivă;
  7. g) revocă, anulează, retrage sau modifică decizia de avizare a organizației de gestiune colectivă;
  8. h) publică pe pagina oficială a AGEPI lista organizaţiilor de gestiune colectivă avizate;
  9. i) generalizează informația privind sistemul de gestiune colectivă și prezintă propuneri privind perfecţionarea acestuia;

î) acordă asistenţă metodologică organizaţiilor de gestiune colectivă;

  1. j) examinează cereri prealabile înaintate împotriva actelor sale administrative individuale emise.

(3) Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Comisiei de avizare şi modul de avizare a organizaţiilor de gestiune colectivă se aprobă de Guvern.

 

Secţiunea a 3-a

Reprezentarea în domeniul proprietăţii intelectuale

prin intermediul mandatarului autorizat

Articolul 25. Principiile generale privind reprezentarea în domeniul proprietăţii intelectuale

(1) Calitatea de mandatar autorizat poate fi dobîndită de către orice persoană fizică care este cetăţean al Republicii Moldova, are domiciliul permanent în Republica Moldova, cunoaşte limba de stat, are studii superioare, a susţinut examenul în faţa Comisiei de atestare şi disciplină a mandatarilor autorizaţi în domeniul proprietăţii intelectuale din cadrul AGEPI (denumită în continuare Comisie de atestare şi disciplină) şi are o practică de cel puţin 3 ani în domeniul proprietăţii intelectuale sau studii superioare în acest domeniu, sau studii de consilier în domeniul proprietăţii intelectuale.

(2) Modul de atestare a cunoştinţelor mandatarului autorizat, de înregistrare în Registrul naţional al mandatarilor autorizaţi în proprietatea intelectuală, de monitorizare şi desfăşurare a activităţii mandatarilor autorizaţi, principiile fundamentale şi regulile de conduită profesională obligatorii pentru mandatarul autorizat, precum şi modul de organizare şi funcţionare a Comisiei de atestare şi disciplină se stabilesc de Guvern.

(3) Atestarea mandatarului autorizat, modificarea datelor înscrise în Registrul naţional al mandatarilor autorizaţi în proprietatea intelectuală, eliberarea certificatului de mandatar autorizat sau a duplicatului se fac contra plată, în conformitate cu legislaţia în domeniul proprietăţii intelectuale.

 

Articolul 26. Drepturile şi obligaţiile mandatarului autorizat

(1) Mandatarul autorizat are dreptul:

  1. a) să activeze ca reprezentant în orice formă admisă de legislaţia cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi;
  2. b) să formeze asociaţii profesionale sau să adere la asemenea asociaţii;
  3. c) să delege împuternicirile sale unui alt mandatar/reprezentant, după caz, dacă clientul i-a permis o astfel de substituire, dacă substituirea a fost prevăzută în procură sau dacă este silit de circumstanţe, în scopul protejării intereselor clientului;
  4. d) să fie remunerat pentru activitatea profesională şi să-i fie recuperate cheltuielile suportate în interesul clientului;
  5. e) să aplice orice mijloace legale pentru obţinerea rezultatelor scontate;
  6. f) să nu acorde servicii dacă clientul nu-şi onorează obligaţiile sau înaintează cerinţe a căror îndeplinire contravine normelor deontologice profesionale.

(2) Mandatarul autorizat are următoarele obligaţii:

  1. a) să nu divulge informaţiile obţinute de la client decît în limitele contractului şi ale procurii;
  2. b) să acţioneze cu bună-credinţă şi probitate profesională;
  3. c) să întreprindă toate măsurile necesare pentru respectarea drepturilor şi intereselor legale ale clientului;
  4. d) să nu acorde servicii clientului care înaintează cerinţe a căror îndeplinire contravine legislaţiei în vigoare;
  5. e) să refuze acordarea de servicii persoanelor ale căror interese contravin intereselor persoanelor pe care le reprezintă, precum şi în cazul în care la procesul de examinare participă persoane cu care mandatarul autorizat este în relaţii de căsătorie, de rudenie sau de afinitate de pînă la gradul II inclusiv;
  6. f) să nu reprezinte în unul şi acelaşi proces clienţi cu interese contrare;
  7. g) să îndeplinească cerinţele clientului, cu excepţia cazurilor în care abaterea de la aceste cerinţe este doar în interesul clientului, iar mandatarul autorizat nu a avut posibilitatea să ceară acordul acestuia ori nu a primit la timp răspunsul la demersul său, informînd în acest caz clientul cît mai urgent posibil;
  8. h) să aducă la cunoştinţa clientului, la cererea acestuia, toate informaţiile despre modul de respectare a contractului, să prezinte rapoarte şi să-i transmită fără întîrziere toate materialele primite în legătură cu executarea contractului;
  9. i) să informeze neîntîrziat persoanele despre care ştie că ar putea avea drepturi sau obligaţii contractuale cu privire la decesul clientului persoană fizică sau cu privire la suspendarea activităţii clientului persoană juridică ce nu are succesori.

Articolul 27. Răspunderea mandatarului autorizat

(1) Mandatarul autorizat care şi-a încălcat obligaţiile prevăzute în contract sau obligaţiile profesionale poartă răspundere conform legislaţiei.

(2) Reclamaţiile, cererile şi sesizările persoanelor interesate referitoare la încălcările comise de mandatarii autorizaţi se depun la Comisia de atestare şi disciplină sau în instanţa judecătorească.

(3) Comisia de atestare şi disciplină examinează dosarul privind încălcarea comisă de mandatarul autorizat în prezenţa acestuia.

(4) La determinarea răspunderii, Comisia de atestare şi disciplină va lua în considerare gravitatea încălcării, împrejurările în care aceasta a fost comisă, activitatea anterioară a mandatarului autorizat în domeniul proprietăţii intelectuale şi atitudinea acestuia faţă de încălcarea comisă.

(5) Comisia de atestare şi disciplină poate aplica mandatarului autorizat care şi-a încălcat obligaţiile următoarele sancţiuni:

  1. a) avertisment;
  2. b) mustrare;
  3. c) suspendarea activităţii pe o durată maximă de 6 luni cu adoptarea deciziei de susţinere a examenului de atestare;
  4. d) radierea din Registrul naţional al mandatarilor autorizaţi în proprietatea intelectuală.

(6) Decizia Comisiei de atestare şi disciplină privind aplicarea sancţiunii stabilite este aprobată de directorul general al AGEPI. Aplicarea sancţiunii se înscrie în Registrul naţional al mandatarilor autorizaţi în proprietatea intelectuală.

(7) Dacă persoana sancţionată conform prevederilor alin. (5) lit. a) sau b) nu va comite o nouă încălcare timp de un an de la aplicarea sancţiunii respective, se va considera că ea nu a fost sancţionată, iar sancţiunea înscrisă în Registrul naţional al mandatarilor autorizaţi în proprietatea intelectuală va fi radiată.

(8) Decizia Comisiei de atestare şi disciplină privind sancţiunea aplicată mandatarului autorizat poate fi atacată conform prevederilor legislaţiei.

 

Articolul 28. Suspendarea şi încetarea activităţii mandatarului autorizat

(1) Activitatea mandatarului autorizat se suspendă în următoarele cazuri:

  1. a) mandatarul autorizat a depus o cerere de suspendare a activităţii sale;
  2. b) Comisia de atestare şi disciplină a luat decizia de aplicare a sancţiunii prevăzute la art. 27 alin. (5) lit. c);
  3. c) mandatarul autorizat a devenit salariat al AGEPI;
  4. d) există o hotărîre a instanţei de judecată în acest sens.

(2) Încetarea activităţii mandatarului autorizat şi radierea sa din Registrul naţional al mandatarilor autorizaţi în proprietatea intelectuală au loc în următoarele cazuri:

  1. a) mandatarul autorizat a depus o cerere de încetare a activităţii;
  2. b) mandatarul autorizat şi-a pierdut cetăţenia Republicii Moldova ori şi-a mutat domiciliul în afara teritoriului Republicii Moldova;
  3. c) mandatarul autorizat este recunoscut incapabil sau cu capacitatea de exerciţiu limitată;
  4. d) mandatarul autorizat este sancţionat conform art. 27 alin. (5) lit. d);
  5. e) mandatarul autorizat a decedat;
  6. f) există o hotărîre a instanţei de judecată în acest sens.

(3) Suspendarea sau încetarea activităţii mandatarului autorizat se face în baza deciziei Comisiei de atestare şi disciplină sau a hotărîrii instanţei de judecată, informaţia respectivă fiind publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală.

(4) Suspendarea activităţii mandatarului autorizat prevăzută la art. 27 alin. (5) lit. c) poate înceta înaintea expirării termenului pentru care a fost aplicată, cu condiţia că mandatarul autorizat a depus o cerere în acest sens, a expirat cel puţin jumătate din termenul de suspendare şi acesta a susţinut examenul de atestare.

(5) În cazul radierii mandatarului autorizat din Registrul naţional al mandatarilor autorizaţi în proprietatea intelectuală, certificatul acestuia îşi pierde valoarea juridică.

 

Secţiunea a 4-a

Evaluarea în domeniul proprietăţii intelectuale

Articolul 29. Principiile generale privind evaluarea în domeniul proprietăţii intelectuale

(1) Evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală reprezintă un proces de evaluare a utilităţii rezultatelor activităţii intelectuale, exprimate în echivalentul valoric al caracteristicilor tehnice, de consum, economice şi de altă natură ale obiectelor în cauză, şi este reglementată de legislaţia cu privire la activitatea de evaluare.

(2) Obiectul activităţii de evaluare este calculul valorii de piaţă, de bilanţ sau al altei valori a obiectelor de proprietate intelectuală, în funcţie de scopul utilizării rezultatelor obţinute.

(3) Subiecţi ai activităţii de evaluare sînt, pe de o parte, evaluatorii şi întreprinderile de evaluare, iar pe de altă parte, beneficiarii serviciilor de evaluare.

(4) Calitatea de evaluator al obiectelor de proprietate intelectuală poate fi dobîndită de către o persoană fizică cu o bună reputaţie şi studii superioare în evaluare, studii superioare economice sau tehnice, care are cetăţenia Republicii Moldova şi este titular al certificatului de calificare al evaluatorului, care posedă o experienţă de muncă în domeniul proprietăţii intelectuale, inclusiv în calitate de evaluator sau stagiar, de cel puţin un an şi nu are antecedente penale nestinse.

(5) Modul şi condiţiile de eliberare a certificatului de calificare al evaluatorului obiectelor de proprietate intelectuală, precum şi procedura de atestare şi reatestare a evaluatorilor obiectelor de proprietate intelectuală se stabilesc de Guvern.

 

Articolul 30. Drepturile şi obligaţiile evaluatorului obiectelor de proprietate intelectuală

(1) Evaluatorul obiectelor de proprietate intelectuală are dreptul:

  1. a) să planifice în mod independent efectuarea lucrărilor de evaluare, conform legislaţiei şi contractului de prestare a serviciilor de evaluare;
  2. b) să determine abordările şi metodele de evaluare, conform legislaţiei în domeniul evaluării şi standardelor de evaluare;
  3. c) să aibă acces la documentaţia beneficiarului, necesară pentru efectuarea evaluării;
  4. d) după caz, să solicite administraţiei întreprinderii de evaluare implicarea altor evaluatori şi specialişti în procesul de evaluare;
  5. e) să fie membru al asociaţiilor obşteşti ale evaluatorilor şi să participe la activitatea acestora.

(2) Evaluatorul obiectelor de proprietate intelectuală are dreptul să renunţe, în condiţiile legii, la efectuarea evaluării în cazul în care beneficiarul:

  1. a) a încălcat clauzele contractului de prestare a serviciilor de evaluare;
  2. b) nu a prezentat actele necesare pentru evaluare sau a prezentat acte care conţin date incomplete sau eronate;
  3. c) a intervenit în acţiunile evaluatorului pentru a influenţa rezultatele evaluării.

(3) Evaluatorul obiectelor de proprietate intelectuală este obligat:

  1. a) să efectueze evaluarea în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare şi cu contractul de prestare a serviciilor de evaluare;
  2. b) să efectueze evaluarea în mod conştiincios;
  3. c) să asigure confidenţialitatea informaţiei furnizate de beneficiar.

(4) Evaluatorul obiectelor de proprietate intelectuală nu are dreptul să efectueze evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală în cazurile în care:

  1. a) este titularul obiectului de proprietate intelectuală care urmează a fi evaluat;
  2. b) este beneficiarul serviciilor de evaluare a obiectelor de proprietate intelectuală;
  3. c) este în relaţii de căsătorie, de rudenie ori de afinitate pînă la gradul II inclusiv sau este asociatul uneia din persoanele specificate la lit.a) şi b).

 

Articolul 31. Suspendarea şi încetarea activităţii evaluatorului obiectelor de proprietate intelectuală

(1) Activitatea evaluatorului obiectelor de proprietate intelectuală se suspendă în cazurile în care:

  1. a) evaluatorul obiectelor de proprietate intelectuală depune o cerere de suspendare a activităţii sale;
  2. b) Comisia de atestare şi disciplină a adoptat decizia de retragere a certificatului de calificare din motivul încălcării de către evaluatorul obiectelor de proprietate intelectuală a obligaţiilor sale, prevăzute la art. 30;
  3. c) evaluatorul obiectelor de proprietate intelectuală a devenit salariat al AGEPI;
  4. d) există o hotărîre a instanţei de judecată în acest sens.

(2) Încetarea activităţii evaluatorului obiectelor de proprietate intelectuală şi radierea sa din Registrul naţional al evaluatorilor obiectelor de proprietate intelectuală au loc în cazurile în care:

  1. a) evaluatorul a depus o cerere de încetare a activităţii sale;
  2. b) evaluatorul şi-a pierdut cetăţenia Republicii Moldova sau şi-a mutat domiciliul în afara teritoriului Republicii Moldova;
  3. c) evaluatorul a fost recunoscut incapabil sau cu capacitatea de exerciţiu limitată;
  4. d) evaluatorul a fost sancţionat pentru o contravenţie sau faptă penală comisă în domeniul său de activitate, în conformitate cu legislaţia;
  5. e) evaluatorul a decedat;
  6. f) există o hotărîre a instanţei de judecată în acest sens.

 

 

TITLUL II

PROPRIETATEA INDUSTRIALĂ

 

CAPITOLUL I

INVENȚIILE

 

Secţiunea I

Dispoziţii generale

Articolul 32. Noţiuni principale

În sensul prezentului Capitol, următoarele noţiuni principale semnifică:

solicitant – persoană fizică sau juridică care solicită eliberarea unui brevet;

titular de brevet – persoană fizică sau juridică căreia îi aparţine dreptul acordat de brevet;

cerere de brevet european – cerere depusă în conformitate cu Convenţia privind eliberarea brevetelor europene, adoptată la München la 5 octombrie 1973, precum şi cererea internaţională depusă în conformitate cu Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor pentru care Oficiul European de Brevete (denumit în continuare – OEB) acţionează în calitate de oficiu desemnat sau ales şi în care Republica Moldova este desemnată;

cerere internaţională – cerere de protecţie a unei invenţii depusă conform Tratatului de cooperare în domeniul brevetelor;

brevet – brevet de invenţie şi brevet de invenţie de scurtă durată;

brevet european validat – brevet eliberat de către OEB conform Convenţiei privind eliberarea brevetelor europene, adoptată la München la 5 octombrie 1973, pe baza cererii de brevet european, pentru care a fost solicitată validarea în Republica Moldova;

brevet eurasiatic – brevet eliberat, în baza unei cereri eurasiatice, depuse până la 26 aprilie 2012, conform Convenţiei eurasiatice de brevete, adoptată la Moscova la 17 februarie 1994;

validarea brevetului european – recunoaştere, la solicitare, a efectelor cererii de brevet european şi a brevetului european pe teritoriul Republicii Moldova;

PCT – Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor, adoptat la Washington la 19 iunie 1970, cu modificările şi revizuirile ulterioare;

Convenţie eurasiatică – Convenţia eurasiatică de brevete, adoptată la Moscova la 17 februarie 1994;

Convenţia de la Paris – Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale, adoptată la Paris la 20 martie 1883, cu modificările ulterioare;

Acord de validare – Acordul dintre Guvernul Republicii Moldova şi Organizaţia Europeană de Brevete privind validarea brevetelor europene, semnat la 16 octombrie 2013.

 

Articolul 33. Formele de protecţie a invenţiilor

(1) Invenţiile sînt protejate prin titlurile de protecţie, conferite în condiţiile prezentului Capitol, precum şi prin brevetul eurasiatic şi cel european validat.

(2) Invenţiile sînt protejate prin următoarele titluri de protecţie:

  1. a) brevet de invenţie;
  2. b) brevet de invenţie de scurtă durată;
  3. c) certificat complementar de protecţie;
  4. d) brevet eurasiatic;
  5. e) brevet european validat.

(3) Dispoziţiile prezentului Capitol se aplică în măsură egală brevetelor de invenţie şi brevetelor de invenţie de scurtă durată, cu excepţia prevederilor subsecţiunii a 2-a din secţiunea a V-a, care se aplică numai brevetelor de invenţie.

 

Secţiunea a 2-a

Dreptul material al brevetelor

 

Subsecțiunea 1

Brevetabilitatea

Articolul 34. Invenţii brevetabile

(1) Brevetul se acordă pentru orice invenţie avînd ca obiect un produs sau un procedeu din orice domeniu tehnologic, cu condiţia ca invenţia să fie nouă, să implice o activitate inventivă şi să fie susceptibilă de aplicare industrială.

(2) Nu sînt considerate invenţii, în sensul alin. (1):

  1. a) descoperirile, teoriile ştiinţifice, ideile şi metodele matematice;
  2. b) creaţiile estetice;
  3. c) planurile, principiile şi metodele în exercitarea activităţilor intelectuale, în materie de jocuri sau în domeniul activităţilor economice, precum şi programele de calculator;
  4. d) prezentările de informaţii.

(3) Prevederile alin. (2) nu exclud brevetabilitatea obiectelor sau activităţilor specificate decît în măsura în care cererea de brevet sau brevetul se referă la astfel de obiecte sau activităţi în sine.

(4) Invenţiile din domeniul biotehnologiei sînt brevetabile în cazul cînd se referă la:

  1. a) un material biologic izolat din mediul său natural ori produs printr-un procedeu tehnic, chiar dacă anterior se producea în natură;
  2. b) plante sau animale, dacă realizarea tehnică a invenţiei nu se limitează la un anumit soi de plante sau la o anumită rasă de animale;
  3. c) un procedeu microbiologic ori la un alt procedeu tehnic sau la un produs, altul decît un soi de plante ori o rasă de animale, obţinut prin aceste procedee;
  4. d) un element izolat din corpul uman sau altfel produs printr-un procedeu tehnic, inclusiv secvenţa ori secvenţa parţială a unei gene, chiar dacă structura acestui element este identică cu cea a unui element natural.

 

Articolul 35. Excepții de la brevetabilitate

(1) Nu se acordă brevete, conform prezentului Capitol, pentru:

  1. a) invenţiile a căror publicare sau exploatare este contrară ordinii publice sau bunelor moravuri, inclusiv cele dăunătoare sănătăţii şi vieţii oamenilor, animalelor, plantelor, şi care sînt de natură să aducă atingeri grave mediului, cu condiţia ca această excepţie să nu fie generată numai de interzicerea, printr-o dispoziţie legală, a exploatării invenţiei;
  2. b) soiurile de plante şi rasele de animale;
  3. c) procedeele esenţial biologice de obţinere a plantelor sau a animalelor; această dispoziţie nu se aplică procedeelor microbiologice şi produselor obţinute prin aceste procedee;
  4. d) invenţiile avînd ca obiect corpul uman în diferite stadii ale formării şi dezvoltării acestuia, precum şi simpla descoperire a unuia dintre elementele lui, inclusiv secvenţa ori secvenţa parţială a unei gene.

(2) Nu se acordă brevete, conform alin. (1) lit.a), în special pentru:

  1. a) procedeele de clonare a fiinţelor umane;
  2. b) procedeele de modificare a identităţii genetice a liniei germinale a fiinţelor umane;
  3. c) utilizarea embrionilor umani în scopuri industriale sau comerciale;
  4. d) procedeele de modificare a identităţii genetice a animalelor de natură să le producă suferinţe fără a aduce un beneficiu medical substanţial oamenilor sau animalelor, precum şi pentru animalele rezultate din astfel de procedee.

 

Articolul 36. Noutatea

(1) O invenţie se consideră nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii.

(2) Stadiul tehnicii cuprinde toate cunoştinţele care au fost făcute accesibile publicului printr-o descriere făcută în scris sau oral, prin utilizare sau în orice alt mod, pînă la data depozitului cererii de brevet sau la data priorităţii recunoscute.

(3) Stadiul tehnicii cuprinde, de asemenea, conţinutul cererilor de brevet depuse la AGEPI şi al cererilor de brevet european pentru care s-a plătit taxa de validare, aşa cum acestea au fost depuse, care au o dată de depozit anterioară celei menţionate la alin. (2) din prezentul articol şi care au fost publicate, conform art. 80, la sau după această dată.

Articolul 37. Divulgări neopozabile

(1) În aplicarea art. 36, o divulgare a invenţiei nu va fi luată în considerare dacă a survenit în intervalul de 6 luni înaintea datei de depozit a cererii de brevet şi dacă este o urmare directă sau indirectă a:

  1. a) unui abuz evident în privinţa solicitantului ori a predecesorului său în drepturi;
  2. b) faptului că solicitantul ori predecesorul său în drepturi a expus invenţia la o expoziţie internaţională. O expoziţie se consideră internaţională dacă este organizată în mod oficial, dacă la ea participă producători din mai multe state şi dacă informaţia despre această expoziţie a fost adusă la cunoştinţă publicului în modul corespunzător.

(2) Prevederile alin. (1) lit.b) se vor aplica numai dacă solicitantul, la depunerea cererii de brevet, va declara că invenţia a fost expusă efectiv şi va prezenta un certificat care să confirme această declaraţie în termenul şi în condiţiile stabilite de Regulamentul privind procedura de depunere şi examinare a cererii de brevet de invenţie şi de eliberare a brevetului, denumit în continuare în sensul prezentului Capitol - Regulament, aprobat de Guvern.

 

Articolul 38. Activitatea inventivă

(1) O invenţie este considerată că implică o activitate inventivă dacă, pentru un specialist în domeniu, ea nu rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii.

(2) În cazul în care stadiul tehnicii cuprinde şi documentele specificate la art. 36 alin. (3), acestea nu sînt luate în considerare la evaluarea activităţii inventive.

 

Articolul 39. Aplicabilitatea industrială

(1) O invenţie este considerată ca fiind susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul ei poate fi fabricat sau utilizat în oricare dintre domeniile industriale, inclusiv în agricultură.

(2) Aplicabilitatea industrială a unei secvenţe sau a unei secvenţe parţiale a unei gene va fi dezvăluită în cererea de brevet.

 

Articolul 40. Obiectul protecţiei prin brevet de invenţie de scurtă durată

(1) Brevetul de invenţie de scurtă durată se acordă pentru orice invenţie care este nouă, implică o activitate inventivă şi este susceptibilă de aplicare industrială.

(2) Se consideră că o invenţie implică o activitate inventivă, în sensul alin. (1), dacă ea nu rezultă în mod direct din stadiul tehnicii şi prezintă un avantaj tehnic sau practic.

(3) În completarea art. 35 nu se acordă brevete de invenţie de scurtă durată pentru invenţiile care se referă la:

  1. a) un material biologic;
  2. b) substanţe chimice sau farmaceutice şi procedee de obţinere a acestora.

 

Subsecţiunea a 2-a

Persoana îndreptăţită să solicite şi să obţină un brevet

Articolul 41. Dreptul de a depune o cerere de brevet

(1) Orice persoană fizică sau juridică poate solicita un brevet prin depunerea la AGEPI a unei cereri de brevet.

(2) O cerere de brevet poate fi depusă de mai mulţi solicitanţi.

 

Articolul 42. Dreptul la brevet

(1) Dreptul la brevet aparţine inventatorului sau succesorului în drepturi al acestuia.

(2) În cazul în care două sau mai multe persoane au creat aceeaşi invenţie independent una de alta, dreptul la brevet aparţine persoanei a cărei cerere de brevet are cea mai veche dată de depozit, cu condiţia ca această primă cerere să fi fost publicată conform art. 80.

 

Articolul 43. Invenţiile salariaţilor

(1) Dacă inventatorul este salariat, în lipsa unei clauze contractuale mai avantajoase pentru el, dreptul la brevet se va reglementa conform prevederilor alin. (2)-(4).

(2) Invenţiile create de salariat fie în virtutea îndeplinirii unui contract de muncă ce prevede o misiune inventivă care corespunde funcţiilor sale, fie în cadrul efectuării unor studii sau cercetări care i-au fost încredinţate în mod explicit aparţin unităţii. În toate aceste situaţii, inventatorul beneficiază de o remuneraţie suplimentară stabilită prin contract. În cazul unui contract de cercetare încheiat între două sau mai multe unităţi, invenţiile aparţin unităţii care a comandat cercetarea, în lipsa unei clauze contrare.

(3) Invenţiile create în alte condiţii decît cele prevăzute la alin. (2) aparţin salariatului.

(4) Prin derogare de la alin. (3), în cazul în care invenţia este creată de salariat fie în exercitarea funcţiilor sale, fie în domeniul activităţilor unităţii, fie prin cunoaşterea şi utilizarea tehnicii, a mijloacelor specifice ale unităţii sau datelor existente în unitate, fie cu asistenţa materială a unităţii, unitatea are dreptul să-şi atribuie invenţia sau să beneficieze, în totalitate sau în parte, de drepturile acordate de brevetul ce protejează invenţia salariatului său. În acest caz, remuneraţia inventatorului se va stabili prin contract.

(5) În cazurile prevăzute la alin. (2) şi (4), inventatorul şi unitatea se vor informa reciproc în scris în mod obligatoriu asupra creării şi asupra stadiului realizării invenţiei şi se vor abţine de la orice divulgare ce poate prejudicia exercitarea drepturilor de către fiecare parte. Partea care a ignorat aceste obligaţii trebuie să repare prejudiciile cauzate celeilalte părţi, inclusiv beneficiul ratat.

(6) Dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), unitatea, în termen de 60 de zile de la data la care a fost informată în scris de către salariat despre invenţia creată, nu va depune o cerere de brevet, nu va cesiona dreptul la depunerea cererii oricărei alte persoane sau nu-i va da inventatorului o dispoziţie în scris privind păstrarea în secret a invenţiei, dreptul la brevet va aparţine salariatului.

(7) În cazurile prevăzute la alin. (4), cînd brevetul aparţine salariatului, unitatea are dreptul preferenţial la licenţă neexclusivă pentru exploatarea invenţiei.

(8) În cazul în care unitatea a obţinut un brevet pentru invenţia creată conform alin. (2) sau (4), salariatul are dreptul preferenţial la o licenţă neexclusivă gratuită pentru exploatarea invenţiei.

(9) În cazul în care părţile nu au ajuns la un consens asupra cuantumului remuneraţiei cuvenite salariatului, el va fi stabilit de instanţa judecătorească, în funcţie de aportul fiecărei părţi la invenţia creată şi de valoarea comercială a acesteia.

(10) Procedura de creare şi de utilizare a invenţiilor salariaţilor este stabilită în Regulamentul privind obiectele de proprietate intelectuală create în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu, aprobat de Guvern.

 

Articolul 44. Cererea de brevet depusă de o persoană neîndreptăţită

(1) Dacă, pînă la acordarea de către AGEPI a brevetului, printr-o hotărîre judecătorească rămasă definitivă se stabileşte că persoana îndreptăţită să obţină un brevet conform art. 42 alin. (1) este alta decît solicitantul, această persoană, în termen de 3 luni de la data la care hotărîrea menţionată a rămas definitivă, poate:

  1. a) să continue, în locul solicitantului, procedura referitoare la cererea de brevet ca pentru o cerere proprie;
  2. b) să depună o nouă cerere de brevet pentru aceeaşi invenţie; în acest caz, cererea iniţială va fi considerată de AGEPI ca fiind retrasă;
  3. c) să ceară respingerea cererii de brevet.

(2) Cererii noi depuse conform alin. (1) din prezentul articol i se vor aplica mutatis mutandis prevederile art. 63 alin. (3) şi (4).

 

Articolul 45. Dreptul inventatorului

(1) Inventator (autor al invenţiei) este persoana fizică care, prin munca sa creatoare, a realizat invenţia.

(2) Dreptul de autor al invenţiei este un drept personal inalienabil, imprescriptibil şi protejat fără termen.

(3) În cazul în care invenţia a fost creată în comun de mai multe persoane, fiecare dintre ele are calitatea de coautor şi dreptul de inventator aparţine fiecăreia în parte.

(4) Nu se consideră inventator persoana fizică care, la realizarea invenţiei, a acordat inventatorului asistenţă tehnică, organizatorică sau materială ori care a contribuit doar la perfectarea cererii de brevet, la obţinerea brevetului sau la exploatarea invenţiei.

(5) Inventatorul are dreptul să fie menţionat în cerere, în brevet şi în publicaţiile AGEPI cu privire la cerere şi la brevet.

(6) Inventatorul are dreptul să renunţe la menţionarea numelui său în cerere, în brevet şi în publicaţiile AGEPI cu privire la cerere şi la brevet prin depunerea la AGEPI a unei cereri în scris.

 

Subsecţiunea a 3-a

Efectele brevetului şi ale cererii de brevet

Articolul 46. Durata brevetului

(1) Durata unui brevet de invenţie este de 20 de ani, începînd cu data de depozit a cererii de brevet de invenţie.

(2) Durata unui brevet de invenţie de scurtă durată este de 6 ani, începînd cu data de depozit a cererii de brevet de invenţie de scurtă durată. Titularul de brevet poate prezenta la AGEPI o cerere de prelungire a termenului de valabilitate a brevetului de scurtă durată pentru o perioadă de cel mult 4 ani, cu condiţia că titularul va solicita la AGEPI efectuarea cercetării documentare a stadiului tehnicii conform art. 36 şi întocmirea unui raport de documentare însoţit de o opinie privind brevetabilitatea referitoare la invenţia care face obiectul brevetului şi va achita taxa respectivă de prelungire, dar nu mai devreme de un an şi nu mai tîrziu de 6 luni înainte de expirarea termenului de valabilitate a brevetului de scurtă durată. În cazul în care se constată că, luînd în considerare rezultatele cercetării documentare, brevetul şi invenţia care face obiectul acestuia:

  1. a) satisfac cerinţele prezentului Capitol, se va adopta hotărîrea privind prelungirea termenului de valabilitate a brevetului;
  2. b) nu satisfac cerinţele prezentului Capitol, se va respinge cererea de prelungire a termenului de valabilitate a brevetului.

(3) Pentru produsele medicamentoase şi cele fitofarmaceutice, care fac obiectul unui brevet de invenţie, se poate obţine o protecţie complementară în condiţiile specificate în subsecţiunea a 2-a din secţiunea a V-a.

 

Articolul 47. Drepturile conferite prin cererea de brevet după publicarea acesteia

(1) Cererea de brevet, începînd cu data publicării ei şi pînă la eliberarea brevetului, asigură solicitantului, cu titlu provizoriu, protecţia conferită potrivit art. 48 alin. (2).

(2) Persoana fizică sau juridică care a exploatat invenţia în perioada specificată la alin. (1) va plăti titularului de brevet, după obţinerea brevetului, o compensaţie bănească rezonabilă. Cuantumul compensaţiei se stabileşte prin acordul dintre părţi, ţinînd cont de buna-credinţă a persoanei care a exploatat invenţia, sau de către instanţa judecătorească, în cazul imposibilităţii de a fi stabilit pe cale amiabilă.

(3) Efectele cererii de brevet prevăzute la alin. (1) se consideră nule în cazul în care cererea de brevet a fost retrasă de către solicitant, precum şi în cazul în care ea a fost retrasă sau respinsă conform prevederilor prezentului Capitol.

 

Articolul 48. Drepturile conferite de brevet

(1) Brevetul de invenţie, brevetul de invenţie de scurtă durată, brevetul eurasiatic şi brevetul european validat acordă titularului dreptul exclusiv de exploatare a invenţiei pe întreaga sa durată de protecţie.

(2) Brevetul îi acordă titularului, conform alin. (1), dreptul de a interzice terţilor care nu au acordul său efectuarea, pe teritoriul Republicii Moldova, a următoarelor acţiuni:

  1. a) fabricarea, oferirea spre vînzare, vînzarea, folosirea, importul sau stocarea în aceste scopuri a produsului care constituie obiectul brevetului;
  2. b) folosirea procedeului care constituie obiectul brevetului sau, în cazul în care un terţ ştie sau este evident din circumstanţe că folosirea procedeului este interzisă fără acordul titularului de brevet, oferirea procedeului spre folosire;
  3. c) oferirea spre vînzare, vînzarea, folosirea, importul sau stocarea în aceste scopuri a produsului obţinut direct prin procedeul care constituie obiectul brevetului.

(3) În cazul în care există mai mulţi titulari ai unui brevet, raporturile privind exploatarea invenţiei protejate prin brevet se stabilesc printr-un acord încheiat între aceştia. Dacă un asemenea acord nu există, fiecare titular are dreptul să exploateze invenţia după propria voinţă, să acţioneze în instanţă orice persoană care exploatează invenţia brevetată fără acordul cotitularilor, însă nu are dreptul să renunţe la brevet fără a-i anunţa pe cotitulari, precum şi să încheie contracte de licenţă şi să cesioneze brevetul fără acordul acestora.

 

Articolul 49. Interzicerea exploatării indirecte a invenţiei

(1) Un brevet îi acordă titularului, pe lîngă drepturile specificate la art. 48, dreptul de a interzice terţilor care nu au acordul său livrarea sau oferirea spre livrare, pe teritoriul Republicii Moldova, unei persoane alta decît persoana îndreptăţită să exploateze invenţia brevetată, a mijloacelor referitoare la un element esenţial al acelei invenţii, pentru punerea în aplicare a acesteia, în cazul în care terţul ştie sau este evident din circumstanţe că aceste mijloace sînt apte şi destinate punerii în aplicare a invenţiei respective.

(2) Prevederile alin. (1) din prezentul articol nu se aplică în cazul cînd mijloacele de punere în aplicare a invenţiei sînt produsele aflate la moment în comerţ, cu excepţia cazurilor cînd terţul incită persoana căreia i se efectuează livrări să comită acţiunile interzise prin art. 48 alin. (2).

(3) Persoanele care efectuează acţiunile prevăzute la art. 50 alin. (1) lit. a) şi b) nu sînt considerate a fi părţi îndreptăţite să exploateze invenţia în sensul alin.(1) din prezentul articol.

 

Articolul 50. Limitarea efectelor brevetului

(1) Drepturile acordate de brevet nu se extind asupra:

  1. a) acţiunilor efectuate într-un cadru privat în scopuri necomerciale;
  2. b) acţiunilor efectuate în scopuri experimentale în privinţa obiectului invenţiei brevetate;

b1) acțiunilor efectuate în scopul obţinerii autorizației de punere pe piață a unui produs, obiect al invenției;

  1. c) preparării extemporaneu o singură dată în farmacie a unui medicament, conform reţetei medicale, precum şi asupra acţiunilor cu privire la medicamentul astfel preparat;
  2. d) folosirii obiectului invenţiei brevetate la bordul navelor străine aparţinînd ţărilor membre ale tratatelor internaţionale privind invenţiile la care Republica Moldova este parte care intră, temporar sau accidental, în apele Republicii Moldova, cu condiţia ca invenţia să fie folosită exclusiv pentru necesităţile navei;
  3. e) folosirii obiectului invenţiei brevetate în construcţia sau în operarea vehiculelor terestre sau aeriene ori a altor mijloace de transport aparţinînd ţărilor membre ale tratatelor internaţionale privind invenţiile la care Republica Moldova este parte, ori în construcţia pieselor accesorii pentru aceste vehicule, cînd aceste mijloace de transport pătrund, temporar sau accidental, pe teritoriul Republicii Moldova;
  4. f) acţiunilor efectuate în scopul asigurării securităţii statului.

(2) Folosirea specificată la alin. (1) se admite cu condiţia de a nu aduce atingere într-un mod nejustificat exploatării normale a invenţiei protejate prin brevet şi de a nu leza nejustificat interesele legitime ale titularului brevetului, ţinînd cont de interesele legitime ale terţilor. În caz contrar, titularul brevetului are dreptul la o despăgubire materială proporţională cu prejudiciul suportat prin folosirea neautorizată a invenţiei.

 

Articolul 51. Epuizarea drepturilor

(1) Drepturile acordate de un brevet nu se extind asupra acţiunilor privind un produs protejat de brevetul în cauză, efectuate pe teritoriul Republicii Moldova, după ce acest produs a fost plasat pe piaţă în Republica Moldova de către titularul brevetului sau cu acordul expres al acestuia.

(2) Protecţia prevăzută la art. 52 alin. (5)-(7) nu se extinde asupra materialului biologic obţinut prin reproducerea ori multiplicarea unui material biologic comercializat sau oferit spre vînzare pe teritoriul Republicii Moldova de către titularul de brevet sau cu acordul acestuia, cînd reproducerea sau multiplicarea rezultă în mod necesar din utilizarea pentru care materialul biologic a fost lansat pe piaţă, cu condiţia ca materialul obţinut să nu fi fost folosit ulterior pentru alte reproduceri sau multiplicări.

(3) Prin derogare de la art. 52 alin. (5)-(7), vînzarea sau orice altă formă de comercializare a materialului pentru reproducerea plantelor de către titularul brevetului sau cu acordul acestuia unui fermier, în scopuri de exploatare agricolă, implică autorizarea fermierului de a folosi produsul recoltei sale în scopul reproducerii sau multiplicării de către el însuşi pentru folosire personală.

(4) Prin derogare de la art. 52 alin. (5)-(7), vînzarea sau orice altă formă de comercializare a animalelor de prăsilă sau a altui material de reproducere animal de către titularul brevetului sau cu acordul acestuia unui fermier implică autorizarea fermierului de a folosi materialul protejat în scopuri agricole, cu excepţia folosirii comerciale; aceasta include şi folosirea animalelor sau a altui material de reproducere animal în scopul desfăşurării activităţii sale agricole.

 

Articolul 52. Întinderea protecţiei

(1) Întinderea protecţiei acordate de brevet sau de cererea de brevet este determinată de conţinutul revendicărilor. Descrierea şi desenele se vor folosi pentru interpretarea revendicărilor.

(2) În perioada de pînă la acordarea brevetului, întinderea protecţiei acordate de cererea de brevet este determinată de revendicările cuprinse în cerere aşa cum a fost ea publicată potrivit art. 80.

(3) Brevetul, aşa cum a fost acordat sau modificat în procedurile de opoziţie, de limitare sau de nulitate, determină retroactiv întinderea protecţiei conferite de cererea de brevet în măsura în care această protecţie nu este extinsă.

(4) Protecţia acordată de un brevet referitor la un procedeu care constituie obiectul brevetului se extinde asupra produselor obţinute direct prin procedeul brevetat.

(5) Protecţia acordată de un brevet referitor la un material biologic avînd caracteristici specifice, ca rezultat al invenţiei, se extinde asupra oricărui material biologic obţinut pe baza celui brevetat prin reproducere sau multiplicare, într-o formă identică sau diferită şi avînd aceleaşi caracteristici.

(6) Protecţia acordată de un brevet referitor la un procedeu ce permite producerea unui material biologic avînd caracteristici specifice, ca rezultat al invenţiei, se extinde asupra materialului biologic direct obţinut prin numitul procedeu şi asupra oricărui alt material biologic derivat din materialul biologic direct, obţinut prin reproducere sau multiplicare într-o formă identică sau diferită şi avînd aceleaşi caracteristici.

(7) Protecţia acordată de un brevet referitor la un produs ce conţine sau reprezintă o informaţie genetică se extinde asupra oricărui alt material în care este încorporat produsul şi în care este cuprinsă şi îşi exercită funcţia informaţia genetică, cu excepţia corpului uman, în diferite stadii de formare şi dezvoltare, şi a elementelor acestuia.

 

Articolul 53. Dreptul bazat pe utilizarea anterioară a invenţiei

(1) Orice persoană care a utilizat cu bună-credinţă invenţia pe teritoriul Republicii Moldova sau a făcut pregătiri reale pentru utilizarea invenţiei pînă la data de depozit sau, în cazul cînd a fost revendicată o prioritate, pînă la data de prioritate a cererii de brevet în baza căreia este acordat brevetul are dreptul să continue personal această utilizare sau să utilizeze invenţia în limitele şi/sau în volumul planificat în timpul pregătirilor, în unitatea sa ori pentru necesităţile acesteia, fără plată şi fără să depăşească volumul de producţie existent sau planificat la data de depozit sau de prioritate.

(2) Dreptul utilizatorului anterior, prevăzut la alin. (1), nu poate fi transmis pe parcursul vieţii utilizatorului ori prin succesiune legală sau testamentară decît împreună cu unitatea sau cu partea unităţii în care a avut loc utilizarea ori s-au efectuat pregătirile pentru utilizare.

 

Subsecţiunea a 4-a

Cererea de brevet şi brevetul ca obiect de proprietate

Articolul 54. Transmiterea drepturilor

 (1) Drepturile asupra brevetului pot fi transmise integral sau parţial prin cesiune, prin contract de licenţă, precum şi prin succesiune.

(2) Brevetul de invenție poate face obiectul unui gaj, al altor drepturi reale, precum şi al unei executări silite. Gajul brevetelor se înregistrează în Registrul garanţiilor reale mobiliare conform prevederilor Legii cu privire la gaj.

(3) Alte drepturi asupra brevetelor se înregistrează în Registrul naţional de brevete de invenție şi devin opozabile faţă de terţi din momentul înregistrării, iar datele despre aceste drepturi se publică în BOPI.

(4) Deciziile privind înscrierea cesiunii sau licenţei pot fi contestate la AGEPI – în termen de 30 de zile de la publicarea datelor menţionate la alin. (3).

(5) Contractele de cesiune și de licență, menţionate la alin. (1), sau alte documente anexate cererii de înregistrare a acestor contracte sînt deschise inspectării publice doar cu acordul expres al părţilor contractante sau în temeiul hotărîrii instanţei judecătoreşti, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare.

 

Articolul 55. Contractul de cesiune şi transferul

 (1) Prin contract de cesiune a drepturilor asupra brevetului de invenție, titularul de brevet (cedent) transmite drepturile sale asupra brevetului unei alte persoane (cesionar). Drepturile asupra brevetului de invenție pot fi transmise prin cesiune oricînd pe durata protecţiei brevetului.

(2) Transferul întreprinderii în totalitate implică cesiunea brevetului de invenție. Excepţie fac cazurile cînd există un contract ce prevede altfel sau cînd acest fapt rezultă clar din circumstanţe. Dispoziţia în cauză se aplică obligaţiei contractuale de transfer al întreprinderii.

(3) Fără a aduce atingere alin.(2), contractul de cesiune a brevetului de invenție va fi perfectat în scris şi semnat de părţile contractante, cu excepţia cazului cînd cesiunea rezultă dintr-o hotărîre judecătorească. În caz contrar, cesiunea este nulă.

(4) Prezentul articol se aplică şi cererilor de brevet de invenție.

 

Articolul 56. Contractul de licență

(1) Brevetul de invenție poate face obiectul licenţelor exclusive sau neexclusive. Prin contract de licenţă, titularul de brevet (licenţiar) transmite dreptul de exploatare a brevetului oricărei alte persoane (licenţiat), rezervîndu-şi dreptul de proprietate asupra brevetului.

(2) Licenţa poate fi acordată licenţiatului, solicitîndu-i-se sau nu să plătească venituri licenţiarului.

 (3) Nu se admite includerea în contractul de licenţă a practicilor sau a condiţiilor ce pot genera o folosinţă abuzivă a drepturilor asupra brevetului, avînd un efect prejudiciabil asupra concurenţei pe piaţa respectivă, cum ar fi clauza transmiterii obligatorii de către licenţiat a informaţiei tehnice licenţiarului, condiţii care să împiedice contestarea validităţii ori prezentarea unui pachet obligatoriu de condiţii ale licenţierii.

(4) Titularul de brevet poate invoca drepturile conferite prin înregistrarea invenției împotriva licenţiatului care acţionează contrar prevederilor contractului de licenţă privind durata acestuia, precum și  forma în care brevetul de invenție poate fi folosit.

 

Articolul 57. Licenţa obligatorie

(1) Licența obligatorie va putea fi acordată:

  1. a) de către instanţa judecătorească, la cererea:

- oricărei persoane interesate pe motiv de lipsă sau de insuficienţă de exploatare a brevetului, la o cerere depusă la expirarea unui termen de 4 ani de la data de depozit a cererii de brevet sau a unui termen de 3 ani de la eliberarea brevetului, fiind aplicat termenul care expiră cel mai tîrziu, în cazul în care titularul brevetului nu a exploatat brevetul pe teritoriul Republicii Moldova sau nu a făcut pregătiri efective şi serioase în acest scop. La stabilirea faptului de lipsă sau insuficienţă de exploatare a brevetului nu se va face nicio distincţie între produsele de origine autohtonă şi cele importate;

- unui titular de brevet de invenţie sau unui titular de brevet pentru soi de plantă care nu îşi poate aplica invenţia ori soiul de plantă protejat (al doilea brevet), fără să aducă atingere unui alt brevet (primul brevet), cu condiţia ca invenţia sau soiul de plantă revendicat în cel de-al doilea brevet să presupună un progres tehnic important, de un interes economic substanţial în raport cu invenţia revendicată în primul brevet. În cazul licenţei obligatorii în favoarea unui brevet de invenţie sau unui brevet pentru soi de plantă, titularul primului brevet va avea dreptul la o licenţă reciprocă în condiţii rezonabile pentru exploatarea invenţiei brevetate ori a soiului de plantă protejat;

- oricărei persoane interesate, urmare deciziei Consiliului Concurenței, în scopul remedierii unei practici anticoncurențiale determinate de utilizarea abuzivă a brevetului de invenție care au contribuit la monopolizarea pieții și/sau impunerea de prețuri exagerate;

  1. b) de către ministerele care asigură realizarea politicii guvernamentale în domeniile de activitate care le sunt încredințate:

- în cazul survenirii unei situaţii excepţionale naţionale;

- în alte circumstanţe de urgenţă națională (în special, în interesul apărării naționale sau al securității și siguranței naționale);

- în caz de utilizare publică în scopuri necomerciale.

(2) În condițiile menționate la alin. (1) lit.a),  licenţele obligatorii vor putea fi acordate numai în cazul în care persoana interesată s-a străduit să obţină autorizarea de la titularul de brevet în condiţii şi în modalităţi comerciale rezonabile şi, cu toate eforturile sale, nu a reuşit să facă acest lucru într-un termen rezonabil.

(3) În cazul acordării licenţei obligatorii, titularul brevetului va fi informat despre aceasta în aceeaşi zi sau în ziua lucrătoare imediat următoare.

(4) În cazul tehnologiilor de semiconductori, licenţa obligatorie poate fi acordată numai pentru scopuri publice necomerciale sau pentru a remedia o practică ce a fost determinată, în baza unei proceduri judiciare sau administrative, ca fiind anticoncurenţială.

(5) În caz de utilizare publică în scopuri necomerciale, atunci când autorităţile publice sau terţii autorizaţi de acestea cunosc sau au motive întemeiate de a cunoaşte că un brevet valabil este sau va fi utilizat de către autorităţile publice sau în numele acestora, titularul brevetului va fi informat despre aceasta în termen rezonabil.

(6)  Modalitățile și procedurile de aplicare a dispozițiilor prezentului articol sânt determinate de Guvern.  

 

Articolul 58. Condiţiile aplicabile licenţelor obligatorii
          (1) Autoritatea abilitată cu dreptul de acordare a licenţei obligatorii conform alin. (1) al art. 57, va preciza tipul utilizărilor acoperite de licenţă cu respectarea următoarelor condiţii:

  1. a) întinderea şi durata exploatării vor fi limitate de scopurile pentru care aceasta a fost  autorizată;
  2. b) exploatarea va fi neexclusivă;
  3. c) exploatarea va fi netransmisibilă, cu excepţia transmiterii împreună cu partea de unitate sau de active nemateriale care beneficiază de această exploatare; în cazul unui brevet care nu poate fi exploatat fără a încălca drepturile unui brevet anterior, exploatarea autorizată în raport cu brevetul anterior, va putea fi realizată doar în cazul cînd brevetul ulterior a fost de asemenea transmis;
  4. d) exploatarea va fi autorizată în principal pentru aprovizionarea pieţei interne, cu excepţia cazului cînd exploatarea este permisă pentru a remedia o practică considerată ca anticoncurenţială în urma unei proceduri judiciare sau administrative;
  5. e) deţinătorul licenţei va plăti titularului de brevet o remuneraţie adecvată, stabilită în raport cu valoarea economică a autorizaţiei şi, eventual, cu necesitatea de a remedia o practică anticoncurenţială, iar în cazurile stipulate la alin. (1) lit.b) al art. 57 remuneraţia nu poate depăși cuantumul de 4% din preţul total ce urmează să fie plătit titularului.

          (2) Autoritatea abilitată cu dreptul de acordare a licenţei obligatorii poate, în baza unei cereri motivate, să decidă încetarea acţiunii acestei licenţe în cazul în care împrejurările care au condus la acordarea licenţei au încetat să mai existe şi este clar că nu vor reapărea, cu condiţia ca interesele legitime ale persoanelor astfel autorizate să fie protejate într-o manieră adecvată. Autoritatea abilitată va refuza încetarea acţiunii autorizaţiei în cazul  în care circumstanţele care au condus la această autorizare riscă să se producă din nou.

          (3) Hotărîrea de acordare a licenţei  obligatorii sau, după caz, de încetare a acţiunii acesteia se comunică la AGEPI de către titularul licenţei. Menţiunea privind hotărîrea de acordare a licenţei  obligatorii se înscrie în Registrul naţional de brevete şi se publică în BOPI. Licenţa obligatorie acordată în situaţiile prevăzute în alin. (1) lit. b) al art. 57 se înscrie în Registrul naţional de brevete fără plata taxei.

          (4) Dacă titularul licenţei obligatorii, în termen de un an de la data obţinerii acesteia, nu a întreprins nicio acţiune efectivă şi serioasă pentru exploatarea invenţiei, licenţa obligatorie va fi anulată. Valabilitatea licenţei obligatorii încetează în orice caz dacă titularul licenţei nu a început exploatarea invenţiei în termen de 2 ani de la data obţinerii acesteia.

Secţiunea a 3-a

Cererea de brevet

 

Subsecţiunea 1

Depunerea cererii de brevet şi condiţiile pe care

trebuie să le îndeplinească aceasta

Articolul 59. Depunerea cererii

(1) Cererea de brevet se depune la AGEPI de către persoana îndreptăţită conform art. 42 alin. (1), personal sau în orice alt mod prevăzut de Regulament.

(2) Brevetarea în străinătate a invenţiilor create în Republica Moldova se efectuează numai după depunerea cererii de brevet la AGEPI.

 

Articolul 60. Limba de procedură

(1) Cererea de brevet se depune în limba de stat.

(2) Se admite depunerea documentelor aferente cererii în orice altă limbă, cu excepţia celor prevăzute la art. 61 alin. (1) lit. a) şi la art. 62 alin. (1) lit.a) şi b).

(3) În cazul în care documentele aferente cererii sunt depuse într-o altă limbă, solicitantul va fi obligat să prezinte, în termen de 3 luni de la data de depozit a cererii de brevet, o traducere a acestora în limba de stat conformă cu originalul, certificată  de solicitant, reprezentant sau mandatarul autorizat.

(4) Limba de stat se utilizează în toate procedurile din cadrul AGEPI referitoare la cererea de brevet şi la brevet.

 

Articolul 61. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de brevet

(1) Cererea de brevet va conţine:

  1. a) solicitarea de eliberare a brevetului;
  2. b) descrierea invenţiei;
  3. c) una sau mai multe revendicări;
  4. d) desene la care se fac referiri în descriere sau în revendicări;
  5. e) un rezumat.

(2) Cererea de brevet este supusă plăţii unei taxe de depunere, iar pentru cererile de brevet de scurtă durată şi taxei de examinare a acesteia.

(3) Cererea de brevet trebuie să satisfacă condiţiile prevăzute de Regulament.

(4) În cazul în care invenţia se referă la un material biologic reproductibil, cererea de brevet poate conţine, după caz, actul prin care se confirmă depozitul acestui material biologic la o autoritate de depozit, conform art. 64 alin. (2), care se prezintă odată cu depunerea cererii de brevet sau în termen de 3 luni de la data de depozit a acesteia.

(5) În cazul reprezentării solicitantului conform art. 344 alin. (2) şi (3), la cererea de brevet se anexează procura de reprezentare, care se prezintă odată cu depunerea cererii de brevet sau în termen de 3 luni de la data de depozit a acesteia.

(6) Cererea de brevet va conţine menţionarea inventatorului şi date care să permită stabilirea identităţii acestuia.

(7) În cazul în care solicitant nu este inventatorul însuşi sau el nu este unicul inventator, cererea va conţine o declaraţie a solicitantului prin care acesta desemnează inventatorii şi indică originea dreptului la brevet.

(8) Cererea care întruneşte condiţiile prevăzute la alin. (1)-(3) din prezentul articol şi, după caz, la art. 60 alin. (3) constituie depozitul naţional reglementar.

(9) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) şi dovada de achitare a taxei prevăzute la alin. (2) se prezintă odată cu depunerea cererii de brevet sau în termen de 2 luni de la data de depozit a acesteia.

(10) În cazul în care, în scopul stabilirii datei de depozit, descrierea invenţiei a fost înlocuită cu o referire la o cerere anterioară conform art. 62 alin. (1) lit. c), solicitantul va prezenta la AGEPI, în termen de 4 luni de la data de depozit a cererii de brevet conţinînd referirea, o copie certificată a cererii înregistrate anterior şi, după caz, traducerea acesteia. Dacă cererea anterioară a fost depusă de o persoană alta decît solicitantul, se va anexa documentul care confirmă dreptul solicitantului de a depune cererea.

 

Articolul 62. Data de depozit

(1) Dată de depozit a cererii de brevet este data la care documentele depuse la AGEPI de către solicitant conţin, cel puţin:

  1. a) o indicaţie conform căreia este solicitată eliberarea brevetului;
  2. b) indicaţii care să permită identificarea sau contactarea solicitantului;
  3. c) o parte care pare a fi o descriere a invenţiei sau o referire la o cerere depusă anterior.

(2) Referirea la o cerere anterioară va înlocui descrierea şi, după caz, desenele dacă va conţine data de depozit şi numărul cererii anterioare, precum şi denumirea oficiului la care a fost înregistrată această cerere.

(3) În cazul în care una sau mai multe din cerinţele prevăzute la alin. (1) şi, după caz, la alin. (2) nu sînt îndeplinite de cererea depusă iniţial, dată de depozit va fi data la care vor fi îndeplinite ulterior toate aceste cerinţe. Cerinţele ce trebuie îndeplinite ulterior sînt prevăzute în Regulament.

(4) În cazul în care una sau mai multe dintre cerinţele specificate la alin. (1) nu sînt îndeplinite în termenul prevăzut în Regulament, se consideră că cererea nu a fost depusă.

(5) În cazul în care, la stabilirea datei de depozit, se va constata că în cerere lipseşte o parte a descrierii sau un desen la care se face referire în descriere, AGEPI va cere solicitantului să depună partea lipsă în termenul stabilit în Regulament.

(6) În cazul în care partea lipsă a cererii este depusă la AGEPI în termenul stabilit, dată de depozit a cererii va fi data la care AGEPI a primit partea respectivă sau data la care au fost îndeplinite toate cerinţele prescrise la alin. (1), în funcţie de faptul care dintre aceste date este mai tîrzie.

(7) În cazul în care partea lipsă a unei cereri în care se revendică prioritatea unei cereri anterioare este inclusă în cererea anterioară, data de depozit poate fi stabilită, la cererea solicitantului, la data la care AGEPI a primit documentele specificate la alin. (1), cu condiţia respectării cerinţelor prevăzute în Regulament.

(8) În cazul cererii internaţionale, data de depozit este data ce rezultă din tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

 

Articolul 63. Unitatea invenţiei

(1) Cererea de brevet trebuie să se refere numai la o singură invenţie sau la un grup de invenţii legate între ele astfel încît să formeze un singur concept inventiv.

(2) Cererea de brevet care nu îndeplineşte condiţia prevăzută la alin. (1) poate fi divizată de către solicitant, din proprie iniţiativă sau la cererea AGEPI, prin depunerea unei cereri divizionare, pînă la luarea unei hotărîri asupra cererii de brevet.

(3) Cererea divizionară poate fi depusă numai pentru elementele care nu depăşesc conţinutul cererii iniţiale aşa cum a fost ea depusă.

(4) Cererile divizionare care îndeplinesc condiţiile alin. (3) sînt considerate a fi fost depuse la data de depozit a cererii iniţiale şi vor beneficia de drepturile de prioritate ale acesteia.

(5) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (2), cerinţele speciale pe care trebuie să le satisfacă cererea divizionară şi termenul de plată a taxelor sînt prevăzute în Regulament.

 

Articolul 64. Dezvăluirea invenţiei

(1) Invenţia va fi dezvăluită în cererea de brevet într-o manieră suficient de clară, completă şi corectă din punct de vedere ştiinţific şi tehnic, astfel încît să poată fi realizată de către un specialist în domeniu.

(2) În cazul în care invenţia se referă la un material biologic reproductibil la care publicul nu a avut acces, condiţiile prevăzute la alin. (1) sînt îndeplinite numai dacă solicitantul dovedeşte printr-un act că, anterior datei de depozit a cererii de brevet sau de prioritate recunoscută, materialul biologic a făcut obiectul unui depozit la o autoritate de depozit internaţională sau la o autoritate de depozit desemnată de Guvern.

 

Articolul 65. Revendicări

(1) Revendicările trebuie să definească obiectul pentru care se cere protecţia prin elementele tehnice ale invenţiei.

(2) Revendicările vor fi clare, concise şi vor fi susţinute de descrierea invenţiei.

(3) Revendicările determină întinderea protecţiei juridice acordate de brevet prin ansamblul de elemente tehnice ale invenţiei incluse în revendicarea independentă. La determinarea întinderii protecţiei juridice se va ţine cont de orice element echivalent unui element specificat în revendicări, cunoscut pînă la data de depozit, iar dacă este revendicată prioritatea – pînă la data priorităţii.

(4) Descrierea şi desenele pot fi folosite numai în scopul interpretării revendicărilor.

(5) Este exclusă interpretarea limitată sau extensivă a revendicărilor (folosind descrierea şi desenele în scopul identificării ideii inventive generale). Dacă cererea conţine exemple de realizare sau de aplicare a invenţiei ori de aplicare a rezultatelor invenţiei, revendicările nu vor fi interpretate doar în raport cu aceste exemple. În special, faptul că produsul sau procedeul include elemente suplimentare care lipsesc în exemplele dezvăluite în cerere şi lipsa în exemple a elementelor care nu contribuie la obţinerea rezultatului sau nu posedă avantajele declarate sau inerente nu va conduce la excluderea produsului sau a procedeului din sfera protecţiei juridice, determinate de revendicările invenţiei.

 

Articolul 66. Rezumat

Rezumatul serveşte numai ca mijloc de informare tehnică. Rezumatul nu poate fi luat în considerare pentru alte scopuri, în special pentru interpretarea întinderii protecţiei solicitate sau pentru aplicarea art. 36 alin. (3).

 

Subsecţiunea a 2-a

Prioritatea

Articolul 67. Dreptul de prioritate

(1) O persoană care a depus, conform prevederilor legale, o cerere de brevet de invenţie, de model de utilitate, de certificat de utilitate sau de certificat de autor în sau pentru un stat parte la Convenţia de la Paris sau membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului ori succesorul său în drepturi beneficiază, în scopul depunerii unei cereri de brevet pentru aceeaşi invenţie, de un drept de prioritate pe o perioadă de 12 luni de la data de depozit a primei cereri; ziua depozitului nu este cuprinsă în termen.

(2) Dreptul de prioritate va fi recunoscut pentru orice depozit care are valoarea unui depozit naţional reglementar, conform legislaţiei naţionale a statului în care a fost constituit sau conform acordurilor bilaterale ori multilaterale sau convenţiilor regionale.

(3) Dreptul de prioritate poate fi transmis prin cesiune. Transmiterea unui drept de prioritate se face în scris, cedentul decăzînd din dreptul de prioritate referitor la prima cerere.

 

Articolul 68. Revendicarea priorităţii

 

(1) Solicitantul care vrea să beneficieze de prioritatea unei cereri anterioare trebuie să depună o declaraţie de revendicare a priorităţii, o copie a cererii anterioare şi, după caz, o traducere a acesteia în limba de stat, precum şi să achite taxa stabilită pentru fiecare prioritate revendicată.

(2) Pentru o cerere de brevet se pot revendica priorităţi multiple, chiar dacă ele provin din state diferite. Se pot revendica, după caz, priorităţi multiple pentru aceeaşi revendicare de brevet. Dacă sînt revendicate priorităţi multiple, termenul de prioritate se calculează de la data celei mai vechi priorităţi.

(3) În cazul în care se revendică una sau mai multe priorităţi pentru o cerere de brevet, dreptul de prioritate va acoperi doar elementele cererii de brevet care sînt cuprinse în cererea sau în cererile a căror prioritate a fost revendicată.

(4) În cazul în care anumite elemente ale invenţiei pentru care se revendică prioritatea nu sînt cuprinse în revendicările formulate în cererea anterioară, prioritatea poate fi recunoscută cu condiţia ca documentele cererii anterioare să dezvăluie clar aceste elemente.

(5) Prioritatea revendicată într-o cerere de brevet ca urmare a expunerii invenţiei, conform art. 37 alin. (1) lit.b), la o expoziţie organizată într-un stat parte la Convenţia de la Paris sau membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului poate fi recunoscută de la data prezentării invenţiei la expoziţie.

(6) Prevederile alin. (5) din prezentul articol se aplică numai în cazul în care cererea de brevet a fost depusă în termen de 6 luni de la data expunerii invenţiei la expoziţie. Termenul de 6 luni nu va prelungi termenul de prioritate prevăzut la art. 67 alin. (1).

(7) Solicitantul sau succesorul în drepturi al acestuia are dreptul să revendice într-o cerere ulterioară o prioritate a unei cereri anterioare depuse la AGEPI pentru aceeaşi invenţie dacă revendicarea priorităţii se face în termen de 12 luni de la data de depozit a cererii anterioare (prioritate internă). În acest caz, cererea anterioară se consideră retrasă.

(8) Prioritatea se revendică odată cu depunerea cererii sau în termen de 2 luni de la data de depozit a cererii de brevet, cu achitarea în termenul menţionat a taxei stabilite pentru fiecare prioritate revendicată, şi se justifică prin documentul de prioritate.

(9) Documentul care justifică revendicarea priorităţii, conform art. 67 alin. (1), copia cererii anterioare, certificată de autoritatea la care această cerere a fost depusă, şi, după caz, traducerea acesteia se depun de către solicitant în termen de 16 luni de la data de depozit a cererii anterioare sau, dacă există mai multe cereri anterioare, de la cea mai veche dată de depozit a cererilor respective.

(10) Documentul care justifică revendicarea priorităţii, conform alin. (5), şi certificatul eliberat de administraţia expoziţiei în cauză se depun de către solicitant odată cu cererea de brevet sau în termen de 3 luni de la data de depozit a acesteia.

(11) În cazul în care solicitantul revendică un drept de proprietate ce aparţine altei persoane, pentru recunoaşterea priorităţii este necesară depunerea la AGEPI a unui act juridic care confirmă transmiterea sau a unei autorizaţii din partea cedentului, din care să rezulte că solicitantul are dreptul să revendice prioritatea primului depozit. Documentele menţionate se depun odată cu revendicarea priorităţii sau în termen de 16 luni de la data priorităţii primei cereri.

(12) Nerespectarea termenelor specificate la alin. (8)-(11), precum şi neachitarea taxei pentru revendicarea priorităţii au ca efect nerecunoaşterea priorităţii revendicate.

 

Articolul 69. Corectarea sau suplimentarea unei revendicări a priorităţii

(1) Solicitantul poate cere corectarea sau suplimentarea unei revendicări a priorităţii referitor la cererea de brevet în termen de 16 luni de la data de prioritate sau, în cazul în care corectarea sau suplimentarea conduce la modificarea datei de prioritate, în termen de 16 luni de la data de prioritate modificată, fiind aplicat termenul care expiră mai devreme, cu condiţia ca cererea de corectare sau de suplimentare să fie depusă la AGEPI în termen de 4 luni de la data de depozit a cererii de brevet.

(2) Depunerea cererii, conform alin.(1), este supusă plăţii unei taxe stabilite. În cazul în care taxa nu este plătită, se va considera că cererea nu a fost depusă.

(3) Dacă cererea specificată la alin.(1) din prezentul articol este depusă după ce solicitantul a cerut publicarea anticipată a cererii, conform art. 80 alin. (2), se va considera că ea nu a fost depusă, cu excepţia cazului cînd această solicitare a fost retrasă pînă la finalizarea pregătirilor tehnice pentru publicare.

(4) În cazul în care corectarea sau suplimentarea revendicării priorităţii conduce la modificarea datei de prioritate, orice termen calculat de la data de prioritate aplicată anterior, care încă nu a expirat, se va calcula de la data de prioritate modificată.

 

Articolul 70. Restabilirea dreptului de prioritate

(1) În cazul în care se revendică prioritatea unei cereri anterioare într-o cerere de brevet ulterioară, care a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 67 alin. (1), dar nu mai tîrziu decît după 2 luni de la expirarea acestui termen, AGEPI poate restabili dreptul de prioritate dacă, odată cu depunerea cererii de brevet, solicitantul a prezentat o cerere de restabilire a drepturilor şi un demers care confirmă faptul că diligenţa cerută de circumstanţe a fost exercitată sau că nerespectarea termenului a fost neintenţionată.

(2) Cererea de restabilire a drepturilor, specificată la alin.(1) din prezentul articol, se depune în termen de 2 luni de la data expirării perioadei de prioritate prevăzute la art. 67 alin. (1), dar nu mai tîrziu de finalizarea pregătirilor tehnice pentru publicarea cererii în cauză conform art. 80.

(3) Cererea de restabilire a drepturilor va fi însoţită de plata unei taxe stabilite; în caz contrar, se va considera că această cerere nu a fost depusă.

(4) În cazul în care copia cererii anterioare nu a fost prezentată la AGEPI în termenul prevăzut la art. 68 alin. (9), AGEPI poate restabili dreptul de prioritate sub rezerva îndeplinirii cumulative a următoarelor condiţii:

  1. a) solicitantul a prezentat, în acest sens, la AGEPI un demers pînă la expirarea termenului stabilit la art. 68 alin. (9);
  2. b) solicitantul a prezentat la AGEPI o confirmare a demersului prezentat la oficiul care a înregistrat cererea anterioară, care atestă că copia cererii anterioare a fost solicitată într-un termen ce nu a depăşit 14 luni de la data de depozit a acestei cereri anterioare;
  3. c) copia certificată a cererii anterioare a fost prezentată la AGEPI în termen de o lună de la data la care oficiul unde a fost înregistrată cererea anterioară a eliberat solicitantului copia respectivă.

 

Subsecţiunea a 3-a

Procedura pentru cererile depuse conform tratatelor internaţionale

Articolul 71. Cererea internaţională

(1) Solicitantul unei cereri internaţionale care doreşte să obţină un brevet în Republica Moldova va depune la AGEPI, în termen de 31 de luni de la data de depozit a cererii internaţionale sau de la data priorităţii:

  1. a) cererea care să conţină solicitarea explicită sau implicită a deschiderii fazei naţionale;
  2. b) copia de pe cererea internaţională şi traducerea în limba de stat a cererii internaţionale, certificată în modul corespunzător;
  3. c) dovada de achitare a taxei stabilite.

(2) În cazul în care nu sînt satisfăcute cerinţele alin.(1) sau dacă traducerea documentelor cererii internaţionale nu este depusă la AGEPI în termen de 3 luni de la data deschiderii fazei naţionale, precum şi dovada de achitare a taxei nu este depusă în termen de 2 luni de la data deschiderii fazei naţionale, cererea internaţională se respinge.

(3) Publicarea unei cereri internaţionale va produce efectele protecţiei provizorii, prevăzute la art. 47, de la data publicării traducerii cererii internaţionale în limba de stat.

 

Articolul 72. Brevetul eurasiatic

(1) Una şi aceeaşi invenţie dezvăluită într-un brevet eurasiatic şi, respectiv, într-un brevet naţional, provenind de la acelaşi solicitant, care au aceeaşi dată de depozit sau, dacă a fost revendicată o prioritate, aceeaşi dată de prioritate, nu poate fi protejată simultan prin ambele brevete. Brevetul acordat de AGEPI va înceta să producă efecte după acordarea brevetului eurasiatic, de la data expirării termenului pentru depunerea unei opoziţii privind acest brevet eurasiatic sau, dacă a fost formulată o opoziţie, de la data la care, în urma examinării opoziţiei, a fost luată hotărîrea de menţinere a brevetului eurasiatic.

(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul cînd titularul brevetului eurasiatic renunţă la acesta pe teritoriul Republicii Moldova conform regulii 55 a Instrucţiunii de aplicare a Convenţiei eurasiatice sau cînd drepturile conferite de brevetul eurasiatic s-au stins pe teritoriul Republicii Moldova prin neplata taxelor de menţinere în vigoare conform regulii 56 a instrucţiunii menţionate.

 

Articolul 73. Cererea de brevet european şi brevetul european validat

(1) O cerere de brevet european şi un brevet european validat vor avea, sub rezerva dispoziţiilor art. 73–75, aceleaşi efecte şi vor fi supuse aceloraşi condiţii ca şi o cerere de brevet sau un brevet în conformitate cu prezentul Capitol.

(2) O cerere de brevet european căreia i-a fost acordată o dată de depozit va fi echivalentă cu o cerere de brevet reglementară, beneficiind, după caz, de prioritatea revendicată în cererea de brevet european, oricare ar fi soarta ulterioară a acesteia.

(3) Cererea de brevet european publicată conferă provizoriu aceeaşi protecţie de care beneficiază o cerere de brevet, în conformitate cu prezentul Capitol, de la data la care o traducere în limba de stat a revendicărilor din cererea de brevet european publicată a fost făcută publică de către AGEPI, după achitarea taxei de publicare stabilite.

(4) Brevetul european validat conferă aceleaşi drepturi ca şi cele conferite de un brevet, în conformitate cu prezentul Capitol, de la data publicării de către OEB a menţiunii privind eliberarea brevetului.

(5) O cerere de brevet european pentru care s-a plătit taxa de validare şi un brevet european validat vor avea, în raport cu o cerere de brevet şi cu un brevet, acelaşi efect, din punctul de vedere al stadiului tehnicii, ca şi cererea de brevet şi brevetul în conformitate cu prezentul Capitol.

(6) O cerere de brevet şi un brevet vor avea, în raport cu un brevet european validat, acelaşi efect din punctul de vedere al stadiului tehnicii pe care îl au în raport cu un brevet.

(7) O cerere de brevet european se consideră a nu fi avut ab initio efectele specificate la alin. (3) în cazul în care cererea de validare a fost retrasă sau a fost considerată retrasă.

(8) Un brevet european validat şi cererea de brevet european pe care se bazează acesta se consideră a nu fi avut ab initio efectele specificate la alin. (3) şi (4) în măsura în care brevetul a fost revocat în cursul procedurilor de opoziţie sau de revocare ori a fost limitat în cadrul procedurii de limitare în faţa OEB.

(9) O cerere de brevet european pentru care a fost achitată taxa de validare poate fi transformată într-o cerere de brevet naţional prin depunerea la AGEPI a unei cereri de transformare, care va conţine solicitarea de acordare a brevetului, a unei copii de pe cererea de brevet european, a traducerii în limba de stat a cererii de brevet european, certificată în modul corespunzător, şi a dovezii achitării taxei stabilite, în termen de 3 luni de la data la care cererea de brevet european a fost respinsă, retrasă sau considerată retrasă. În cazul în care traducerea cererii de brevet european nu este depusă la AGEPI sau nu este achitată taxa stabilită la data depunerii cererii de transformare sau în termen de 3 luni de la această dată, cererea de transformare se consideră retrasă.

 

Articolul 74. Procedura de validare a brevetului european

(1) O cerere de brevet european şi un brevet european eliberat pe baza unei astfel de cereri vor fi validate în Republica Moldova în cazul solicitării validării de către solicitant în cererea de brevet european. Solicitarea de validare va fi considerată depusă odată cu orice cerere de brevet european depusă la OEB la sau după data intrării în vigoare a Acordului de validare.

(2) Fiecare solicitare de validare va fi publicată de către AGEPI şi va fi înscrisă în Registrul naţional de cereri de brevet după informarea de către OEB privind achitarea taxei stabilite pentru validare, dar nu înainte de expirarea unui termen de 18 luni de la data depunerii sau, dacă o prioritate a fost revendicată, de la data celei mai vechi priorităţi.

(3) Solicitarea de validare poate fi retrasă în orice moment. Ea va fi considerată retrasă în cazul în care taxa de validare nu a fost achitată în termenul stabilit sau în cazul în care cererea de brevet european a fost definitiv respinsă, retrasă sau considerată retrasă. AGEPI publică aceste informaţii dacă solicitarea de validare a fost deja publicată conform alin. (2). Modalitatea publicării şi conţinutul informaţiilor publicate în conformitate cu alin. (2) şi (3) se stabilesc în Regulament.

(4) Taxa de validare conform alin. (2) se achită la OEB în termen de 6 luni de la data în care în Buletinul European de Brevete este menţionată publicarea raportului de cercetare documentară europeană sau, după caz, în perioada prevăzută pentru realizarea acţiunilor necesare pentru intrarea în faza europeană a unei cereri internaţionale, pentru care OEB acţionează în calitate de oficiu desemnat sau ales şi în care Republica Moldova este desemnată. Taxa de validare achitată conform normelor care reglementează achitarea taxelor în cadrul OEB nu se restituie.

(5) Taxa de validare mai poate fi achitată în termen de 2 luni de la expirarea perioadei menţionate la alin. (4), cu condiţia achitării unei plăţi suplimentare de 50%.

(6) În termen de 3 luni de la data la care a fost publicată menţiunea privind eliberarea brevetului european, titularul brevetului va depune la AGEPI, pentru publicare, traducerea în limba de stat a fasciculului de brevet şi va achita taxa stabilită pentru publicare.

(7) Dacă, în urma unei opoziţii sau a unei cereri de limitare depuse la OEB, brevetul european este menţinut într-o formă modificată, în termen de 3 luni de la data publicării menţiunii privind hotărîrea de menţinere a brevetului european în formă modificată sau de limitare, titularul brevetului va depune la AGEPI traducerea în limba de stat a revendicărilor modificate şi va plăti taxa stabilită pentru publicare.

(8) În cazul în care textul fasciculului de brevet şi al revendicărilor conţine semne de referinţă folosite în desene, aceste desene se vor ataşa la traducerea menţionată la alin. (6) şi (7).

(9) Dacă sînt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezemtul Capitol, AGEPI va publica, conform alin. (6) sau (7), orice traducere depusă în termen şi va înscrie brevetul european validat în Registrul naţional de brevete. AGEPI certifică, la solicitare, validarea brevetului european în Republica Moldova conform prezentului Capitol.

(10) Dacă traducerea menţionată la alin. (6) sau (7) nu este depusă în termen sau dacă taxa nu se plăteşte în termenul stabilit, brevetul european validat este considerat nevalabil ab initio. Traducerea totuşi poate fi depusă într-un termen suplimentar de 3 luni de la expirarea termenului stabilit la alin. (6) şi (7), cu condiţia achitării unei plăţi suplimentare de 100% la taxa de publicare.

(11) Pentru menţinerea în vigoare a brevetului european validat se plătesc taxe anuale în conformitate cu art. 346.

(12) Una și aceeași invenție dezvăluită într-un brevet european și, respectiv, într-un brevet național, provenind de la același solicitant, care au aceeași dată de depozit sau, dacă a fost revendicată o prioritate, aceeași dată de prioritate, nu poate fi protejată simultan printr-un brevet european validat și un brevet național. Un brevet european va fi validat în Republica Moldova în cazul când drepturile conferite de brevetul național s-au stins conform art. 97. Un brevet național va fi acordat  în cazul când drepturile conferite de brevetul european validat în Republica Moldova s-au stins conform art. 97.

 

Articolul 75. Textul autentic al cererilor de brevet european sau al brevetelor europene

(1) Textul unei cereri de brevet european sau al unui brevet european redactat în limba utilizată pentru proceduri în faţa OEB va fi textul autentic pentru orice proceduri în Republica Moldova.

(2) În cazul în care cererea de brevet european sau brevetul european în traducere conferă o protecţie mai restrînsă decît cea conferită de cererea de brevet european sau de brevetul european în limba utilizată pentru proceduri în faţa OEB, o astfel de traducere este considerată autentică, cu excepţia procedurilor de revocare.

(3) Solicitantul unui brevet european sau titularul brevetului european validat poate depune, oricînd, o versiune corectată a traducerii. Traducerea corectată a revendicărilor unei cereri de brevet european publicate sau a fasciculului de brevet european validat va produce efect din momentul cînd acestea vor fi făcute accesibile publicului de către AGEPI după plata taxei stabilite pentru publicare.

(4) Orice persoană care, cu bună-credinţă, utilizează invenţia sau a făcut pregătiri efective şi serioase de utilizare a invenţiei, fără ca această utilizare să constituie o încălcare a cererii sau a brevetului în traducerea iniţială, poate, după ce traducerea corectată produce efect, să continue o asemenea utilizare în întreprinderea sa sau pentru necesităţile acesteia fără plată.

 

Secţiunea a 4-a

Procedura pînă la acordarea brevetului

 

Articolul 76. Cererile de brevet a căror divulgare poate aduce atingere securităţii naţionale

(1) Cererile de brevet referitoare la invenţiile care conţin informaţii a căror divulgare poate aduce atingere securităţii naţionale a Republicii Moldova sînt retrase de la AGEPI, în baza hotărîrii unei comisii abilitate de Guvern, în termen de 30 de zile de la data depunerii lor, cu înştiinţarea solicitantului.

(2) O invenţie creată în Republica Moldova poate fi brevetată în străinătate numai după expirarea termenului specificat la alin. (1).

 

Articolul 77. Examinarea

(1) AGEPI examinează dacă cererea de brevet şi invenţia care constituie obiectul ei satisfac condiţiile prevăzute de prezentul Capitol și Regulament. În acest scop, AGEPI efectuează examinarea formală şi preliminară şi, la cerere, examinarea de fond a cererii de brevet.

(2) AGEPI are dreptul să-i ceară solicitantului elementele suplimentare pe care le consideră necesare în legătură cu identitatea solicitantului sau a inventatorului, cu depozitul naţional reglementar constituit sau cu îndeplinirea condiţiilor de brevetabilitate, oferindu-i un termen pentru răspuns în condiţiile Regulamentului. În cazul în care răspunsul nu este prezentat în termenul stabilit, procedura de examinare se suspendă în conformitate cu Regulamentul. Dacă solicitantul nu depune o cerere de repunere în termenul omis în condiţiile Regulamentului, cererea de brevet se consideră retrasă.

 

Articolul 78. Examinarea formală

(1) În cadrul examinării formale, AGEPI verifică dacă cererea de brevet satisface condiţiile de formă prevăzute în Regulament şi condiţiile pentru a-i atribui data de depozit conform art. 62.

(2) În cazul în care cererea de brevet nu este conformă cu una sau mai multe cerinţe prevăzute la art. 62, AGEPI oferă posibilitate solicitantului să îndeplinească cerinţele respective în termenul prescris în Regulament.

(3) Dacă, în termenul stabilit, solicitantul nu prezintă informaţiile necesare sau nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 62, se consideră că cererea nu a fost depusă; acest fapt este comunicat solicitantului.

(4) Cererea de brevet căreia i s-a atribuit data de depozit se înregistrează în Registrul naţional de cereri de brevete. Pînă la publicarea cererii de brevet datele din ea sînt confidenţiale.

 

Articolul 79. Examinarea preliminară

(1) În cazul în care unei cereri de brevet i se atribuie dată de depozit, AGEPI efectuează examinarea preliminară.

(2) În cadrul examinării preliminare, AGEPI verifică dacă:

  1. a) cererea de brevet satisface cerinţele art. 61;
  2. b) obiectul invenţiei este brevetabil în sensul art. 34 şi art. 35 şi, în cazul brevetelor de invenţie de scurtă durată, în sensul art. 40 alin. (3);
  3. c) cererea de brevet satisface, la prima vedere, cerinţele art. 63;
  4. d) sînt satisfăcute cerinţele art. 68 alin. (8)-(11) referitor la revendicarea priorităţii şi, după caz, recunoaşte prioritatea revendicată;
  5. e) sînt satisfăcute cerinţele art. 344.

(3) În cazul în care se constată existenţa unor deficienţe ce pot fi corectate, AGEPI oferă posibilitate solicitantului să remedieze aceste deficienţe în conformitate cu Regulamentul.

(4) În cazul în care, după examinarea efectuată conform alin.(2) din prezentul articol, se constată că nu sînt satisfăcute cerinţele art. 60 alin. (3) şi ale art. 61 alin. (9) şi (10), precum şi ale art. 344, cererea de brevet se respinge. Nerespectarea de către solicitant a prevederilor art. 68 în ceea ce priveşte revendicarea priorităţii conduce la pierderea acestui drept pentru cerere.

(5) În cazul în care în cererea de brevet nu este menţionat inventatorul, conform art. 61 alin. (6), şi nu a fost remediată această omisiune într-un termen de 16 luni de la data de depozit a cererii de brevet sau, dacă este revendicată o prioritate, de la data priorităţii, cererea de brevet se consideră ca fiind retrasă.

(6) În cazul cînd invenţia revendicată nu este brevetabilă în sensul art. 34 şi art. 35 şi, după caz, în sensul art. 40 alin. (3), AGEPI adoptă hotărîrea de respingere a cererii, care se comunică solicitantului. Menţiunea privind respingerea cererii se publică în BOPI.

 

Articolul 80. Publicarea cererii

(1) Cererea de brevet se publică la expirarea termenului de 18 luni de la data de depozit sau, în cazul în care a fost revendicată o prioritate, de la data priorităţii. Componenţa datelor pentru publicare în BOPI se stabileşte de AGEPI.

(2) La cererea solicitantului şi cu condiţia plăţii unei taxe stabilite, cererea de brevet poate fi publicată înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1).

(3) Cererea de brevet se face publică simultan cu publicarea hotărîrii de acordare a brevetului în cazul în care acordarea brevetului a devenit efectivă înainte de expirarea perioadei prevăzute la alin.(1).

(4) Cererile internaţionale se publică pînă la expirarea termenului de 6 luni de la data deschiderii fazei naţionale, cu condiţia respectării cerinţelor stabilite la art. 71 alin. (1).

(5) Publicarea prevăzută la alin.(1) va cuprinde descrierea, revendicările şi, după caz, desenele, aşa cum au fost depuse aceste documente, rezumatul şi, ca anexă, raportul de documentare, în cazul în care ultimul este disponibil la finalizarea pregătirilor tehnice pentru publicare. Dacă raportul de documentare nu a fost publicat odată cu cererea, el va fi publicat ulterior separat.

(6) Nu se publică cererile de brevet care au fost retrase ori au fost respinse şi pentru care posibilităţile de contestare au fost epuizate pînă la finalizarea pregătirilor tehnice pentru publicare.

(7) Pentru brevetele de invenţie de scurtă durată, cererea se publică odată cu publicarea hotărîrii de acordare a brevetului, iar raportul de documentare se publică după întocmirea acestuia în baza documentării efectuate conform art. 46 alin. (2) sau art. 81.

 

Articolul 81. Cercetarea documentară

Solicitantul poate cere, cu condiţia plăţii taxei stabilite, efectuarea unei cercetări documentare a stadiului tehnicii, ale cărei rezultate vor face posibilă aprecierea brevetabilităţii invenţiei. Cercetarea documentară pentru o cerere de brevet publicată poate fi cerută de orice persoană interesată, cu condiţia plăţii taxei stabilite. În baza cercetării documentare, AGEPI va întocmi un raport de documentare sau un raport de documentare însoţit de o opinie scrisă privind brevetabilitatea, în modul stabilit de Regulament, pe baza revendicărilor, ţinînd cont de descriere şi, după caz, de desene.

 

 

Articolul 82. Examinarea de fond a cererii

(1) În urma unei solicitări scrise, AGEPI examinează dacă cererea de brevet şi invenţia care face obiectul acesteia satisfac condiţiile prevăzute de prezentul Capitol.

(2) Examinarea de fond a cererii se efectuează în termen de 12 luni, cu excluderea termenelor pentru corespondenţă, iar în cazul în care solicitantul depune un raport de documentare sau un raport de examinare preliminară efectuat de una dintre Administraţiile de documentare internaţională sau de examinare preliminară internaţională, termenul de examinare de fond a cererii va constitui 9 luni cu condiţia satisfacerii prevederilor art. 79. Cererea de examinare poate fi depusă pînă la expirarea termenului de 30 de luni de la data de depozit a cererii de brevet sau de la data deschiderii fazei naţionale. Cererea se consideră depusă doar după plata taxei de examinare şi nu poate fi retrasă.

(3) Dacă cererea de examinare nu a fost depusă pînă la expirarea termenului prevăzut la alin.(2), cererea de brevet se consideră retrasă.

(4) În cadrul examinării de fond, AGEPI verifică dacă cererea de brevet satisface, în special, cerinţele prevăzute la art. 34-39, la art. 64 şi 65.

(5) Dacă, în cadrul examinării, se constată că cererea de brevet sau invenţia care face obiectul ei nu îndeplineşte cerinţele prevăzute în prezentul Capitol, AGEPI va notifica solicitantul, ori de cîte ori este necesar, să prezinte observaţiile sale şi să modifice cererea conform art. 102 într-un termen care-i va fi fixat.

(6) În cazul în care, în termenul stabilit, solicitantul nu prezintă răspunsul la notificarea care i-a fost adresată în conformitate cu alin. (5), cererea de brevet se consideră retrasă.

(7) În urma examinării de fond a cererii de brevet, pe baza raportului de examinare, AGEPI va adopta hotărîrea de acordare a brevetului sau de respingere a cererii de brevet.

(8) Prevederile prezentului articol nu se aplică brevetelor de invenţie de scurtă durată.

 

Articolul 83. Examinarea condiţiilor pentru acordarea brevetului de invenţie de scurtă durată

(1) În scopul acordării unui brevet de invenţie de scurtă durată, AGEPI efectuează examinarea formală şi preliminară a cererii de brevet în conformitate cu prevederile art. 78 şi 79 şi verifică dacă invenţia revendicată satisface cerinţele art. 39 şi 40.

(2) În cadrul examinării conform alin. (1), AGEPI va efectua o documentare în stadiul tehnicii, ce cuprinde brevetele, cererile de brevet, modelele de utilitate depuse la AGEPI care au o dată de depozit anterioară datei de depozit a cererii examinate şi care au fost publicate, conform art. 80, la sau după această dată, documentele de brevet privind certificatele de autor, cererile de brevet european pentru care s-a achitat taxa de validare şi brevetele europene validate, cererile eurasiatice şi brevetele eurasiatice, precum şi cunoştinţele de ordin general incluse în surse destinate publicului larg căruia acestea i-au devenit accesibile pînă la data de depozit a cererii de brevet.

(3) În cazul în care se va constata că cererea de brevet este conformă cu prevederile alin. (1) şi alin. (2), AGEPI va adopta hotărîrea de acordare a brevetului de invenţie de scurtă durată.

(4) În cazul în care se va constata că cererea de brevet de scurtă durată nu este conformă cu prevederile alin. (1) şi  alin. (2), AGEPI va adopta hotărîrea de respingere a cererii.

 

Articolul 84. Acordarea brevetului sau respingerea cererii

(1) AGEPI decide acordarea brevetului în cazul în care constată că cererea de brevet şi invenţia care face obiectul acesteia satisfac cerinţele prevăzute de prezentul Capitol şi dacă s-a stabilit, în condiţiile prevăzute de Regulament, că solicitantul este de acord cu textul descrierii şi al revendicărilor cu care AGEPI intenţionează să elibereze brevetul.

(2) În cazul în care AGEPI constată că cererea de brevet şi invenţia care face obiectul acesteia nu satisfac cerinţele prevăzute de prezentul Capitol, se adoptă hotărîrea de respingere a cererii de brevet, cu excepţia cazului cînd prezentul Capitol prevede o altă procedură.

(3) Hotărîrile AGEPI trebuie să indice motivele în a căror bază acestea au fost adoptate şi se pot întemeia numai pe motivele asupra cărora părţile interesate au avut oportunitatea să-şi expună punctul de vedere.

(4) Hotărîrea de acordare a brevetului sau de respingere a cererii de brevet va avea efect la data publicării în BOPI a menţiunii privind hotărîrea.

(5) Menţiunea privind hotărîrea de acordare a brevetului sau de respingere a cererii de brevet se publică la expirarea termenului în care hotărîrea menţionată a putut fi contestată conform prevederilor prezentului Capitol.

(6) AGEPI publică, simultan cu menţiunea privind hotărîrea de acordare a brevetului, şi fasciculul de brevet conţinînd descrierea, revendicările, raportul de documentare şi, după caz, desenele.

 

Articolul 85. Opoziţia

(1) În termen de 6 luni de la data publicării menţiunii privind hotărîrea de acordare a brevetului, orice persoană poate face opoziţie la acordarea brevetului prin depunerea unei cereri în acest sens la Comisia de contestaţii a AGEPI.

(2) Opoziţia va fi făcută în scris şi se va baza pe următoarele motive:

  1. a) obiectul brevetului nu este brevetabil în sensul art. 34-39 şi, după caz, în sensul art. 40;
  2. b) brevetul nu dezvăluie invenţia suficient de clar şi complet pentru ca un specialist în domeniu să o poată realiza;
  3. c) obiectul brevetului depăşeşte conţinutul cererii aşa cum a fost depusă sau, dacă brevetul a fost acordat pe baza unei cereri divizionare ori a unei noi cereri depuse în conformitate cu art. 44, obiectul brevetului depăşeşte conţinutul cererii iniţiale aşa cum a fost depusă.

(3) Opoziţia depusă are efect suspensiv. Opoziţia nu va fi luată în considerare decît după plata taxei stabilite.

(4) În cazul în care AGEPI constată că cel puţin unul dintre motivele opoziţiei specificate la alin. (2) este împotriva acordării brevetului, se va revoca hotărîrea respectivă. În caz contrar, opoziţia se va respinge.

(5) În cazul în care AGEPI constată că, luînd în considerare modificările aduse de solicitant pe parcursul procedurii de opoziţie, brevetul şi invenţia care face obiectul acestuia:

  1. a) satisfac cerinţele prezentului Capitol, se va decide menţinerea în vigoare a hotărîrii de acordare a brevetului, cu operarea modificărilor de rigoare, cu condiţia îndeplinirii cerinţelor prevăzute de Regulament;
  2. b) nu satisfac cerinţele prezentului Capitol, se va revoca hotărîrea de acordare a brevetului.

(6) În cazul în care un brevet a fost modificat conform alin. (5), AGEPI va publica, după plata taxei stabilite, un nou fascicul de brevet conţinînd, în forma modificată, descrierea, revendicările şi, după caz, desenele.

 

Articolul 86. Transformarea cererii

(1) Cererea de brevet de invenţie poate fi transformată, printr-un demers al solicitantului, în cerere de brevet de invenţie de scurtă durată pînă la data publicării menţiunii privind hotărîrea de acordare a brevetului de invenţie sau, cel tîrziu, în termen de 2 luni de la data expedierii hotărîrii de respingere a cererii de brevet, în condiţiile prevăzute de Regulament.

(2) Cererea de brevet de scurtă durată poate fi transformată, printr-un demers al solicitantului, în cerere de brevet de invenţie pînă la adoptarea hotărîrii de acordare a brevetului de scurtă durată.

(3) Cererilor de brevet care rezultă din transformarea efectuată conform alin. (1)-(2) li se va aplica data de depozit şi, după caz, data de prioritate a cererii iniţiale.

(4) Transformarea cererii, prevăzută la alin. (1)-(3), este supusă plăţii taxei stabilite.

 

Articolul 87. Solicitarea a două titluri de protecţie

(1) Una şi aceeaşi invenţie poate face obiectul unei cereri de brevet de invenţie şi al unei cereri de brevet de scurtă durată.

(2) Solicitarea ambelor titluri de protecţie poate fi efectuată prin depunerea de către acelaşi solicitant a cererilor respective concomitent la aceeaşi dată.

(3) În cazul în care solicitantul a depus o cerere de brevet de invenţie şi o cerere de brevet de scurtă durată pentru una şi aceeaşi invenţie:

  1. a) brevetul de scurtă durată se va considera nul după eliberarea brevetului de invenţie;
  2. b) cererea de brevet de scurtă durată, în curs de examinare la data adoptării hotărîrii de acordare a brevetului de invenţie, se va considera ca fiind retrasă la această dată.

(4) Dispoziţiile alin. (3) din prezentul articol nu se vor aplica în cazul în care titularul brevetului renunţă la acesta conform art. 95 sau drepturile conferite de brevet s-au stins prin neplata taxei de menţinere în vigoare, conform art. 90.

 

Articolul 88. Retragerea cererii

(1) Solicitantul are dreptul să retragă cererea de brevet oricînd pînă la data adoptării unei hotărîri referitor la această cerere.

(2) În cazul în care există mai mulţi solicitanţi, cererea de brevet se retrage numai cu acordul fiecăruia dintre aceştia.

(3) În cazul în care solicitant este altul decît inventatorul, el are obligaţia concomitent cu depunerea solicitării scrise la AGEPI, să comunice inventatorului intenţia sa de a renunţa la cerere. În acest caz, inventatorul, în termen de 2 luni de la data la care solicitantul i-a comunicat intenţia sa de a renunţa la cerere, are dreptul preferenţial de a cere continuarea procedurilor referitor la cerere în calitate de solicitant.

 

Secţiunea a 5-a

Procedura după acordarea brevetului

 

Subsecţiunea 1

Menţinerea în vigoare, stingerea şi nulitatea brevetului

Articolul 89. Eliberarea brevetului

(1) În cazul în care nu au fost făcute opoziţii şi/sau contestaţii împotriva hotărîrii de acordare a brevetului, conform art. 85 şi 345, sau cînd opoziţia şi/sau contestaţia depuse au fost respinse, AGEPI eliberează brevetul persoanei îndreptăţite, cu condiţia achitării taxelor stabilite, şi publică în BOPI menţiunea privind eliberarea brevetului.

(2) Eliberarea brevetului nu poate fi refuzată şi un brevet nu poate fi revocat pe motiv că vînzarea produsului brevetat sau obţinut printr-un procedeu brevetat este supusă unor restricţii prevăzute de legislaţia naţională.

(3) Data eliberării brevetului este data la care menţiunea privind eliberarea lui este publicată în BOPI. Componenţa datelor pentru publicare se stabileşte de AGEPI.

(4) Brevetele eliberate se înscriu în Registrul naţional de brevete de invenţie.

(5) În cazul în care taxele stabilite pentru eliberarea brevetului nu au fost achitate după publicarea menţiunii privind hotărîrea de acordare a brevetului în condiţiile Regulamentului, brevetul nu se eliberează. Menţiunea privind stingerea drepturilor se înscrie în Registrul naţional de brevete de invenţie şi se publică în BOPI.

 

Articolul 90. Menţinerea în vigoare a brevetului

(1) Pentru menţinerea în vigoare a brevetului se plătesc taxe anuale în conformitate cu art. 346.

(2) Taxa de menţinere în vigoare a brevetului se plăteşte după publicarea menţiunii privind hotărîrea de acordare a brevetului şi se consideră efectiv plătită dacă această plată s-a efectuat în termenul stabilit.

(3) În cazul în care taxa de menţinere în vigoare a brevetului nu a fost plătită în termenul stabilit, ea poate fi plătită într-un termen de 6 luni de la data expirării termenului prescris pentru plată, cu condiţia achitării unei taxe suplimentare.

 

Articolul 91. Brevetul eliberat unei persoane neîndreptăţite

(1) În cazul în care un brevet a fost eliberat unei persoane neîndreptăţite, persoana recunoscută, printr-o hotărîre judecătorească rămasă definitivă, ca fiind îndreptăţită la brevet, conform art. 42, poate, fără a aduce prejudicii oricăror altor drepturi sau acţiuni, să revendice transmiterea brevetului pe numele său în calitate de titular.

(2) În cazul în care persoana este îndreptăţită numai în privinţa unei părţi a brevetului, ea poate să revendice, în conformitate cu alin. (1), ca brevetul să-i fie transmis în calitate de cotitular.

(3) Drepturile specificate la alin. (1) şi (2) pot fi apărate în justiţie în termenul de prescripţie stabilit conform prevederilor legale, care începe să curgă de la data la care menţiunea privind acordarea brevetului a fost publicată în BOPI.

(4) Depunerea unei cereri în instanţa judecătorească va face obiectul înscrierii în Registrul naţional de brevete de invenţie. O copie autentificată a hotărîrii judecătoreşti va fi prezentată la AGEPI de către persoana interesată. Menţiunea privind hotărîrea instanţei judecătoreşti se înscrie în Registrul naţional de brevete de invenţie. Hotărîrea menţionată produce efecte pentru terţi de la data publicării în BOPI.

 

Articolul 92. Efectele schimbării titularului de brevet

(1) În cazul schimbării titularului de brevet, ca rezultat al procedurii prevăzute la art. 91, licenţele şi orice alte drepturi se vor stinge din momentul înscrierii persoanei îndreptăţite la brevet în Registrul naţional de brevete de invenţie.

(2) Dacă, pînă la depunerea cererii în instanţa judecătorească, titularul brevetului sau titularul licenţei a exploatat invenţia pe teritoriul Republicii Moldova sau a făcut pregătiri efective şi serioase în acest scop, el poate continua această exploatare, cu condiţia că va solicita o licenţă neexclusivă de la noul titular de brevet înscris în Registrul naţional de brevete de invenţie. Asemenea solicitare se va efectua în termenul prevăzut de Regulament. Licenţa va fi acordată pentru o perioadă şi în condiţii rezonabile.

(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică în cazul în care titularul de brevet sau titularul de licenţă a acţionat cu rea-credinţă în momentul cînd a început exploatarea invenţiei sau pregătirile în acest scop.

 

Articolul 93. Nulitatea brevetului

(1) Brevetul acordat de AGEPI, precum şi un brevet european validat pot fi declarate nule, în totalitate sau în parte, din următoarele motive:

  1. a) obiectul brevetului nu este brevetabil în sensul art. 34-39 şi, după caz, în sensul art. 40;
  2. b) brevetul nu dezvăluie invenţia suficient de clar şi complet pentru ca un specialist în domeniu să o poată executa;
  3. c) obiectul brevetului depăşeşte conţinutul cererii aşa cum a fost depusă sau, dacă brevetul a fost eliberat pe baza unei cereri divizionare sau a unei cereri noi depuse conform art. 44, obiectul brevetului depăşeşte conţinutul cererii iniţiale aşa cum a fost depusă;
  4. d) protecţia conferită prin brevet a fost extinsă;
  5. e) titular al brevetului nu a fost persoana îndreptăţită la brevet conform art. 42 sau, în cazul invenţiilor salariaţilor, conform art. 43.

(2) În cazul cînd motivele de nulitate afectează doar o parte a brevetului, nulitatea se va manifesta în limitarea corespunzătoare a acestui brevet, prin modificarea revendicărilor, descrierii sau desenelor.

(3) Neîndeplinirea uneia sau mai multor condiţii de formă privind o cerere de brevet nu poate constitui motiv de nulitate a brevetului, în totalitate sau în parte, decît în cazul cînd nulitatea este rezultatul unei intenţii frauduloase.

(4) Efectele brevetului prevăzute la art. 47-51 sînt considerate ca fiind nule de la început, în măsura în care brevetul, în tot sau în parte, a fost declarat nul.

(5) Efectul retroactiv al nulităţii brevetului nu aduce atingere:

  1. a) hotărîrilor în acţiunile privind încălcarea drepturilor, care au intrat în vigoare anterior hotărîrii de nulitate;
  2. b) contractelor încheiate anterior hotărîrii de nulitate, în măsura în care ele au fost executate anterior acestei hotărîri. Totuşi, poate fi revendicată, pe motive de echitate, rambursarea sumelor, plătite în virtutea contractului, într-un cuantum justificat de circumstanţe.

 

Articolul 94. Acţiunea în nulitate a brevetului

(1) Acţiunea în nulitate a brevetului poate fi iniţiată oricînd pe durata valabilităţii brevetului şi poate fi fondată doar pe motivele specificate la art. 93.

(2) Orice persoană poate iniţia în instanţa judecătorească o acţiune în nulitate a brevetului. Pentru cazurile prevăzute la art. 93 alin. (1) lit.e), acţiunea poate fi iniţiată numai de către persoana îndreptăţită să fie înscrisă în Registrul naţional de brevete de invenţie în calitate de titular al brevetului sau poate fi iniţiată în comun de către persoanele îndreptăţite să fie înscrise în calitate de cotitulari ai acestui brevet în conformitate cu art. 91.

(3) Acţiunea în nulitate a brevetului poate fi iniţiată chiar dacă drepturile acordate de brevet s-au stins ori dacă titularul a renunţat la brevet.

(4) Acţiunea în nulitate a brevetului eurasiatic pe teritoriul Republicii Moldova se iniţiază în conformitate cu prevederile Convenţiei eurasiatice, Instrucţiunii de aplicare a Convenţiei eurasiatice, precum şi ale legislaţiei naţionale.

(5) Hotărîrea de nulitate a brevetului, în totalitate sau în parte, este comunicată la AGEPI de către persoana interesată. Menţiunea privind nulitatea se înscrie în Registrul naţional de brevete de invenţie şi se publică în BOPI.

 

Articolul 95. Renunţarea la brevet

(1) Titularul brevetului poate să renunţe la brevet, depunînd în acest sens o declaraţie în scris la AGEPI. Brevetul nu poate face obiectul unei renunţări decît în totalitatea sa.

(2) Renunţarea la brevet produce efecte numai după înscrierea ei în Registrul naţional de brevete de invenţie. Menţiunea privind renunţarea se publică în BOPI.

(3) Titularul are obligaţia, concomitent cu depunerea cererii scrise la AGEPI, să comunice în scris inventatorului intenţia sa de a renunţa la brevet. În acest caz, inventatorul, în termen de 3 luni de la data la care titularul i-a comunicat intenţia sa de a renunţa la brevet, are dreptul preferenţial de a obţine brevetul pe numele său.

 

Articolul 96. Limitarea brevetului

(1) La cererea titularului de brevet, depusă la AGEPI şi supusă plăţii taxei stabilite, brevetul poate face obiectul unei limitări, cu condiţia ca brevetul, în forma modificată, să respecte cerinţele de protecţie. Limitarea se face prin modificarea descrierii, revendicărilor sau desenelor.

(2) Cererea de limitare nu poate fi prezentată în perioada cînd este formulată o opoziţie sau cînd o procedură de nulitate se examinează în instanţă.

(3) Cererea de limitare poate fi depusă numai cu acordul persoanei care beneficiază de un drept real înscris în Registrul naţional de brevete de invenţie sau pe al cărei nume a fost făcută înscrierea conform art. 91 alin. (4).

(4) În cazul cînd, în urma procedurii privind nulitatea brevetului, se constată că, ţinînd cont de modificările prezentate de titular, motivele de nulitate prevăzute la art. 93 nu sînt contrare menţinerii brevetului, se va lua hotărîrea de limitare a acestuia. Dacă se va constata că modificările nu sînt admisibile, cererea de limitare se va respinge.

(5) În cazul cînd brevetul este modificat conform alin. (1), AGEPI publică, după plata taxei stabilite, un nou fascicul de brevet conţinînd, în formă modificată, descrierea, revendicările şi, după caz, desenele.

 

Articolul 97. Stingerea drepturilor acordate de brevet

(1) Drepturile acordate de brevet se sting în cazul în care:

  1. a) expiră durata legală de protecţie prevăzută la art. 46;
  2. b) titularul renunţă la brevet în condiţiile art. 95;
  3. c) taxele de eliberare şi de menţinere în vigoare a brevetului nu au fost achitate la timp.

(2) Stingerea drepturilor pe motiv de neplată la timp a taxei anuale sau, după caz, a taxei suplimentare se consideră ca avînd efect de la data expirării termenului stabilit pentru plata taxei anuale.

(3) AGEPI publică în BOPI menţiunea privind stingerea drepturilor acordate de brevet.

 

Subsecţiunea a 2-a

Certificatul complementar de protecţie

Articolul 98. Certificatul

(1) Titularul unui brevet ce produce efecte în Republica Moldova, al cărui obiect este un produs medicamentos sau un produs fitofarmaceutic (brevet de bază), pentru care s-a eliberat o autorizaţie de lansare pe piaţă, poate să obţină, în conformitate cu condiţiile prevăzute în prezentul Capitol şi în Regulament, un certificat complementar de protecţie, denumit în continuare certificat, pentru părţile brevetului de bază care corespund autorizaţiei.

(2) Certificatul produce efecte la expirarea duratei legale a brevetului de bază, pentru o perioadă egală cu perioada cuprinsă între data de depozit a cererii de brevet şi data eliberării primei autorizaţii, conform alin. (1), redusă cu 5 ani.

(3) Fără a aduce atingere alin. (2), durata certificatului nu poate depăşi 5 ani de la data expirării duratei legale a brevetului de bază, cu condiţia achitării taxei stabilite de menţinere în vigoare a certificatului.

(31) În cazul unui brevet al cărui obiect este un produs medicamentos pentru care au fost realizate studii pediatrice, iar rezultatele studiilor respective sînt reflectate în informaţiile referitoare la produsul pentru care s-a eliberat o autorizaţie de lansare pe piaţă, perioadele menţionate la alin. (2) şi (3) se prelungesc cu 6 luni, totodată perioada prevăzută la alin. (2) poate fi prelungită o singură dată.

(4) În limitele protecţiei acordate de brevetul de bază, protecţia acordată de certificat se extinde numai asupra produsului care face obiectul autorizaţiei prevăzute la alin. (1) şi asupra oricărei utilizări a acestui produs ca produs medicamentos sau fitofarmaceutic, autorizate pînă la expirarea certificatului.

(5) Dispoziţiile prezentului Capitol referitor la brevete se aplică mutatis mutandis certificatelor în lipsa unor prevederi contrare şi cu excepţia procedurii de opoziţie prevăzute în art. 85.

 

Articolul 99. Cererea de acordare a certificatului

(1) Cererea de acordare a certificatului se depune la AGEPI în termen de 6 luni de la data eliberării autorizaţiei prevăzute la art. 98. Dacă autorizaţia a fost eliberată înainte de acordarea brevetului de bază, cererea va fi depusă în termen de 6 luni de la data acordării brevetului. Cererea se consideră a fi depusă după plata taxei stabilite.

(2) Cererea de acordare a certificatului trebuie să satisfacă cerinţele prevăzute în Regulament.

 

Articolul 100. Condiţiile de acordare a certificatului

(1) Certificatul este acordat în cazul în care s-a depus o cerere conform art. 99 şi dacă, la data depunerii acesteia, sînt îndeplinite următoarele condiţii:

  1. a) produsul este protejat printr-un brevet de bază în vigoare în Republica Moldova;
  2. b) produsul este obiectul unei autorizaţii valabile de lansare pe piaţă în calitate de produs medicamentos sau fitofarmaceutic şi este în limita revendicărilor din brevetul de invenţie;
  3. c) produsul nu a constituit anterior obiectul unui certificat în Republica Moldova;
  4. d) autorizaţia prevăzută la lit.b) este prima autorizaţie de plasare pe piaţa Republicii Moldova a produsului în calitate de produs medicamentos sau fitofarmaceutic.

(2) În cazul în care sînt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1), AGEPI adoptă hotărîrea de acordare a certificatului şi introduce datele despre certificat în Registrul naţional de brevete de invenţie. Menţiunea privind hotărîrea de acordare a certificatului se publică în BOPI.

(3) Titularul mai multor brevete care se referă la unul şi acelaşi produs nu poate obţine decît un singur certificat pentru produsul în cauză. Totuşi, cînd două sau mai multe cereri care se referă la acelaşi produs, aflate în curs de examinare, provin de la doi sau mai mulţi titulari de brevete diferite, fiecare dintre aceşti titulari poate obţine un certificat pentru acest produs.

 

Articolul 101. Nulitatea certificatului

(1) Certificatul este declarat nul în cazul în care:

  1. a) a fost eliberat contrar prevederilor art. 100;
  2. b) drepturile acordate de brevetul de bază s-au stins, în conformitate cu art. 97, înainte de expirarea duratei legale de protecţie;
  3. c) brevetul de bază a fost declarat nul sau a fost limitat într-o asemenea măsură încît produsul pentru care s-a acordat certificatul nu mai este protejat prin revendicările brevetului de bază ori, după stingerea drepturilor ce decurg din brevetul de bază, există motive care justifică declararea nulităţii sau limitarea brevetului.

(2) În cazul în care brevetul de bază este declarat nul numai pentru o parte a produsului care face obiectul autorizaţiei de plasare pe piaţă, certificatul va fi declarat nul numai pentru partea corespunzătoare.

 

Secţiunea a 6-a

Prevederi generale de procedură

Articolul 102. Modificările

 

(1) O cerere de brevet sau un brevet poate fi modificat în timpul procedurilor în faţa AGEPI, în conformitate cu Regulamentul. În orice caz, solicitantul poate să modifice, din proprie iniţiativă, cel puţin o dată descrierea, revendicările şi desenele, cu condiţia achitării taxei stabilite.

(2) Cererea de brevet sau brevetul nu poate fi modificat într-un asemenea mod încît obiectul său să depăşească conţinutul cererii iniţiale aşa cum a fost depusă.

(3) Brevetul nu poate fi modificat într-un asemenea mod încît să se extindă protecţia pe care acesta o acordă.

 

Articolul 103. Examinarea din oficiu

(1) AGEPI poate proceda din oficiu la examinarea faptelor sau la revocarea hotărîrilor sale pe motiv de neîndeplinire a condiţiilor prevăzute de prezentul Capitol, această examinare nu se va limita la analiza faptelor, probelor, argumentelor sau documentelor prezentate de către părţi.

(2) AGEPI nu este obligată să ţină cont de faptele sau de probele pe care părţile nu le-au invocat sau nu le-au prezentat în termenul stabilit.

 

Articolul 104. Observaţiile terţilor

(1) După publicarea cererii de brevet, orice terţ poate, în orice procedură în faţa AGEPI, să prezinte, în conformitate cu Regulamentul, observaţii referitor la brevetabilitatea invenţiei care constituie obiectul cererii de brevet.

(2) Persoanele terţe nu obţin calitatea de parte în procedurile în faţa AGEPI.

 

Articolul 105. Prelungirea termenelor

(1) Termenele prescrise de prezentul Capitol sau de Regulament pentru o acţiune într-o procedură în faţa AGEPI referitor la o cerere de brevet sau la un brevet pot fi prelungite printr-o cerere depusă la AGEPI pînă la expirarea termenului prescris. Perioada de prelungire a termenului nu poate constitui mai mult de 6 luni de la data expirării termenului prescris.

(2) Cererea de prelungire este supusă plăţii unei taxe stabilite; în cazul neplăţii taxei, se va considera că cererea de prelungire nu a fost depusă.

(3) Prevederile prezentului articol nu se aplică termenelor prevăzute la alin. (1) din prezentul articol, precum şi la art. 43 alin. (6), art. 60 alin. (3), art. 61 alin. (9) şi (10), art. 67-70, art. 71 alin. (1) şi (2), art. 74 alin. (6), (7) şi (10), art. 82 alin. (2), art. 85 alin. (1), art. 345 alin. (3), art. 90, art. 99 alin. (1), art. 106 alin. (2) şi art. 107 alin. (2).

 

Articolul 106. Continuarea procedurii după nerespectarea termenului

(1) În cazul în care solicitantul nu a respectat un termen prescris pentru o procedură în faţa AGEPI, el poate solicita repunerea în termenul omis şi continuarea procedurii referitor la cererea de brevet.

(2) Solicitarea se face în scris, în termen de pînă la 6 luni de la data expirării termenului prescris. Acţiunea omisă trebuie realizată în acest termen-limită. Solicitarea se va considera ca fiind depusă numai după plata taxei de repunere în termenul omis; în caz contrar, solicitarea se respinge.

(3) Fac excepţie de la repunere în termenul omis termenele specificate la art. 105 alin. (3).

(4) În cazul acceptării solicitării de repunere în termenul omis, efectul legal al nerespectării termenului se va considera ca nefiind produs.

 

Articolul 107. Restabilirea drepturilor (restitutio in integrum)

(1) Solicitantul sau titularul de brevet care, în pofida faptului că diligenţa cerută de circumstanţe a fost exercitată, a fost împiedicat să respecte un termen prescris de AGEPI va fi repus în drepturi, la o cerere depusă la AGEPI, dacă nerespectarea termenului are drept consecinţă directă respingerea cererii de brevet sau a unei solicitări, considerarea cererii de brevet ca fiind retrasă, anularea brevetului ori pierderea unui alt drept sau a unui mijloc de remediere.

(2) Cererea de restabilire a drepturilor se prezintă de către solicitant în scris, în termen de 2 luni de la încetarea cauzei care l-a împiedicat să acţioneze, dar nu mai tîrziu de 12 luni de la expirarea termenului nerespectat. Dacă cererea în cauză se referă la revalidarea brevetului în legătură cu neplata taxei anuale de menţinere în vigoare, termenul de 12 luni va curge de la data expirării termenului prevăzut la art. 90 alin. (3).

(3) Cererea de restabilire a drepturilor trebuie să cuprindă motivele pe care se bazează. Cererea se consideră depusă la data cînd s-a plătit taxa stabilită pentru restabilirea drepturilor.

(4) Prevederile alin. (1) nu se aplică termenelor prevăzute la alin.(2) din prezentul articol, precum şi la art. 43 alin. (6), art. 44 alin. (1), art. 68 alin. (6), art. 69 şi 70, art. 85 alin. (1).

(5) În cazul cînd o persoană, cu bună-credinţă, a început exploatarea sau a făcut pregătiri efective şi serioase pentru exploatarea invenţiei care face obiectul unei cereri de brevet publicate sau al unui brevet în perioada cuprinsă între pierderea unui drept la care s-a făcut referire în alin. (1) şi publicarea menţiunii privind restabilirea acestui drept, ea poate să continue exploatarea invenţiei numai în întreprinderea proprie sau pentru necesităţile acesteia, fără a depăşi volumul existent şi fără a plăti vreo despăgubire.

 

CAPITOLUL II

SOIURILE DE PLANTE

 

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Articolul 108. Definiţii

În sensul prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos se definesc astfel:

ameliorator – persoană care a creat sau a descoperit şi dezvoltat un soi;

soi – grup de plante aparţinînd unui singur taxon botanic de cel mai jos rang cunoscut, care, indiferent dacă corespunde pe deplin sau nu condiţiilor de acordare a protecţiei prin brevet, poate fi:

- definit prin expresia caracterelor rezultînd dintr-un anumit genotip sau dintr-o anumită combinaţie de genotipuri; expresia caracterelor materialului soiului de acelaşi tip poate fi variabilă sau invariabilă, gradul de variabilitate fiind determinat de genotip sau de combinaţia de genotipuri;

- distinct faţă de orice alt grup de plante prin expresia a cel puţin unuia dintre caractere;

- considerat ca o entitate, avînd în vedere proprietatea sa de a fi reprodus fără vreo modificare;

categorii ale soiului – clona, linia, hibridul;

material al soiului – seminţe, plante întregi sau părţi de plante capabile să reproducă plante întregi;

solicitant – persoană fizică sau juridică care solicită acordarea unui brevet pentru un soi de plantă;

titular de brevet – persoană fizică sau juridică deţinătoare a brevetului pentru soi de plantă;

organism modificat genetic – orice organism viu care are o nouă combinaţie de material genetic obţinută cu ajutorul biotehnologiei moderne.

 

Articolul 109. Protecţia juridică a soiului

(1) Drepturile asupra unui soi sînt obţinute şi protejate pe teritoriul Republicii Moldova prin acordarea unui brevet pentru soi de plantă, denumit în continuare în sensul prezentului Capitol  - brevet, de către AGEPI în conformitate cu prezentul Capitol şi actele normative subordonate legii, precum şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) Întinderea protecţiei juridice prin brevet este determinată de ansamblul caracterelor esenţiale ale soiului, expuse în descrierea oficială a acestuia.

 

Articolul 110. Organele care realizează protecţia juridică a soiurilor

(1) Organele care realizează politica statului în domeniul protecţiei juridice a soiurilor sînt: AGEPI şi Comisia de Stat pentru Testarea Soiurilor de Plante (denumită în continuare - Comisia de stat). Politica statului privind utilizarea soiurilor noi în procesul de producere este realizată de către Comisia de Stat.

(2) AGEPI deţine şi administrează Colecţia naţională de brevete pentru soiuri de plante şi face schimburi de informaţii cu organizaţiile internaţionale şi administraţiile de protecţie a soiurilor de plante din străinătate.

(3) AGEPI şi Comisia de stat reprezintă Republica Moldova în Uniunea Internaţională pentru Protecţia Noilor Soiuri de Plante (denumită în continuare UPOV), precum şi în alte organizaţii internaţionale şi interguvernamentale pentru protecţia soiurilor de plante, întreţine cu ele relaţii de cooperare bilaterale şi multilaterale.

(4) Comisia de stat este organul care efectuează testarea soiurilor de plante în cadrul centrelor sale de testare, al staţiunilor sale experimentale, al instituţiilor specializate şi laboratoarelor conform metodologiilor şi termenelor stabilite, în baza standardelor internaţionale, în vederea aprecierii conformităţii lor cu condiţiile de brevetabilitate, respectiv distinctivitate, uniformitate şi stabilitate, de asemenea, efectuează testarea soiurilor în vederea aprecierii valorii lor culturale şi de utilizare. Comisia de stat ţine Catalogul soiurilor de plante, care cuprinde soiurile admise pentru producere şi comercializare în Republica Moldova.

 

 

Secţiunea a 2-a

Dreptul material al brevetelor

 

Subsecţiunea 1

Brevetabilitatea soiului

Articolul 111. Condiţiile de brevetabilitate a soiului

(1) Un soi este brevetabil numai dacă este:

  1. a) distinct;
  2. b) uniform;
  3. c) stabil;
  4. d) nou.

(2) Soiul trebuie să fie desemnat printr-o denumire, în conformitate cu prevederile art. 141.

 

Articolul 112. Distinctivitatea

(1) Soiul este considerat distinct dacă se deosebeşte clar, prin cel puţin unul sau mai multe caractere relevante, care rezultă dintr-un anumit genotip sau dintr-o combinaţie de genotipuri, de orice alt soi notoriu cunoscut la data înregistrării cererii de brevet la AGEPI sau, după caz, la data priorităţii revendicate.

(2) Distinctivitatea unui soi este definită prin caractere ce pot fi recunoscute şi descrise cu precizie.

(3) Soiul este considerat notoriu dacă, la data depunerii cererii:

  1. a) este protejat în Republica Moldova sau într-un alt stat şi este înscris într-un registru oficial al soiurilor protejate;
  2. b) este admis în Catalogul soiurilor de plante al Republicii Moldova sau în registre şi cataloage similare din alte state;
  3. c) există o cerere înregistrată în Republica Moldova pentru acordarea protecţiei soiului sau pentru includerea lui în Catalogul soiurilor de plante, cu condiţia ca cererea să conducă la acordarea protecţiei sau la includerea în catalog;
  4. d) există o cerere înregistrată în alt stat pentru acordarea protecţiei soiului sau pentru includerea lui într-un catalog de soiuri, cu condiţia ca cererea să conducă la acordarea protecţiei sau la includerea în catalog.

 

Articolul 113. Uniformitatea

Soiul este considerat uniform dacă, luînd în considerare variaţiile ce rezultă din particularităţile lui de reproducere, plantele soiului rămîn suficient de uniforme în expresia caracterelor incluse în examinarea distinctivităţii soiului, precum şi a altor caractere folosite pentru descrierea soiului.

 

Articolul 114. Stabilitatea

Soiul este considerat stabil dacă, după înmulţiri repetate sau la sfîrşitul fiecărui ciclu de înmulţire, caracterele relevante pentru stabilirea distinctivităţii şi orice alte caractere folosite pentru descrierea soiului rămîn invariabile.

 

Articolul 115. Noutatea

(1) Soiul este considerat nou dacă, la data depunerii cererii de brevet la AGEPI sau la data priorităţii revendicate, materialul de înmulţire sau recoltat al soiului nu a fost vîndut, nici nu a fost pus la dispoziţia terţilor de către ameliorator sau cu consimţămîntul acestuia în scopul exploatării soiului:

  1. a) pe teritoriul Republicii Moldova – cu mai mult de un an înainte de data depunerii cererii de brevet;
  2. b) pe teritoriul altor state – cu mai mult de 4 ani înainte de data depunerii cererii de brevet, iar în cazul arborilor şi viţei de vie – cu mai mult de 6 ani înainte de data depunerii cererii de brevet.

(2) Nu se aduce atingere noutăţii soiului, în sensul alin. (1), dacă:

  1. a) materialul soiului este pus la dispoziţia unei autorităţi oficiale în cadrul unor obligaţii legale sau terţilor, pe bază de contract sau în cadrul oricărui alt raport de drept, în scopuri de producere, reproducere, multiplicare, condiţionare sau depozitare, cu condiţia ca amelioratorul să nu-şi piardă dreptul exclusiv de punere la dispoziţie a materialului soiului şi cu condiţia ca nici o altă punere la dispoziţie a acestuia în scop comercial să nu fi fost făcută anterior, cu excepţia cazului în care materialul soiului a fost folosit în mod repetat pentru producerea unui hibrid şi dacă materialul hibridului şi materialul recoltat al hibridului au fost comercializate;
  2. b) materialul soiului este pus la dispoziţie de către o companie sau o firmă unei alte companii sau firme căreia îi este subordonată sau dacă ambele companii sau firme aparţin în întregime unei terţe companii sau firme, cu condiţia ca acest soi să nu fi fost pus la dispoziţie anterior;
  3. c) sînt puse la dispoziţie, fără a se face referinţă la soi, materialul soiului sau materialul recoltat al soiului obţinute din plante cultivate în scop experimental sau în scopul creării sau descoperirii şi dezvoltării unui soi şi care nu sînt utilizate cu scopul unei noi reproduceri sau multiplicări;
  4. d) materialul soiului este pus la dispoziţie în vederea prezentării soiului de către ameliorator în cadrul unei expoziţii oficial recunoscute conform Convenţiei privind expoziţiile internaţionale;
  5. e) materialul soiului este pus la dispoziţie în cadrul unui acord dintre ameliorator şi o altă persoană, în virtutea căruia amelioratorul autorizează producerea materialului de înmulţire sub controlul său.

 

Subsecţiunea a 2-a

Dreptul de a solicita şi a obţine un brevet

Articolul 116. Dreptul la brevet

(1) Dreptul la brevet aparţine amelioratorului sau succesorului său în drepturi.

(2) Dacă soiul a fost creat sau descoperit şi dezvoltat în comun de doi sau mai mulţi amelioratori, dreptul la brevet aparţine în comun acestora sau succesorilor lor în drepturi. Modul de exercitare a drepturilor asupra unui astfel de soi se stabileşte printr-un contract scris, încheiat între amelioratori. Această dispoziţie se aplică, de asemenea, în cazul în care unul sau mai mulţi amelioratori au descoperit soiul, iar alţi amelioratori l-au dezvoltat.

(3) Dreptul la brevet aparţine, de asemenea, în comun amelioratorului şi oricărei (oricăror) persoane dacă amelioratorul şi persoana (persoanele) în cauză au declarat în scris că sînt de acord să deţină în comun acest drept.

(4) Dacă dreptul la brevet aparţine la două sau mai multe persoane, conform alin. (2) şi (3), una sau mai multe dintre ele, printr-o declaraţie scrisă, pot să împuternicească celelalte persoane să solicite acordarea brevetului.

(5) Dacă două sau mai multe persoane au creat ori au descoperit şi dezvoltat acelaşi soi în mod independent una faţă de cealaltă, dreptul la brevet aparţine persoanei a cărei cerere de brevet are cea mai veche dată de depozit sau de prioritate, în cazul în care ea a fost recunoscută. Această dispoziţie se aplică numai în cazul în care prima cerere a fost publicată conform art. 149.

(6) În cadrul procedurilor efectuate în faţa AGEPI, solicitantul este persoana care exercită sau este îndreptăţită să exercite dreptul la brevet.

 

Articolul 117. Soiurile create sau descoperite şi dezvoltate de către angajaţi

(1) Dreptul la brevet pentru un soi creat sau descoperit şi dezvoltat de către ameliorator în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în executarea unui contract de muncă sau a unui contract de cercetare aparţine angajatorului, în cazul în care contractul dintre ameliorator şi angajator nu prevede altfel, amelioratorul avînd dreptul la o remuneraţie echitabilă, stabilită prin contract. Cuantumul remuneraţiei se stabileşte în raport cu profitul realizat în urma utilizării soiului în perioada de valabilitate a brevetului şi cu valoarea soiului şi nu poate fi mai mic de 15 la sută din profitul realizat ca urmare a utilizării soiului, inclusiv încasările din comercializarea licenţelor.

(2) Soiul este considerat ca fiind creat în exercitarea atribuţiilor de serviciu dacă la crearea acestuia amelioratorul:

  1. a) a exercitat atribuţiile conferite de funcţia deţinută;
  2. b) a exercitat atribuţiile conferite în mod special în scopul creării unui nou soi;
  3. c) a folosit mijloace materiale sau financiare puse la dispoziţie de patron sau de persoana care a comandat crearea soiului, precum şi cunoştinţele şi experienţa dobîndite în timpul serviciului.

(3) Dacă angajatorul, în termen de 60 de zile de la data la care a fost informat de către ameliorator despre crearea unui nou soi, nu va depune cerere de brevet, nu va cesiona altei persoane dreptul de depunere a cererii şi nu-i va da amelioratorului o dispoziţie scrisă privind păstrarea secretă a soiului creat, amelioratorul are dreptul să depună cererea de brevet şi să obţină brevetul pe numele său. În acest caz, angajatorul are dreptul preferenţial la licenţă neexclusivă pentru exploatarea soiului.

(4) În cazul în care angajatorul a obţinut un brevet pentru soiul realizat conform alin. (1), angajatul are dreptul preferenţial la o licenţă neexclusivă pentru utilizarea soiului.

(5) În cazul în care părţile nu au convenit asupra cuantumului remuneraţiei cuvenite angajatului sau asupra preţului licenţei, acestea urmează să fie stabilite de instanţele judecătoreşti, în funcţie de aportul fiecărei părţi la soiul creat şi de valoarea lui comercială.

(6) Procedura de creare şi utilizare a soiurilor de către angajaţi este stabilită în Regulamentul privind obiectele de proprietate intelectuală create în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu, aprobat de Guvern.

 

Articolul 118. Dreptul de a depune o cerere de brevet

(1) Sînt îndreptăţite să depună o cerere de brevet:

  1. a) persoanele fizice şi juridice cu domiciliul sau sediul în Republica Moldova;
  2. b) persoanele fizice şi juridice cu domiciliul sau sediul pe teritoriul unui stat membru al tratatelor internaţionale în domeniu la care Republica Moldova este parte;
  3. c) persoanele fizice şi juridice din orice alt stat, cu condiţia ca acest stat să acorde persoanelor fizice şi juridice cu domiciliul sau sediul în Republica Moldova, pentru soiurile aceluiaşi taxon botanic, o protecţie echivalentă cu cea acordată prin prezenta lege.

(2) O cerere de brevet poate fi depusă în comun de două sau mai multe persoane care satisfac condiţiile prevăzute la alin. (1). Refuzul unuia sau al mai multor amelioratori de a obţine brevetul nu produce efecte asupra celorlalţi în cazul în care ei acţionează conform prezentei legi.

 

Articolul 119. Cererea de brevet depusă de o persoană neîndreptăţită

(1) Dacă pînă la acordarea de către AGEPI a brevetului, printr-o hotărîre judecătorească rămasă definitivă, se stabileşte că persoana îndreptăţită la obţinerea unui brevet conform art. 116 alin. (1) este alta decît solicitantul, această persoană poate:

  1. a) să continue, în termen de 3 luni de la data la care hotărîrea menţionată a rămas definitivă, procedura privind cererea de brevet în locul solicitantului, ca pentru o cerere proprie;
  2. b) dacă cererea de brevet a fost retrasă sau respinsă, să depună, în termen de o lună de la retragerea sau respingerea cererii, o nouă cerere de brevet pentru acelaşi soi, cu păstrarea datei de depozit a cererii iniţiale;
  3. c) să ceară respingerea cererii de brevet.

(2) persoana interesată prezintă la AGEPI o copie a hotărîrii judecătoreşti. Hotărîrea instanţei judecătoreşti se înscrie în Registrul naţional de cereri şi se publică în BOPI.

 

Subsecţiunea a 3-a

Efectele protecţiei prin brevet

Articolul 120. Drepturile titularului de brevet

(1) Titularul de brevet are dreptul exclusiv asupra brevetului şi asupra soiului protejat prin brevet, care constă în dreptul de a exploata soiul, dreptul de a dispune de brevet şi de soi, dreptul de a interzice terţilor să efectueze fără autorizaţia sa următoarele acţiuni referitoare la materialul soiului sau materialul recoltat al soiului protejat:

  1. a) producerea sau reproducerea (în scopul înmulţirii);
  2. b) condiţionarea în scopul înmulţirii;
  3. c) oferirea spre vînzare;
  4. d) vînzarea sau alte forme de comercializare;
  5. e) exportul;
  6. f) importul;
  7. g) stocarea în scopul efectuării acţiunilor menţionate la lit.a)-f).

(2) Prevederile alin. (1) se aplică pentru materialul recoltat al soiului protejat doar în cazul în care acesta a fost obţinut prin utilizarea neautorizată a materialului soiului protejat, cu excepţia cazului în care titularul a putut în mod rezonabil să-şi exercite dreptul privind materialul soiului.

(3) Prevederile alin. (1) se aplică şi pentru produsele obţinute direct din materialul soiului protejat dacă aceste produse au fost obţinute prin utilizarea neautorizată a materialului soiului protejat şi dacă titularul de brevet nu a avut posibilitatea de a-şi exercita dreptul asupra acestui material.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică şi pentru soiurile:

  1. a) care sînt esenţial derivate dintr-un soi protejat în cazul în care soiul protejat nu este el însuşi esenţial derivat din alt soi;
  2. b) care nu se disting de soiul protejat conform art. 112;
  3. c) a căror producere necesită utilizarea repetată a soiului protejat.

(5) În sensul alin. (4) lit.a), un soi este considerat esenţial derivat din alt soi (denumit în continuare soi iniţial) în cazul în care acesta:

  1. a) este predominant derivat din soiul iniţial sau dintr-un soi care, la rîndul său, este predominant derivat din soiul iniţial;
  2. b) se distinge de soiul iniţial conform art. 112;
  3. c) cu excepţia diferenţelor ce rezultă din derivare, în esenţă este asemănător cu soiul iniţial în expresia caracterelor ce rezultă din genotip sau din combinaţia de genotipuri ale soiului iniţial.

(6) În cazul în care există mai mulţi titulari de brevet, raporturile privind utilizarea soiului protejat se stabilesc printr-un acord încheiat între aceştia. Dacă un asemenea acord nu există, fiecare titular de brevet este în drept să utilizeze integral soiul la discreţia sa, să intenteze o acţiune în justiţie privind încălcarea dreptului asupra brevetului împotriva oricărei persoane care utilizează soiul fără autorizaţia cotitularilor de brevet, însă nu are dreptul să renunţe la brevet fără a-i anunţa pe cotitulari, nici să încheie contracte de licenţă sau de cesiune fără acordul acestora.

(7) Exercitarea drepturilor titularului de brevet nu poate încălca nici una din dispoziţiile autorităţilor publice, adoptate din motive de morală şi ordine publică, de securitate publică, de protecţie a sănătăţii şi vieţii persoanelor, animalelor sau plantelor, de protecţie a mediului înconjurător, de protecţie a proprietăţii industriale sau comerciale sau în vederea protecţiei concurenţei, comerţului şi producţiei agricole.

(8) Titularul brevetului are dreptul de a marca materialul soiului sau materialul recoltat din soi cu un marcaj de avertizare care să indice faptul că soiul este brevetat.

(9) Lipsa marcajului de avertizare nu produce efecte juridice.

(10) Dacă o persoană indică în mod fals, direct sau indirect, că un material al soiului sau un material recoltat din soiul produs sau comercializat de ea aparţine soiului brevetat de către o altă persoană, această persoană poartă răspundere conform legii.

(11) În cazul plasării pe piaţă a unui soi de plantă modificată genetic, materialul soiului va fi marcat corespunzător, astfel încît pe etichetă şi/sau în documentele de însoţire să fie specificată prezenţa organismului modificat genetic.

 

Articolul 121. Limitarea drepturilor titularului de brevet

(1) Dreptul titularului de brevet nu se extinde asupra:

  1. a) acţiunilor efectuate în scopuri personale necomerciale;
  2. b) acţiunilor efectuate în scopul cercetărilor şi experimentelor ştiinţifice;
  3. c) acţiunilor efectuate în scopul creării sau descoperirii şi dezvoltării altor soiuri şi asupra acţiunilor referitoare la aceste alte soiuri, conform art. 120 alin. (1)-(3), cu excepţia cazurilor în care se aplică prevederile art. 120 alin. (4).

(2) Producătorii agricoli pot să utilizeze, în scopul multiplicării pe terenurile proprii, produsul recoltei obţinute prin cultivarea pe terenurile proprii a materialului de multiplicare al unui soi protejat, cu excepţia hibrizilor, a soiurilor sintetice, a soiurilor de arbori, de arbuşti şi de viţă-de-vie, conform Regulamentului privind procedurile de depunere şi examinare a cererii, de acordare şi de menţinere în vigoare a brevetului pentru soi de plantă, aprobat de Guvern (denumit în continuare în sensul prezentului Capitol - Regulament).

(3) Titularul de brevet este în drept să beneficieze de o remuneraţie pentru utilizarea, conform alin.(2), a produsului recoltei unui soi protejat, care poate fi stabilită prin contract, dar care trebuie să fie mai mică decît preţul perceput pentru producerea sub licenţă a materialului de multiplicare al aceluiaşi soi.

(4) Producătorii agricoli furnizează, la cererea titularului de brevet, informaţii despre cantitatea produsului recoltei utilizate conform alin. (2).

 

Articolul 122. Epuizarea drepturilor titularului de brevet

Drepturile titularului de brevet nu se extind asupra acţiunilor referitoare la materialul soiului protejat sau la soiurile la care se referă prevederile art. 120 alin. (4), care au fost comercializate de către ameliorator sau cu autorizaţia acestuia, cu condiţia ca aceste acţiuni să nu implice:

  1. a) înmulţirea ulterioară a soiului în cauză, cu excepţia cazului în care această înmulţire era prevăzută în cadrul comercializării materialului respectiv;
  2. b) exportul materialului soiului care face posibilă înmulţirea soiului într-o ţară în care nu se protejează soiurile de plante de genul sau specia respectivă, cu excepţia cazurilor în care materialul exportat este destinat pentru consum.

 

Articolul 123. Utilizarea denumirii soiului

(1) Orice persoană care oferă sau cedează terţilor, în scopuri comerciale, materialul unui soi protejat sau al unuia dintre soiurile la care se referă prevederile art. 120 alin. (4) trebuie să utilizeze denumirea soiului ce i-a fost atribuită conform art. 141. În formă scrisă denumirea soiului trebuie să fie uşor de recunoscut şi de reprodus.

(2) Orice persoană care efectuează acţiunile menţionate la alin. (1) pentru orice material al soiului trebuie să indice această denumire la cererea unei autorităţi, a unui cumpărător sau a oricărei persoane avînd interes legitim.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) continuă să fie aplicabile şi după încetarea protecţiei prin brevet.

 

Articolul 124. Limitarea utilizării denumirii soiului

(1) Titularul de brevet care deţine un drept acordat pentru o desemnare identică cu denumirea soiului protejat nu poate utiliza acest drept pentru a împiedica libera utilizare a acestei denumiri în raport cu soiul respectiv chiar şi după încetarea protecţiei soiului prin brevet.

(2) Un terţ poate utiliza un drept acordat pentru o desemnare identică cu denumirea soiului protejat cu scopul de a împiedica libera utilizare a acestei denumiri doar în cazul în care acest drept a fost acordat înainte de a fi atribuită denumirea soiului conform art. 141.

(3) Denumirea atribuită unui soi brevetat în Republica Moldova sau într-un stat membru al UPOV, precum şi orice altă denumire cu care soiul ar putea fi confundat nu pot fi utilizate pe teritoriul Republicii Moldova în raport cu alt soi din aceeaşi specie sau dintr-o specie apropiată ori pentru materialul acestuia.

 

 

Subsecţiunea a 4-a

Durata protecţiei şi încetarea acesteia

Articolul 125. Durata protecţiei

(1) Durata protecţiei prin brevet pentru soi de plantă se extinde pînă la 25 de ani, iar în cazul soiurilor de viţă de vie, cartof şi arbori – pînă la 30 de ani, începînd de la data publicării în BOPI a menţiunii privind acordarea brevetului.

(2) La solicitarea titularului de brevet, durata protecţiei prin brevet este prelungită cu încă 5 ani după expirarea termenelor menţionate la alin. (1).

 

Articolul 126. Nulitatea brevetului

Brevetul poate fi declarat nul dacă:

  1. a) la data acordării brevetului, nu erau îndeplinite condiţiile art. 112 sau ale art. 115;
  2. b) acordarea brevetului s-a bazat pe datele şi documentele furnizate de solicitant şi, la data acordării brevetului, nu erau îndeplinite condiţiile art. 113 sau ale art. 114;
  3. c) brevetul a fost acordat unei persoane neîndreptăţite, cu excepţia cazului în care ulterior brevetul a fost transmis persoanei îndreptăţite.

 

Articolul 127. Acţiunea în nulitate

(1) Acţiunea în nulitate a brevetului poate fi iniţiată oricînd pe durata de valabilitate a brevetului şi nu poate avea la bază decît motivele enunţate la art. 126.

(2) Orice persoană poate iniţia în instanţa de judecată o acţiune în nulitate. Pentru cazurile prevăzute la art. 126 lit. c), acţiunea poate fi iniţiată numai de către persoana îndreptăţită să fie înscrisă în Registrul naţional de brevete în calitate de titular sau, în comun, de către persoanele îndreptăţite să fie înscrise în calitate de cotitulari conform art. 116 alin. (2).

(3) Acţiunea în nulitate a brevetului poate fi iniţiată chiar dacă drepturile conferite de brevet s-au stins sau dacă s-a renunţat la brevet.

(4) Hotărîrea de nulitate a brevetului se comunică la AGEPI de către persoana interesată şi se înscrie în Registrul naţional de brevete. Menţiunea privind nulitatea brevetului se publică în BOPI.

 

Articolul 128. Efectele nulităţii

(1) În cazul în care brevetul este declarat nul, se consideră că de la data acordării acesta nu a avut efectele protecţiei prevăzute la art. 120-124.

(2) Efectul retroactiv al nulităţii brevetului nu aduce atingere:

  1. a) hotărîrilor referitoare la acţiunile privind încălcarea drepturilor, recunoscute drept definitive şi irevocabile, care au intrat în vigoare anterior adoptării hotărîrii de nulitate;
  2. b) contractelor încheiate anterior adoptării hotărîrii de nulitate, în măsura în care acestea au fost executate anterior adoptării acestei hotărîri. Din motive de echitate poate fi revendicată rambursarea sumelor plătite în virtutea contractului.

 

Articolul 129. Decăderea din drepturi a titularului de brevet

(1) AGEPI declară decăderea din drepturi a titularului de brevet cu efect in futurum în cazul în care stabileşte că nu mai sînt îndeplinite condiţiile enunţate la art. 113 şi 114. Dacă se stabileşte că aceste condiţii nu au mai fost îndeplinite la o dată anterioară celei de decădere, decăderea poate avea efect începînd cu această dată.

(2) AGEPI declară decăderea din drepturi a titularului de brevet în cazul în care titularul, în termenul fixat de AGEPI:

  1. a) refuză să prezinte, la cererea Comisiei de stat, informaţia, documentele sau materialul soiului protejat, necesare pentru testarea de control a acestuia;
  2. b) nu propune o altă denumire a soiului, în cazul în care denumirea actuală nu mai satisface condiţiile stipulate la art. 141, şi nu achită taxa menţionată la art. 163;
  3. c) nu achită taxele de eliberare şi de menţinere în vigoare a brevetului;
  4. d) titularul de brevet sau succesorul său în drepturi nu mai îndeplinesc condiţiile stabilite la art. 118 şi 344.

(3) Decăderea din drepturi a titularului de brevet pe motivul neplăţii la timp a taxei anuale sau, după caz, a taxei suplimentare se consideră ca avînd efect de la data expirării termenului stabilit pentru plata acestei taxe.

(4) AGEPI publică în BOPI menţiunea privind decăderea din drepturi a titularului de brevet.

 

Articolul 130. Renunţarea la brevet

(1) Titularul de brevet poate să renunţe la brevet depunînd în acest sens o declaraţie scrisă la AGEPI, cu condiţia achitării taxei stabilite.

(2) În cazul în care unul dintre titulari renunţă la brevet, valabilitatea brevetului nu încetează, acesta rămînînd în posesia celorlalţi cotitulari.

(3) Renunţarea la brevet are efect numai după înscrierea ei în Registrul naţional de brevete, a cărei menţiune se publică în BOPI.

(4) Renunţarea la brevet este înscrisă în Registrul naţional de brevete numai cu acordul persoanei care beneficiază de un drept real înscris în registru.

(5) În cazul în care brevetul a făcut obiectul unui contract de licenţă, înscris în Registrul naţional de brevete, renunţarea se înscrie numai dacă titularul de brevet aduce dovezi că a informat licenţiatul despre intenţia sa de a renunţa la brevet. În acest caz, licenţiatul, în termen de 3 luni de la data la care titularul i-a comunicat în scris intenţia sa de a renunţa la brevet, are dreptul preferenţial de a obţine brevetul pe numele său.

(6) Titularul de brevet are obligaţia, odată cu depunerea cererii scrise la AGEPI, să comunice amelioratorului intenţia sa de a renunţa la brevet. În acest caz, amelioratorul, în termen de 3 luni de la data la care titularul i-a comunicat în scris intenţia sa de a renunţa la brevet, are dreptul preferenţial de a obţine brevetul pe numele său.

 

Subsecţiunea a 5-a

Cererea de brevet şi brevetul ca obiect de proprietate

Articolul 131. Drepturile conferite de o cerere de brevet după publicare

(1) O cerere de brevet, în perioada cuprinsă între publicarea ei şi acordarea brevetului, conferă solicitantului, cu titlu provizoriu, aceleaşi drepturi ca şi cele conferite titularului de brevet conform art. 120.

(2) Încălcarea de către terţi a drepturilor prevăzute la alin. (1) atrage, pentru persoana vinovată, obligaţia de despăgubire, conform legii, titlul pentru plata despăgubirilor fiind executoriu după eliberarea brevetului. Cuantumul despăgubirii se stabileşte printr-un acord între părţi. În cazul în care părţile nu au convenit asupra cuantumului despăgubirii, acesta urmează să fie stabilit de instanţa de judecată.

(3) Efectele unei cereri de brevet prevăzute la alin. (1) se vor considera nule şi inexistente în cazul în care cererea de brevet a fost retrasă sau respinsă.

 

Articolul 132. Transmiterea drepturilor

1) Drepturile asupra brevetului pot fi transmise integral sau parţial prin cesiune, prin contract de licenţă, precum şi prin succesiune.

(2) Brevetul poate face obiectul unui gaj, al altor drepturi reale, precum şi al unei executări silite. Gajul brevetelor se înregistrează în Registrul garanţiilor reale mobiliare conform prevederilor legislației în vigoare.

(3) Alte drepturi asupra brevetelor se înregistrează în Registrul naţional de brevete pentru soiurile de  plante şi devin opozabile faţă de terţi din momentul înregistrării, iar datele despre aceste drepturi se publică în BOPI.

(4) Deciziile privind înscrierea cesiunii sau licenţei pot fi contestate la AGEPI – în termen de 30 de zile de la publicarea datelor menţionate la alin. (3).

(5) Contractele de cesiune și de licență, menţionate la alin. (1), sau alte documente anexate cererii de înregistrare a acestor contracte sînt deschise inspectării publice doar cu acordul expres al părţilor contractante sau în temeiul hotărîrii instanţei judecătoreşti, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare.

 

Articolul 133. Contractul de cesiune și transferul

(1) Prin contract de cesiune a drepturilor asupra brevetului, titularul de brevet (cedent) transmite drepturile sale asupra brevetului unei alte persoane (cesionar). Drepturile asupra brevetului pot fi transmise prin cesiune oricînd pe durata protecţiei brevetului.

 (3) Transferul întreprinderii în totalitate implică cesiunea brevetului. Excepţie fac cazurile cînd există un contract ce prevede altfel sau cînd acest fapt rezultă clar din circumstanţe. Dispoziţia în cauză se aplică obligaţiei contractuale de transfer al întreprinderii.

(3) Fără a aduce atingere alin.(2), contractul de cesiune a brevetului va fi perfectat în scris şi semnat de părţile contractante, cu excepţia cazului cînd cesiunea rezultă dintr-o hotărîre judecătorească. În caz contrar, cesiunea este nulă.

(4) Prezentul articol se aplică şi cererilor de brevet pentru soi de plantă.

 

Articolul 134. Contractul de licență

(1) Brevetul poate face obiectul licenţelor exclusive sau neexclusive. Prin contract de licenţă, titularul de brevet (licenţiar) transmite dreptul de exploatare a brevetului oricărei alte persoane (licenţiat), rezervîndu-şi dreptul de proprietate asupra brevetului.

(2) Licenţa poate fi acordată licenţiatului, solicitîndu-i-se sau nu să plătească venituri licenţiarului.

(3) Nu se admite includerea în contractul de licenţă a practicilor sau a condiţiilor ce pot genera o folosinţă abuzivă a drepturilor asupra brevetului, avînd un efect prejudiciabil asupra concurenţei pe piaţa respectivă, cum ar fi clauza transmiterii obligatorii de către licenţiat a informaţiei tehnice licenţiarului, condiţii care să împiedice contestarea validităţii ori prezentarea unui pachet obligatoriu de condiţii ale licenţierii.

(4) Titularul de brevet poate invoca drepturile sale împotriva licenţiatului care acţionează contrar prevederilor contractului de licenţă privind durata acestuia, precum și forma în care brevetul de invenție poate fi folosit.

 

Articolul 135. Coproprietatea

În caz de coproprietate asupra unui brevet, prevederile art. 132-134 se aplică mutatis mutandis părţilor respective ale cotitularilor, dacă aceste părţi sînt determinate prin contract.

 

Articolul 136. Licenţele obligatorii

(1) Licența obligatorie va putea fi acordată:

  1. a) de către instanţa judecătorească, la cererea:

- oricărei persoane interesate pe motiv de lipsă sau de insuficienţă de exploatare a soiului, la o cerere depusă la expirarea unui termen de 4 ani de la data de depozit a cererii de brevet sau a unui termen de 3 ani de la eliberarea brevetului, fiind aplicat termenul care expiră cel mai tîrziu, în cazul în care titularul brevetului nu a exploatat soiul pe teritoriul Republicii Moldova sau nu a făcut pregătiri efective şi serioase în acest scop. La stabilirea faptului de lipsă sau insuficienţă de exploatare a brevetului nu se va face nicio distincţie între produsele de origine autohtonă şi cele importate;

- unui titular de brevet de invenţie sau unui titular de brevet pentru soi de plantă care nu îşi poate aplica invenţia ori soiul de plantă protejat (al doilea brevet), fără să aducă atingere unui alt brevet (primul brevet), cu condiţia ca invenţia sau soiul de plantă revendicat în cel de-al doilea brevet să presupună un progres tehnic important, de un interes economic substanţial în raport cu invenţia revendicată în primul brevet. În cazul licenţei obligatorii în favoarea unui brevet de invenţie sau unui brevet pentru soi de plantă, titularul primului brevet va avea dreptul la o licenţă reciprocă în condiţii rezonabile pentru exploatarea invenţiei brevetate ori a soiului de plantă protejat;

- oricărei persoane interesate, urmare deciziei Consiliului Concurenței, în scopul remedierii unei practici anticoncurențiale determinate de utilizarea abuzivă a brevetului de invenție care au contribuit la monopolizarea pieții și/sau impunerea de prețuri exagerate;

  1. b) de către ministerele care asigură realizarea politicii guvernamentale în domeniile de activitate care le sunt încredințate:

- în cazul survenirii unei situaţii excepţionale naţionale;

- în alte circumstanţe de urgenţă națională (în special, în interesul apărării naționale sau al securității și siguranței naționale);

- în caz de utilizare publică în scopuri necomerciale.

(2) În condițiile menționate la alin. (1) lit.a),  licenţele obligatorii vor putea fi acordate numai în cazul în care persoana interesată s-a străduit să obţină autorizarea de la titularul de brevet în condiţii şi în modalităţi comerciale rezonabile şi, cu toate eforturile sale, nu a reuşit să facă acest lucru într-un termen rezonabil.

(3) În cazul acordării licenţei obligatorii, titularul brevetului va fi informat despre aceasta în aceeaşi zi sau în ziua lucrătoare imediat următoare.

 (4) În caz de utilizare publică în scopuri necomerciale, atunci când autorităţile publice sau terţii autorizaţi de acestea cunosc sau au motive întemeiate de a cunoaşte că un brevet valabil este sau va fi utilizat de către autorităţile publice sau în numele acestora, titularul brevetului va fi informat despre aceasta în termen rezonabil.

(5) Autoritatea abilitată cu dreptul de acordare a licenţei obligatorii conform alin. (1) va preciza tipul utilizărilor acoperite de licenţă cu respectarea următoarelor condiţii:

  1. a) întinderea şi durata exploatării vor fi limitate de scopurile pentru care aceasta a fost  autorizată;
  2. b) exploatarea va fi neexclusivă;
  3. c) exploatarea va fi netransmisibilă, cu excepţia transmiterii împreună cu partea de unitate sau de active nemateriale care beneficiază de această exploatare; în cazul unui brevet care nu poate fi exploatat fără a încălca drepturile unui brevet anterior, exploatarea autorizată în raport cu brevetul anterior, va putea fi realizată doar în cazul cînd brevetul ulterior a fost de asemenea transmis;
  4. d) exploatarea va fi autorizată în principal pentru aprovizionarea pieţei interne, cu excepţia cazului cînd exploatarea este permisă pentru a remedia o practică considerată ca anticoncurenţială în urma unei proceduri judiciare sau administrative;
  5. e) deţinătorul licenţei va plăti titularului de brevet o remuneraţie adecvată, stabilită în raport cu valoarea economică a autorizaţiei şi, eventual, cu necesitatea de a remedia o practică anticoncurenţială, iar în cazurile stipulate la alin. (1) lit.b) remuneraţia nu poate depăși cuantumul de 4% din preţul total ce urmează să fie plătit titularului.

    (6) Autoritatea abilitată cu dreptul de acordare a licenţei obligatorii poate, în baza unei cereri motivate, să decidă încetarea acţiunii acestei licenţe în cazul în care împrejurările care au condus la acordarea licenţei au încetat să mai existe şi este clar că nu vor reapărea, cu condiţia ca interesele legitime ale persoanelor astfel autorizate să fie protejate într-o manieră adecvată. Autoritatea abilitată va refuza încetarea acţiunii autorizaţiei în cazul  în care circumstanţele care au condus la această autorizare riscă să se producă din nou.

(7) Hotărîrea de acordare a licenţei  obligatorii sau, după caz, de încetare a acţiunii acesteia se comunică la AGEPI de către titularul licenţei. Menţiunea privind hotărîrea de acordare a licenţei  obligatorii se înscrie în Registrul naţional de brevete pentru soiurile de plante şi se publică în BOPI. Licenţa obligatorie acordată în situaţiile prevăzute în alin. (1) lit. b) se înscrie în Registrul naţional de brevete fără plata taxei.

 (8) Dacă titularul licenţei obligatorii, în termen de un an de la data obţinerii acesteia, nu a întreprins nicio acţiune efectivă şi serioasă pentru exploatarea invenţiei, licenţa obligatorie va fi anulată. Valabilitatea licenţei obligatorii încetează în orice caz dacă titularul licenţei nu a început exploatarea invenţiei în termen de 2 ani de la data obţinerii acesteia.

(9)  Modalitățile și procedurile de aplicare a dispozițiilor prezentului articol sânt determinate de Guvern.  

 

Secţiuneaa 3-a

Cererea de brevet

 

Subsecţiunea 1

Condiţiile pentru depunerea cererii de brevet

Articolul 137. Depunerea cererii

Cererea de brevet se depune la AGEPI de către persoana îndreptăţită, în conformitate cu art. 118, personal sau prin intermediul unui mandatar autorizat, în conformitate cu art. 344.

 

Articolul 138. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de brevet

(1) Cererea de brevet trebuie să conţină:

  1. a) solicitarea de acordare a unui brevet;
  2. b) indicarea taxonului botanic;
  3. c) datele de identificare a solicitantului (solicitanţilor);
  4. d) datele de identificare a amelioratorului (amelioratorilor);
  5. e) propunerea privind denumirea soiului;
  6. f) descrierea tehnică a soiului (chestionarul tehnic);
  7. g) declaraţia prin care solicitantul confirmă pe propria răspundere că soiul pentru care solicită protecţie corespunde prevederilor art. 115;
  8. h) după caz, date privind orice altă cerere depusă în legătură cu acest soi.

(2) Cererea de brevet va fi însoţită de:

  1. a) dovada de plată a taxei de depunere;
  2. b) actul de prioritate, în caz de necesitate;
  3. c) procură, în cazul depunerii cererii prin mandatar autorizat;
  4. d) dovezi documentare pertinente privind dobîndirea dreptului la brevet, dacă solicitantul nu este ameliorator sau dacă nu este singurul ameliorator;
  5. e) fotografii sau desene, după caz;
  6. f) rezultatele testării soiului efectuate de o autoritate competentă, după caz;
  7. g) autorizaţia de introducere în mediu, eliberată de autoritatea naţională competentă conform legislaţiei privind securitatea biologică, dacă soiul reprezintă un organism modificat genetic.

(3) Cererea de brevet trebuie să se refere la un singur soi sau la o singură categorie a soiului.

(4) Amelioratorul are dreptul de a fi menţionat în cerere, în brevet şi în publicaţiile AGEPI cu privire la cerere sau brevet. Amelioratorul, de asemenea, are dreptul să refuze menţionarea numelui său în brevet şi în publicaţiile respective ale AGEPI. O cerere în acest sens se depune în scris la AGEPI.

(5) Condiţiile suplimentare pe care trebuie să le îndeplinească cererea se stabilesc în Regulament.

 

Articolul 139. Limba de procedură

(1) Cererea de brevet se depune la AGEPI în limba de stat.

(2) Se admite depunerea cererii şi a documentelor aferente redactate într-o altă limbă, cu excepţia elementelor prevăzute la art. 138 alin. (1) lit.a)-e).

(3) În cazul în care cererea şi documentele aferente sînt depuse într-o altă limbă, pentru necesităţile examinării, solicitantul este obligat să prezinte traducerea acestora în limba de stat în termen de 2 luni de la data de depozit a cererii de brevet. În caz contrar, cererea se respinge.

 

Articolul 140. Data de depozit

(1) Data de depozit a cererii de brevet se consideră data depunerii la AGEPI a cererii conţinînd cel puţin elementele prevăzute la art. 138 alin. (1) lit.a)-g).

(2) În cazul în care nu sînt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 138 alin. (1) lit.a)-g), data de depozit a cererii va fi data la care aceste condiţii au fost îndeplinite.

(3) Elementele cererii prevăzute la art. 138 alin. (1) lit.h) şi alin. (2), cu excepţia celor de la lit.b) şi g), pot fi prezentate de către solicitant în termen de 2 luni de la data de depozit.

(4) Autorizaţia de introducere în mediu a organismului modificat genetic se prezintă odată cu depunerea cererii sau în termen de 2 luni de la data încheierii examinării de fond.

 

Articolul 141. Denumirea soiului

(1) Soiul este desemnat printr-o denumire generică care va face posibilă identificarea lui.

(2) Denumirea soiului:

  1. a) trebuie să poată fi uşor recunoscută şi reprodusă de utilizatori şi nu trebuie să fie compusă numai din cifre, cu excepţia cazurilor în care această practică este acceptată pentru desemnarea anumitor soiuri;
  2. b) nu trebuie să inducă în eroare sau să genereze confuzii cu privire la caracterele, valoarea sau identitatea soiului în cauză ori cu privire la persoana amelioratorului;
  3. c) trebuie să fie diferită sau să nu poată fi confundată cu denumirea unui alt soi din aceeaşi specie sau dintr-o specie apropiată, înscris într-un catalog oficial al soiurilor sau lansat pe piaţă într-un stat membru al UPOV, cu excepţia cazului în care acest soi nu mai există şi denumirea sa nu a căpătat o semnificaţie particulară;
  4. d) trebuie să fie folosită şi după expirarea duratei de valabilitate a brevetului;
  5. e) trebuie să fie diferită ori să nu poată fi confundată cu alte denumiri utilizate pentru comercializarea mărfurilor sau care nu pot fi utilizate în virtutea altor acte normative;
  6. f) nu trebuie să contravină bunelor moravuri sau ordinii publice.

(3) Dacă un soi este deja înscris într-un catalog oficial al soiurilor de plante şi materialul soiului a fost lansat pe piaţă într-un stat membru al UPOV, în cererea de brevet pentru acelaşi soi depusă în Republica Moldova denumirea soiului trebuie să fie aceeaşi.

(4) Dacă, în virtutea unui drept dobîndit anterior, folosirea unei denumiri a soiului este interzisă persoanei care, conform alin. (5), este obligată să o folosească, AGEPI poate cere solicitantului prezentarea unei alte denumiri pentru soiul în cauză, cu condiţia achitării taxei stabilite.

(5) Orice persoană care, pe teritoriul unui stat membru al UPOV, oferă spre vînzare sau comercializează materialul soiului protejat pe teritoriul acestui stat este obligată să folosească denumirea lui chiar şi după expirarea duratei de valabilitate a brevetului pentru acest soi, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (4).

(6) Denumirea soiului care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (1)-(5) se înscrie în Registrul naţional de brevete odată cu acordarea brevetului şi se publică în BOPI.

(7) Condiţiile de atribuire a denumirii soiului se stabilesc în Regulament.

 

Subsecţiunea a 2-a

Prioritatea

Articolul 142. Dreptul de prioritate

(1) Prioritatea unei cereri este determinată de data de depozit a acesteia. Dacă mai multe cereri au aceeaşi dată de depozit, prioritatea lor va fi stabilită în funcţie de ordinea în care acestea au fost recepţionate.

(2) Orice persoană sau succesorul în drepturi al acesteia care a depus, conform prevederilor legale, o cerere de brevet pentru soi de plantă într-un stat membru al UPOV sau într-un stat membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului beneficiază, în scopul depunerii unei cereri de brevet pentru acelaşi soi, de un drept de prioritate pe o perioadă de 12 luni de la data de depozit a cererii anterioare; ziua depozitului nu este cuprinsă în termen.

(3) Solicitantul beneficiază de un drept de prioritate a cererii anterioare, cu condiţia ca această cerere să existe la data de depozit.

(4) Dreptul de prioritate va fi recunoscut pentru orice depozit care are valoarea unui depozit naţional reglementar.

(5) Solicitantului i se acordă un termen de 2 ani după expirarea perioadei de prioritate sau, în cazul în care prima cerere a fost respinsă sau retrasă, o perioadă corespunzătoare după o astfel de respingere sau retragere, pentru a furniza toate documentele, informaţiile sau materialele cerute în scopul examinării.

 

Articolul 143. Revendicarea priorităţii

(1) Solicitantul care intenţionează să beneficieze de prioritatea unei cereri anterioare trebuie să depună o solicitare de revendicare a priorităţii, o copie a cererii anterioare şi, după caz, o traducere a acesteia în limba de stat.

(2) Prioritatea se revendică odată cu depunerea cererii sau în termen de 2 luni de la data de depozit a cererii şi se justifică prin actul de prioritate.

(3) Revendicarea unui drept de prioritate nu are efect în cazul în care solicitantul nu prezintă la AGEPI, în termen de 3 luni de la data de depozit, copiile de pe cererile anterioare certificate de autorităţile competente.

(4) Dacă cererea anterioară nu este întocmită în limba de stat, AGEPI are dreptul să ceară o traducere autentificată a acesteia.

 

Articolul 144. Restabilirea dreptului de prioritate

(1) În cazul în care o cerere în care se revendică prioritatea unei cereri anterioare a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 142 alin. (2), dar nu mai mult de 2 luni de la expirarea acestui termen, AGEPI poate restabili dreptul de prioritate dacă, odată cu depunerea cererii de brevet, solicitantul a depus un demers care confirmă faptul că diligenţa cerută de circumstanţe a fost exercitată sau că nerespectarea termenului a fost neintenţionată.

(2) Cererea de restabilire a dreptului de prioritate se depune în termen de 2 luni de la data expirării perioadei de prioritate prevăzută la art. 142 alin. (2) şi va fi însoţită de plata taxei stabilite; în caz contrar, aceasta se consideră că nu a fost depusă.

(3) În cazul în care copia cererii anterioare nu a fost prezentată la AGEPI în termenul prevăzut la art. 143 alin. (3), AGEPI poate restabili dreptul de prioritate dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

  1. a) solicitantul a depus în acest sens un demers la AGEPI pînă la expirarea termenului stabilit la art. 143 alin. (3);
  2. b) solicitantul a prezentat AGEPI o confirmare a demersului depus la oficiul care a înregistrat cererea anterioară, care atestă faptul că copia cererii anterioare a fost solicitată într-un termen ce nu a depăşit 14 luni de la data de depozit a cererii anterioare;
  3. c) copia certificată a cererii anterioare a fost prezentată la AGEPI în termen de o lună de la data la care oficiul care a înregistrat cererea anterioară a eliberat solicitantului copia respectivă.

 

Articolul 145. Efectul dreptului de prioritate

(1) Consecinţă a dreptului de prioritate este faptul că, în cazul aplicării art. 112 şi 115, data de depozit a cererii anterioare va avea efectul datei de depozit a cererii de brevet.

(2) Depunerea unei alte cereri de brevet, publicarea informaţiei privind soiul sau utilizarea soiului nou, care făcea obiectul cererii iniţiale, în termenul prevăzut la art. 142 alin. (2), nu pot servi drept motiv pentru respingerea cererii ulterioare şi pentru apariţia unor drepturi ale terţilor.

(3) Nerespectarea termenelor menţionate la art. 143 alin. (2) şi (3), precum şi neachitarea taxei pentru revendicarea priorităţii conduc la nerecunoaşterea priorităţii revendicate.

 

Secţiunea a 4-a

Procedura de acordare a brevetului

  Articolul 146. Examinarea cererii

(1) AGEPI şi Comisia de stat verifică dacă cererea de brevet şi soiul care constituie obiectul ei îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezentul Capitol. În acest scop, AGEPI efectuează examinarea formală, examinarea preliminară şi examinarea de fond a cererii de brevet. Comisia de stat efectuează examinarea tehnică a cererii de brevet.

(2) AGEPI are dreptul să ceară de la solicitant materiale suplimentare, pe care le consideră necesare, referitoare la identitatea solicitantului sau amelioratorului, la depozitul naţional reglementar constituit sau la îndeplinirea condiţiilor de brevetabilitate.

(3) Condiţiile de prezentare a materialelor suplimentare, indicate la alin. (2), sînt stabilite prin Regulament.

 

Articolul 147. Examinarea formală

(1) În procesul examinării formale, AGEPI, în termen de 2 luni, verifică dacă cererea de brevet îndeplineşte condiţiile pentru a-i fi atribuită o dată de depozit conform art. 140 alin. (1).

(2) Dacă cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 138 alin. (1) lit.a)-g), AGEPI înscrie datele respective în Registrul naţional de cereri.

(3) În cazul în care cererea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 138 alin. (1) lit.a)-g), AGEPI va oferi posibilitate solicitantului să remedieze neregularităţile în termenul indicat în notificare.

(4) Dacă solicitantul nu va prezenta, în termenul indicat în notificare, informaţiile necesare sau nu va îndeplini cerinţele prescrise la art. 138 alin. (1) lit.a)-g), cererea se va considera nedepusă şi acest fapt se va comunica solicitantului.

Articolul 148. Examinarea preliminară

(1) În procesul examinării preliminare, AGEPI, în termen de 3 luni de la data de depozit, verifică:

  1. a) dacă cererea satisface cerinţele stabilite la art. 138 şi, după caz, la art. 139;
  2. b) conformitatea conţinutului documentelor aferente cererii cu condiţiile prescrise de Regulament;
  3. c) dacă revendicarea dreptului de prioritate este conformă dispoziţiilor art. 142 şi 143;
  4. d) dacă sînt îndeplinite cerinţele stabilite la art. 344;
  5. e) dacă taxa de depunere a cererii a fost achitată în termenul stabilit.

(2) În cazul în care se constată existenţa unor neregularităţi care pot fi corectate, AGEPI le notifică solicitantului, oferindu-i posibilitatea de remediere a acestora în termenul indicat în notificare. În cazul nerespectării termenului indicat sau în lipsa unui demers de prelungire a termenului, cererea de brevet se respinge.

 

Articolul 149. Publicarea cererii

(1) La expirarea unui termen de 3 luni de la data de depozit, AGEPI publică datele privind cererea în BOPI. Datele care se publică sînt stabilite prin Regulament.

(2) Odată cu publicarea cererii în BOPI, AGEPI publică documentele aferente cererii în modul în care au fost depuse de către solicitant.

(3) Nu se publică cererile de brevet care au fost retrase sau respinse pînă la încheierea pregătirilor tehnice pentru publicare.

 

Articolul 150. Examinarea de fond

 (1) În procesul examinării de fond, AGEPI, în termen de 6 luni de la data de depozit, verifică dacă:

  1. a) soiul revendicat îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 115;
  2. b) denumirea soiului îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 141.

(2) AGEPI este în drept să ceară de la solicitant documentele care lipsesc sau materiale de precizare, pe care solicitantul trebuie să le prezinte în termenul indicat în notificarea AGEPI. În cazul nerespectării termenului indicat sau în lipsa unui demers de prelungire a termenului, cererea de brevet se respinge.

(3) Dacă în procesul examinării se constată că denumirea soiului nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 141, solicitantului i se propune să prezinte la AGEPI o denumire nouă a soiului, cu achitarea taxei stabilite, în termenul indicat în notificare. În cazul nerespectării termenului indicat sau în lipsa unui demers de prelungire a termenului, precum şi în cazul neachitării taxei stabilite, cererea de brevet se respinge.

(4) Dacă cererea de brevet este conformă condiţiilor prescrise, AGEPI notifică acest fapt solicitantului.

(5) După încheierea examinării de fond, AGEPI transmite o copie a documentelor aferente cererii Comisiei de stat în vederea efectuării examinării tehnice a soiului.

 

Articolul 151. Examinarea tehnică a soiului

(1) Dacă în urma examinării conform art. 148 şi 150 AGEPI constată că nu există nici un obstacol pentru acordarea brevetului, se întreprind măsuri în vederea efectuării examinării tehnice pentru a se stabili:

  1. a) dacă soiul revendicat aparţine taxonului botanic declarat de solicitant şi identificat în cadrul examinării preliminare;
  2. b) îndeplinirea condiţiilor de distinctivitate, uniformitate şi stabilitate conform art. 112, 113 şi 114;
  3. c) dacă descrierea noului soi permite diferenţierea acestuia de un alt soi cunoscut.

(2) Examinarea tehnică a soiului se va efectua de către Comisia de stat şi va include organizarea testelor de creştere realizate de către:

  1. a) Comisia de stat în cadrul centrelor sale de testare a soiurilor;
  2. b) altă autoritate desemnată în numele Comisiei de stat;
  3. c) solicitant, la cererea Comisiei de stat, în cazul speciilor pentru care Comisia de stat nu deţine colecţii de referinţă.

(3) În cadrul examinării tehnice, Comisia de stat poate folosi rezultatele testărilor deja efectuate sau care sînt în curs de efectuare de către un organ competent dintr-un stat membru al UPOV, prezentate de către solicitant cu consimţămîntul şi cu respectarea condiţiilor impuse de organul competent respectiv, sau ale testărilor deja efectuate de către solicitant şi poate să ţină cont de rezultatele obţinute.

(4) Comisia de stat fixează data şi locul de transmitere gratuită a seminţelor sau a materialului săditor destinat examinării tehnice şi a mostrelor de referinţă, precum şi cantitatea necesară a acestora. În caz de neprezentare a materialelor necesare în termenul stabilit, cererea se consideră retrasă.

(5) Comisia de stat poate cere solicitantului toate materialele şi documentele informative necesare.

 

Articolul 152. Efectuarea examinării tehnice

(1) Comisia de stat efectuează examinarea tehnică a soiului conform principiilor directoare şi în termenele stabilite în baza standardelor internaţionale.

(2) Pentru efectuarea examinării tehnice, solicitantul plăteşte taxa stabilită.

(3) În cazul în care testarea soiului a fost efectuată de către un organ competent dintr-un stat membru al UPOV sau de către solicitant, Comisia de stat analizează rezultatele acesteia în vederea confirmării sau infirmării valabilităţii testării efectuate.

(4) În baza rezultatelor examinării tehnice, Comisia de stat întocmeşte un raport de examinare tehnică, pe care îl transmite AGEPI.

 

Articolul 153. Raportul de examinare tehnică

(1) În cazul în care Comisia de stat consideră că rezultatele examinării tehnice sînt suficiente pentru aprecierea soiului, ea transmite AGEPI un raport de examinare tehnică şi descrierea oficială precizată a soiului.

(2) Dacă în procesul examinării tehnice se stabileşte că soiul nu îndeplineşte condiţiile art. 112, 113 şi 114, Comisia de stat întocmeşte un raport de examinare tehnică pe care îl transmite AGEPI.

(3) AGEPI notifică solicitantului rezultatele examinării tehnice şi îl invită, în termenul indicat în notificare, să-şi prezinte observaţiile.

(4) În cazul în care se constată că raportul de examinare tehnică nu conţine o bază suficientă pentru adoptarea unei decizii, Comisia de stat poate, din proprie iniţiativă şi după consultarea solicitantului sau la cererea motivată a solicitantului, să prevadă efectuarea unei examinări complementare, cu condiţia plăţii unei taxe suplimentare. Orice examinare complementară pînă la adoptarea unei hotărîri definitive se consideră ca făcînd parte din examinarea efectuată conform art. 151 alin. (1).

(5) Rezultatele examinării tehnice sînt utilizate exclusiv de către AGEPI şi nu pot fi utilizate ulterior decît cu acordul acesteia.

 

Articolul 154. Obiecţii privind cererea de brevet

(1) Orice persoană poate prezenta la AGEPI obiecţii scrise privind cererea de brevet. Obiecţiile trebuie să fie motivate, referindu-se exclusiv la nerespectarea condiţiilor stipulate la art. 111-115 şi art. 141, şi pot fi prezentate:

  1. a) în termen de 3 luni de la publicarea cererii sau a denumirii propuse a soiului, în cazul în care denumirea propusă nu îndeplineşte condiţiile stabilite la art. 141;
  2. b) în perioada de după publicarea cererii şi pînă la adoptarea unei hotărîri, în cazul în care nu sînt îndeplinite condiţiile stabilite la art. 111-115.

(2) Obiecţiile sînt comunicate solicitantului cu oferirea posibilităţii de prezentare a unui răspuns în termen de 2 luni. Obiecţiile şi răspunsurile prezentate sînt luate în considerare la adoptarea hotărîrilor vizate la art. 155.

 

Articolul 155. Hotărîrile AGEPI

(1) În termen de 3 luni de la data primirii raportului de examinare tehnică şi a descrierii oficiale precizate a soiului, AGEPI, în cazul în care stabileşte că rezultatele examinării sînt suficiente pentru adoptarea unei hotărîri privind cererea şi că nu există nici un obstacol în sensul art. 154 şi al alin. (2) din prezentul articol, adoptă hotărîrea de acordare a brevetului.

(2) AGEPI adoptă hotărîrea de respingere a cererii:

  1. a) dacă solicitantul nu a remediat în termenul indicat neregularităţile, conform art. 148 şi 150;
  2. b) dacă solicitantul nu s-a conformat cerinţelor prevăzute la art. 151 alin. (1) şi art. 152 alin. (2);
  3. c) dacă solicitantul nu a propus o denumire a soiului conform art. 141;
  4. d) dacă, în baza raportului de examinare tehnică, se ajunge la concluzia că nu sînt îndeplinite condiţiile stabilite la art. 112, 113 şi 114;
  5. e) la solicitarea persoanei căreia, prin hotărîrea instanţei de judecată, i-a fost recunoscut dreptul la brevet.

(3) AGEPI notifică solicitantului hotărîrea adoptată.

 

Articolul 156. Motivarea hotărîrilor

(1) Hotărîrile AGEPI trebuie să indice motivele în baza cărora acestea au fost adoptate.

(2) Hotărîrile AGEPI se bazează numai pe motive şi dovezi de care părţile interesate au putut să ia cunoştinţă şi asupra cărora au putut să-şi expună punctul de vedere, verbal sau în scris.

 

Articolul 157. Publicarea hotărîrii

(1) AGEPI publică în BOPI menţiunea privind hotărîrea sa de acordare a brevetului sau cea de respingere a cererii de brevet.

(2) AGEPI publică, odată cu menţiunea privind hotărîrea de acordare a brevetului, fasciculul de brevet conţinînd descrierea oficială a soiului şi, după caz, fotografiile acestuia. Datele pentru publicare se stabilesc în Regulament.

 

Articolul 158. Retragerea cererii de brevet

(1) Solicitantul are dreptul să-şi retragă cererea de brevet oricînd, pînă la data adoptării unei hotărîri referitoare la această cerere.

(2) În cazul în care există mai mulţi solicitanţi, cererea de brevet poate fi retrasă numai cu acordul fiecăruia dintre ei.

(3) În cazul în care solicitantul este altul decît amelioratorul, el are obligaţia, concomitent cu depunerea solicitării scrise la AGEPI, să comunice amelioratorului intenţia sa de a retrage cererea. În acest caz, amelioratorul, în termen de 2 luni de la data recepţionării comunicării menţionate, are dreptul preferenţial de a solicita continuarea procedurilor referitoare la cerere în calitate de solicitant.

 

Secţiunea a 5-a

Procedura de eliberare şi menţinere în vigoare a brevetului

Articolul 159. Eliberarea brevetului

(1) În cazul în care nu au fost depuse contestaţii împotriva acordării brevetului sau contestaţiile depuse au fost respinse, AGEPI eliberează brevetul persoanei îndreptăţite, cu condiţia plăţii taxelor stabilite, şi publică în BOPI datele despre acesta.

(2) Brevetul este eliberat de către AGEPI în temeiul hotărîrii de acordare a brevetului.

(3) Data eliberării brevetului este data la care menţiunea de eliberare este publicată în BOPI. Componenţa datelor pentru publicare se stabileşte de AGEPI. Data eliberării brevetului se înscrie în Registrul naţional de brevete.

(4) Dacă taxele stabilite pentru eliberarea brevetului nu au fost achitate după publicarea menţiunii de acordare a brevetului în condiţiile prevăzute de Regulament, brevetul nu se va elibera, iar menţiunea privind decăderea titularului din drepturi va fi înscrisă în Registrul naţional de brevete şi publicată în BOPI.

 

Articolul 160. Menţinerea în vigoare a brevetului

(1) Pentru menţinerea în vigoare a brevetului se plătesc taxe anuale în conformitate cu prevederile art. 346.

(2) Taxele anuale se plătesc după publicarea menţiunii de acordare a brevetului şi se consideră plătite dacă plata s-a efectuat în cadrul termenului stabilit de Regulament.

(3) Dacă plata unei taxe anuale nu s-a efectuat în termenul stabilit, aceasta poate fi achitată într-un termen de 6 luni de la data expirării termenului prescris, cu condiţia plăţii unei taxe suplimentare.

 

Articolul 161. Brevetul acordat unei persoane neîndreptăţite

(1) În cazul în care un brevet a fost acordat unei persoane neîndreptăţite, persoana îndreptăţită poate revendica transmiterea brevetului pe numele său, fără a aduce atingere altor drepturi existente sau acţiuni conform legii.

(2) Dacă o persoană are dreptul doar la o parte de protecţie prin brevet, ea poate revendica, în conformitate cu alin. (1), recunoaşterea calităţii de cotitular de brevet.

(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2) nu pot fi examinate în justiţie decît într-un termen de 5 ani de la data publicării în BOPI a hotărîrii privind acordarea brevetului.

(4) Prevederea alin. (3) nu se aplică în cazul în care titularul, la data acordării sau eliberării brevetului, ştia că el nu avea dreptul sau nu era singurul care avea dreptul la acest brevet.

(5) Depunerea unei cereri în instanţa de judecată face obiectul înscrierii în Registrul naţional de brevete. O copie autentificată a hotărîrii judecătoreşti trebuie prezentată la AGEPI de către persoana interesată. Hotărîrea definitivă şi irevocabilă a instanţei de judecată se înscrie în Registrul naţional de brevete şi produce efecte pentru terţi de la data publicării ei în BOPI.

 

Articolul 162. Efectele substituirii titularului de brevet

(1) În cazul substituirii titularului de brevet ca rezultat al unei hotărîri a instanţei de judecată, contractele de licenţă şi orice alte drepturi se sting prin înscrierea persoanei îndreptăţite la brevet în Registrul naţional de brevete.

(2) Dacă, pînă la intentarea acţiunii în instanţa de judecată, titularul brevetului sau titularul licenţei a utilizat soiul pe teritoriul Republicii Moldova sau a făcut pregătiri eficiente şi serioase în acest scop, el poate continua această utilizare cu condiţia solicitării de acordare a unei licenţe neexclusive de la noul titular de brevet înscris în Registrul naţional de brevete. Solicitarea se efectuează în termenul prevăzut de Regulament. Licenţa se acordă pentru o perioadă determinată şi în condiţii rezonabile.

(3) Licenţa neexclusivă, conform alin. (2), poate fi acordată de către instanţa de judecată în lipsa unui acord între părţi.

(4) Prevederile alin. (2) nu se aplică în cazul în care titularul unui brevet sau al unei licenţe a acţionat cu rea-credinţă în momentul în care a început utilizarea soiului sau pregătirile în acest scop.

 

Articolul 163. Modificarea denumirii soiului

(1) Denumirea soiului atribuită conform art. 141 poate fi modificată în cazul în care AGEPI constată că această denumire nu satisface sau deja nu satisface condiţiile prevăzute la acest articol şi dacă, în cazul unui drept anterior opozabil al unui terţ, titularul acceptă modificarea sau dacă, printr-o hotărîre judecătorească, este interzisă utilizarea denumirii soiului de către titular sau de către orice altă persoană.

(2) AGEPI propune titularului să prezinte o denumire modificată a soiului conform art. 141, cu condiţia achitării taxei stabilite.

(3) Denumirea modificată propusă se publică în BOPI şi poate fi supusă obiecţiilor conform art. 154.

(4) Datele privind modificarea denumirii soiului se publică în BOPI şi se înscriu în Registrul naţional de brevete. AGEPI eliberează, la solicitare şi cu condiţia achitării taxei stabilite, un fascicol de brevet conţinînd modificările introduse.

 

Articolul 164. Verificarea tehnică

(1) Titularul este obligat să menţină soiul protejat pe toată durata de valabilitate a brevetului, astfel încît acesta să-şi păstreze toate caracterele prezentate în descrierea oficială a soiului la data acordării brevetului.

(2) Comisia de stat poate efectua o verificare tehnică, conform art. 151 şi 152, pentru a controla dacă soiul protejat continuă să existe ca atare, adică îşi menţine toate caracterele indicate în descrierea oficială la data acordării brevetului.

(3) Titularul este obligat să furnizeze Comisiei de stat toate informaţiile necesare pentru aprecierea existenţei soiului ca atare. El este obligat să prezinte materialele soiului şi să permită efectuarea verificării pentru a stabili dacă au fost luate măsurile necesare pentru asigurarea existenţei soiului ca atare.

 

Articolul 165. Raportul de verificare tehnică

(1) În cazul în care Comisia de stat constată că soiul nu mai este uniform sau stabil, ea adresează AGEPI un raport conţinînd concluziile sale.

(2) Dacă în cadrul verificării tehnice se depistează neregularităţi în sensul alin.(1), AGEPI comunică titularului rezultatele verificării şi îi oferă posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile.

(3) În cazul în care titularul nu îşi prezintă observaţiile, AGEPI declară decăderea titularului din drepturile conferite de brevet, în conformitate cu prevederile art.24.

 

Secţiunea a 8-a

Dispoziţii comune

Articolul 166. Prelungirea termenelor şi repunerea în termen

(1) Termenele prescrise de prezenta lege sau de Regulament referitoare la o cerere de brevet sau la un brevet pot fi prelungite printr-o cerere depusă la AGEPI pînă la expirarea termenului prescris. Perioada de prelungire a termenului nu poate constitui mai mult de 6 luni de la data expirării termenului prescris.

(2) Cererea de prelungire a termenului se consideră depusă numai după achitarea taxei corespunzătoare.

(3) În cazul în care solicitantul nu a respectat un termen prescris pentru o procedură în cadrul AGEPI, el poate solicita, în termen de 6 luni de la data expirării termenului prescris, repunerea în termen. Procedura omisă trebuie realizată în acest termen-limită. Solicitarea se va considera a fi depusă numai după plata taxei de repunere în termen; în caz contrar, ea se respinge.

(4) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică pentru termenele prevăzute la alin.(1) şi (3) din prezentul articol, precum şi la art. 117 alin. (3), art. 139 alin. (3), art. 140 alin. (3), art. 142-144, art. 154, art. 160 alin. (3), art. 167 alin. (2), art. 345 alin. (3).

 

Articolul 167. Restabilirea drepturilor (restitutio in integrum)

(1) Dacă, în pofida luării tuturor măsurilor adecvate cerute de împrejurări, solicitantul sau titularul unui brevet sau orice parte a unei proceduri în cadrul AGEPI nu s-a încadrat într-un anumit termen şi această neîncadrare are drept consecinţă directă pierderea unui drept sau a unui mijloc de contestare, la cerere, solicitantul este restabilit în drepturile sale.

(2) Cererea de restabilire în drepturi este prezentată în scris, în termen de 2 luni de la data înlăturării motivului de neîncadrare în termenul stabilit, dar nu mai tîrziu de 12 luni de la expirarea termenului omis. Dacă cererea în cauză se referă la revalidarea brevetului în legătură cu neplata taxei anuale de menţinere în vigoare, termenul de 12 luni va curge de la data expirării termenului prevăzut la art. 160 alin. (3).

(3) Cererea de restabilire în drepturi urmează să fie motivată şi să indice faptele şi argumentele pe care se bazează.

(4) Cererea de restabilire în drepturi se consideră depusă din momentul în care este plătită taxa stabilită pentru restabilirea drepturilor.

(5) Prevederile prezentului articol nu se aplică pentru termenele indicate la alin.(2) din prezentul articol, precum şi la art. 117 alin. (3), art. 119 alin. (1), art. 142-144, art. 154 şi art. 345 alin. (3).

 

Articolul 168. Dreptul de folosire posterioară

Orice persoană care, în perioada cuprinsă între pierderea unui drept la o cerere de brevet sau la un brevet şi restabilirea acestui drept, a exploatat sau a întreprins cu bună-credinţă pregătiri eficiente şi serioase pentru exploatarea unui soi făcînd obiectul unei cereri de brevet publicate sau beneficiind de protecţie prin brevet, poate, în mod gratuit, să continue această exploatare în cadrul sau în scopurile întreprinderii sale, fără a depăşi volumul existent.

 

Articolul 169. Examinarea din oficiu

(1) În cursul procedurii derulate, AGEPI poate să recurgă din oficiu la examinarea faptelor în măsura în care ele fac obiectul examinării prevăzute la art. 150 şi 151.

(2) AGEPI nu ia în considerare faptele care nu au fost invocate sau dovezile care nu au fost prezentate în termenul fixat de ea.

 

Articolul 170. Procedura verbală

(1) Procedura verbală se efectuează din iniţiativa AGEPI sau la cererea unei părţi la procedură.

(2) Fără a aduce atingere prevederii alin. (3), procedura verbală în cadrul AGEPI nu este publică.

(3) Procedura verbală din cadrul Comisiei de contestaţii a AGEPI, şi anume pronunţarea deciziei, este publică, cu excepţia deciziilor a căror pronunţare publică ar putea cauza prejudicii grave şi nejustificate, în special pentru una din părţile la procedură.

 

Articolul 171. Obţinerea dovezilor

(1) În orice procedură derulată în cadrul AGEPI, al Comisiei de stat sau al instanţei de judecată pot fi întreprinse următoarele măsuri de obţinere a dovezilor:

  1. a) audierea părţilor;
  2. b) solicitarea informaţiilor;
  3. c) prezentarea documentelor şi a altor dovezi;
  4. d) audierea martorilor;
  5. e) expertiza;
  6. f) vizita pe loc;
  7. g) declaraţii scrise sub jurămînt.

(2) În cazul în care AGEPI, Comisia de stat sau instanţa de judecată vor considera necesar ca o parte la procedură, un martor sau un expert să depună mărturii orale:

  1. a) persoana respectivă va fi invitată să se prezinte în faţa instanţei;
  2. b) se va cere instanţei de judecată sau altor autorităţi competente să obţină mărturia persoanei respective.

(3) O parte la procedură, un martor sau un expert chemaţi în faţa AGEPI, a Comisiei de stat sau în instanţa de judecată pot cere autorizarea de a fi audiaţi de către autorităţile competente. După recepţionarea acestei cereri sau în caz de neprezentare, AGEPI, Comisia de stat sau instanţa de judecată pot cere autorităţilor competente să obţină mărturiile persoanei în cauză.

(4) Dacă o parte la procedură, un martor sau un expert depune mărturii în faţa AGEPI, a Comisiei de stat sau a instanţei de judecată, persoana respectivă poate cere autorităţilor competente să fie audiată în condiţii adecvate.

 

Articolul 172. Suspendarea procedurii în instanţă

(1) În cazul în care acţiunea în instanţă se referă la stabilirea persoanei îndreptăţite să obţină brevet şi dacă hotărîrea depinde de aprecierea brevetabilităţii soiului conform art. 111, această hotărîre va putea fi adoptată numai după ce AGEPI va lua o hotărîre privind brevetabilitatea soiului conform cererii de brevet.

(2) În cazul în care acţiunea în instanţă vizează un brevet deja acordat, referitor la care a fost derulată o procedură de anulare sau de decădere din drepturi, procedura poate fi suspendată în măsura în care hotărîrea depinde de valabilitatea brevetului.

 

Articolul 173. Protecţia şi testarea soiurilor în străinătate

(1) Persoanele fizice şi juridice din Republica Moldova sînt în drept să aleagă liber statul în care vor să depună, pentru primă dată, cererea de brevet.

(2) Solicitantul poate să solicite acordarea brevetului pentru soi de plantă în alte state membre ale UPOV, fără a aştepta să i se acorde brevet de către autoritatea ţării în care a fost depusă prima cerere.

(3) Soiul pentru care se solicită protecţie în Republica Moldova poate fi testat în alt stat în cazul în care cu acesta este încheiat un contract bilateral sau internaţional corespunzător.

(4) Solicitantul care a depus prima cerere într-un stat străin va prezenta informaţia referitoare la testările efectuate în conformitate cu cerinţele de protecţie a soiului din acel stat.

(5) Cheltuielile ocazionate de protecţia soiului în străinătate sînt suportate de către solicitant.

 

Articolul 174. Utilizarea soiurilor în producţie

(1) Soiurile pot fi utilizate în procesul de producere numai după efectuarea testării lor la valoarea culturală şi de utilizare şi după includerea în Catalogul soiurilor de plante.

(2) Soiurile de plante modificate genetic urmează să fie utilizate în procesul de producţie numai după obţinerea autorizaţiei de introducere în mediu, eliberate de autoritatea naţională competentă, în conformitate cu legislaţia privind securitatea biologică, după caz.

 

CAPITOLUL III

TOPOGRAFIILE CIRCUITELOR INTEGRATE

 

  Articolul 175. Obiectul protecţiei

(1) Prin circuit integrat se înţelege un produs, sub forma sa finală sau sub o formă intermediară, destinat să îndeplinească o funcţie electronică, în care elementele, dintre care cel puţin unul este un element activ, şi interconexiunile, în totalitate sau parţial, fac parte integrantă din corpul sau suprafaţa unei piese materiale.

(2) Prin topografie (schemă de configuraţie) a unui circuit integrat, denumită în continuare - topografie, se înţelege dispunerea tridimensională, oricare ar fi expresia ei, a unor elemente, dintre care cel puţin unul este un element activ, şi a tuturor interconexiunilor circuitului integrat sau a unei părţi din ele ori o astfel de dispunere tridimensională pregătită pentru un circuit integrat destinat fabricării.

(3) Dreptul asupra topografiei este recunoscut şi protejat pe teritoriul Republicii Moldova prin înregistrare, în condiţiile prezentului capitol, la AGEPI, şi eliberare a certificatului de înregistrare.

(4) Sunt protejate, în condiţiile prezentului capitol, topografiile originale.  Sunt originale topografiile  care constituie rezultatul efortului intelectual al creatorilor lor și care, la data cand au fost create, nu erau uzuale pentru creatorii de topografii si pentru fabricantii de circuite integrate.

(5) O topografie constituită dintr-o combinaţie de elemente şi interconexiuni care sunt cunoscute poate fi protejată numai dacă combinaţia, luată în ansamblul ei, este originală în sensul alin. (4) din prezentul articol.

(6) O topografie se consideră originală în cazul în care nu este dovedit contrariul.

(7) Divulgarea informaţiei referitoare la topografie nu influenţează originalitatea ei în cazul în care această divulgare a fost făcută în termen de 24 de luni până la data depunerii la AGEPI a cererii de înregistrare a respectivei topografii de către creator, solicitant sau o terţă persoană, care a obţinut de la primii informaţia, direct sau indirect. În caz contrar, persoana interesată este obligată să prezinte dovezile necesare.

 

  Articolul 176. Dreptul la protecţie

(1) Dreptul la protecţia unei topografii aparţine creatorului sau succesorului în drepturi al acestuia. În cazul în care există mai mulţi creatori, dreptul la protecţia topografiei aparţine acestora în comun, dacă contractul încheiat între ei nu prevede altfel.

(2) În cazul în care topografia a fost creată de un salariat în cadrul obligaţiilor de serviciu sau executând o sarcină concretă/ încredinţată în scris (topografie de serviciu), dreptul la protecţia topografiei aparţine sau creatorului, sau unităţii, conform contractului încheiat între creator şi unitate.

(3) Dacă topografia a fost creată de o persoană la comanda unei alte persoane, dreptul la protecţia topografiei aparţine persoanei indicate în contractul încheiat între ele.

 

  Articolul 177. Înregistrarea topografiei

(1) Înregistrarea unei topografii la AGEPI se efectuează în baza depozitului naţional reglementar.

(2) Depozitul naţional reglementar pentru înregistrarea unei topografii se constituie din:

1) solicitarea de înregistrare a topografiei, prezentată pe un formular-tip de cerere, aprobat de AGEPI, care include rubricile referitoare la:

  1. a) datele de identificare ale solicitantului(ţilor);
  2. b) indicaţiile privind dreptul solicitantului(ţilor) de a înregistra topografia, conform art. 176 alin. (1) şi (2);
  3. c) datele de identificare ale creatorului(creatorilor) topografiei;
  4. d) titlul de protecţie solicitat (denumirea şi destinaţia circuitului integrat realizat pe baza topografiei);
  5. e) data creării topografiei;
  6. f) data primei exploatări comerciale a topografiei, dacă este cazul;
  7. g) datele de identificare ale reprezentantului/mandatarului autorizat, dacă este cazul;
  8. h) indicarea adresei pentru corespondenţă;
  9. i) semnătura solicitantului(ţilor) sau a reprezentantului/mandatarului autorizat desemnat de către acesta;

2) documentaţie tehnică, constituită din materiale grafice şi texte, care conţine informaţia suficientă pentru a permite identificarea topografiei şi pentru a evidenţia funcţiunea electronică a circuitului integrat care încorporează topografia;

3) două exemplare ale circuitului integrat, dacă acesta a fost realizat şi exploatat în scopuri comerciale;

4) document ce confirmă achitarea taxelor;

5) procură, în cazul depunerii cererii prin intermediul reprezentantului sau al mandatarului autorizat.

(3) Cererea propriu-zisă se redactează în limba de stat pe formularul-tip menţionat. Celelalte documente ale cererii se depun în limba de stat sau în altă limbă. În ultimul caz, traducerea documentelor cererii în limba de stat se depune la AGEPI în termen de 2 luni de la data depozitului naţional reglementar.

(4) Data constituirii depozitului naţional reglementar se consideră data depunerii la AGEPI a tuturor materialelor enumerate la alin. (2) pct.1)-4) din prezentul articol.

(5) Cererea de înregistrare poate avea ca obiect o singură topografie.

(6) AGEPI examinează documentele enumerate la alin.(2) din prezentul articol în scopul stabilirii conformităţii lor cu:

  1. a) cerinţele legale formale privind depozitul naţional reglementar (examinarea formală) - în termen de o lună de la data prezentării documentelor cererii la AGEPI;
  2. b) cerinţele prevăzute la art. 175 alin. (4)-(7) - în termen de 2 luni de la data încheierii examinării formale.

(7) Dacă se constată îndeplinirea tuturor cerinţelor legale, AGEPI adoptă hotărîrea de înregistrare a topografiei, efectuează înregistrarea în Registrul naţional al topografiilor circuitelor integrate şi o notifică solicitantului.

(8) În cazul în care se constată lipsuri sau deficienţe ale documentelor prezentate, acestea se comunică în scris solicitantului în termen de 15 zile de la data depunerii cererii, acordându-i-se un termen de 2 luni de la data expedierii notificării pentru prezentarea completărilor şi rectificărilor necesare.

(9) Dacă solicitantul prezintă în termenul stabilit toate completările şi rectificările necesare, AGEPI efectuează procedura de înregistrare prevăzută la alin. (7) din prezentul articol.

 (10) Dacă solicitantul nu prezintă în termenul stabilit completările şi rectificările necesare sau se constată că obiectul pentru care se solicită înregistrarea nu corespunde cerinţelor prevăzute la art. 175 alin. (4)-(7) din prezentul capitol, AGEPI adoptă hotărîrea de respingere a cererii, comunicându-i în scris solicitantului motivele respingerii.

(11) AGEPI publică datele privind înregistrarea topografiei în BOPI şi eliberează persoanei îndreptăţite un certificat de înregistrare a topografiei în termen de 3 luni de la data la care solicitantului i s-a comunicat hotărîrea de înregistrare a topografiei, cu condiţia achitării taxei corespunzătoare.

 (12) În perioada de protecţie, titularul unei topografii înregistrate, denumit în continuare titular, va comunica la AGEPI modificările privind numele sau denumirea sa, adresa etc.

 

  Articolul 178. Drepturile titularului

(1) Se consideră titular persoana fizică sau juridică recunoscută, în condiţiile prezentului capitol, drept beneficiar al protecţiei topografiei înregistrate.

(2) O topografie înregistrată la AGEPI este protejată pe teritoriul Republicii Moldova pe o perioadă de 10 ani, termenul începând să curgă de la data constituirii depozitului naţional reglementar sau de la data primei exploatări comerciale a topografiei, indiferent unde în lume, dacă aceasta este anterioară datei depozitului naţional reglementar.

(3) Prin exploatarea topografiei se înţelege:

  1. a) reproducerea, fie prin încorporare într-un circuit integrat, fie în alt mod, a topografiei sau a uneia din părţile acesteia, cu excepţia părţilor care nu sunt originale în sensul dispoziţiilor art. 175 alin. (4)-(7);
  2. b) exportul, importul, oferirea spre vânzare, vânzarea sau distribuirea în orice mod, în scopuri comerciale, a topografiei, a circuitului integrat în care aceasta este încorporată sau a unui articol care încorporează un astfel de circuit integrat.

(4) Pe toată durata protecţiei topografiei înregistrate, titularul are dreptul exclusiv la exploatarea ei, precum şi dreptul de a permite sau interzice altor persoane exploatarea respectivei topografii, a circuitului integrat în care aceasta este încorporată sau a unui articol care încorporează un astfel de circuit integrat.

(5) Titularul are dreptul să marcheze circuitele integrate care au la bază topografia înregistrată cu litera majusculă "T".

(6) Dreptul titularului nu este limitat sau condiţionat de faptul încorporării sau neîncorporării circuitului integrat într-un produs.

(7) Dreptul titularului nu se extinde asupra proiectelor, procedeelor şi mijloacelor tehnologice utilizate pentru realizarea topografiei înregistrate sau a circuitului integrat, nici asupra informaţiilor stocate în circuitul integrat.

(8) O topografie se consideră obiect de comercializare dacă ea se exploatează în scopuri comerciale ordinare separat sau încorporată într-un circuit integrat.

(9) O topografie se consideră obiect al primei exploatări comerciale de la data la care ea a fost prima dată exploatată, integral sau parţial, în scopuri comerciale, oriunde, de către titular sau cu consimțământul acestuia.

(10) Dacă o topografie a fost exploatată comercial în ţară sau în străinătate, ea poate beneficia de protecţie, în condiţiile prezentului capitol, numai dacă cererea de înregistrare a fost depusă la AGEPI în termen de 2 ani de la data primei exploatări comerciale.

(11) Nu constituie o încălcare a drepturilor titularului unei topografii înregistrate reproducerea de către un terţ a topografiei, în sensul prevederilor alin. (3) şi (4) din prezentul articol, dacă a fost făcută:

  1. a) într-un cadru particular, fără scopuri comerciale;
  2. b) în scop de evaluare, analiză, cercetare sau instruire.

(12) Nu constituie, de asemenea, o încălcare a drepturilor titularului:

  1. a) folosirea unei topografii înregistrate în construcţia sau la exploatarea oricăror mijloace de transport aparținând ţărilor membre ale convenţiilor internaţionale la care Republica Moldova este parte, cu condiţia ca aceste mijloace de transport să se afle temporar sau accidental pe teritoriul Republicii Moldova şi topografia să fie folosită exclusiv pentru necesităţile mijloacelor de transport;
  2. b) exploatarea unei topografii înregistrate în situaţii de urgenţă naţională sau în alte circumstanţe de extremă urgenţă, cu informarea imediată a titularului;
  3. c) exploatarea unei noi topografii create de către orice persoană care, pornind de la evaluarea sau analiza topografiei înregistrate, creează o topografie nouă ce îndeplineşte condiţia de originalitate prevăzută la art. 175 alin. (4)-(7);
  4. d) săvârșirea oricărei acţiuni, prevăzute la alin.(3) lit.b) din prezentul articol, referitoare la un circuit integrat care încorporează o topografie reprodusă ilicit sau la orice produs care încorporează un astfel de circuit integrat, dacă persoana care săvârșește aceste acţiuni nu ştia şi nu avea motive temeinice să ştie că, atunci când a achiziţionat respectivul circuit integrat sau produsul care îl încorpora, acesta conţinea o topografie reprodusă ilicit. Începând de la data la care persoana în cauză a primit un aviz prin care a fost informată, în mod întemeiat, că topografia este reprodusă ilicit, ea va putea săvârși orice acţiune cu stocurile de care dispune sau pe care le-a comandat înainte de această dată, dar va fi obligată să plătească titularului o sumă echivalentă cu o redevenţă rezonabilă, cum ar fi cea care ar fi fost exigibilă în cadrul unei licenţe negociate, în mod liber şi uzual, pentru o astfel de topografie;
  5. e) orice exploatare de către un terţ a topografiei înregistrate sau a circuitului integrat care o încorporează, vândute de către titular sau cu autorizaţia lui.

(13) Persoana care, anterior datei de intrare în vigoare a prezentului cod, a efectuat pregătirile necesare în vederea fabricării sau a fabricat un circuit integrat a cărui topografie a fost ulterior înregistrată la AGEPI de către o altă persoană are dreptul, fără autorizaţia titularului, să producă şi să vândă în continuare acest circuit fără a mări volumul de producţie.

 

  Articolul 179. Drepturile creatorului unei topografii înregistrate

(1) Creatorul unei topografii înregistrate are dreptul să i se menţioneze numele şi calitatea de creator al topografiei în certificatul de înregistrare a topografiei şi în publicaţiile efectuate de AGEPI cu privire la topografia înregistrată.

(2) Creatorul topografiei înregistrate care, conform prevederilor art. 176 alin. (2), nu este titularul acesteia are dreptul la o remunerare corespunzătoare beneficiului obţinut din exploatarea topografiei de către titular sau beneficiului prezumat, în cazul în care ea ar fi fost folosită, în cuantumul şi condiţiile stabilite prin contractul încheiat între acesta şi titularul topografiei înregistrate.

 

  Articolul 180. Transmiterea drepturilor

(1) Dreptul la protecţie şi drepturile ce decurg din înregistrarea unei topografii pot fi transmise, în totalitate sau în parte, prin cesiune sau prin licenţă, exclusivă sau neexclusivă, sau prin succesiune legală sau testamentară.

(2) Transmiterea drepturilor produce efecte faţă de terţi, începând cu data la care contractul de transmitere a drepturilor este înregistrat la AGEPI.

(3) Modificarea datelor privind solicitantul sau titularul, ce decurge dintr-un contract de cesiune sau succesiune, se operează doar în urma înregistrării contractului respectiv la AGEPI.

(4) AGEPI publică în BOPI datele privind înregistrarea contractelor de cesiune, de licenţă şi licenţă obligatorie referitoare la topografiile înregistrate, precum şi datele privind modificările survenite în legătură cu acestea, în termen de 3 luni de la data înregistrării lor.

 

  Articolul 181. Licența obligatorie

      (1) Licența obligatorie va putea fi acordată:

  1. a) de către instanţa judecătorească, la cererea:

- oricărei persoane interesate pe motiv de lipsă sau de insuficienţă de exploatare a topografiei înregistrate, la o cerere depusă la expirarea unui termen de 4 ani de la data de depozit a solicitării de înregistrare sau a unui termen de 3 ani de la eliberarea certificatului de înregistrare, fiind aplicat termenul care expiră cel mai tîrziu, în cazul în care titularul nu a exploatat topografia pe teritoriul Republicii Moldova sau nu a făcut pregătiri efective şi serioase în acest scop. La stabilirea faptului de lipsă sau insuficienţă de exploatare a topografiei nu se va face nicio distincţie între produsele de origine autohtonă şi cele importate;

- oricărei persoane interesate, urmare deciziei Consiliului Concurenței, în scopul remedierii unei practici anticoncurențiale determinate de utilizarea abuzivă a topografiei înregistrate care au contribuit la monopolizarea pieții și/sau impunerea de prețuri exagerate;

  1. b) de către ministerele care asigură realizarea politicii guvernamentale în domeniile de activitate care le sunt încredințate:

- în cazul survenirii unei situaţii excepţionale naţionale;

- în alte circumstanţe de urgenţă națională (în special, în interesul apărării naționale sau al securității și siguranței naționale);

- în caz de utilizare publică în scopuri necomerciale.

(2) În condițiile menționate la alin. (1) litera a),  licenţele obligatorii vor putea fi acordate numai în cazul în care persoana interesată s-a străduit să obţină autorizarea de la titularul de drept în condiţii şi în modalităţi comerciale rezonabile şi, cu toate eforturile sale, nu a reuşit să facă acest lucru într-un termen rezonabil.

(3) În cazul acordării licenţei obligatorii, titularul de drept va fi informat despre aceasta în aceeaşi zi sau în ziua lucrătoare imediat următoare.

(4) În cazul tehnologiilor de semiconductori, licenţa obligatorie poate fi acordată numai pentru scopuri publice necomerciale sau pentru a remedia o practică ce a fost determinată, în baza unei proceduri judiciare sau administrative, ca fiind anticoncurenţială.

(5) În caz de utilizare publică în scopuri necomerciale, atunci când autorităţile publice sau terţii autorizaţi de acestea cunosc sau au motive întemeiate de a cunoaşte că un certificat de înregistrare a unei topografii valabil este sau va fi utilizat de către autorităţile publice sau în numele acestora, titularul de drept va fi informat despre aceasta în termen rezonabil.

(6)  Modalitățile și procedurile de aplicare a dispozițiilor prezentului articol sânt determinate de Guvern.  

  

Articolul 182. Condiţiile aplicabile licenţelor obligatorii

   (1) Autoritatea abilitată cu dreptul de acordare a licenţei obligatorii conform alin. (1) al art. 181, va preciza tipul utilizărilor acoperite de licenţă cu respectarea următoarelor condiţii:

  1. a) întinderea şi durata exploatării vor fi limitate de scopurile pentru care aceasta a fost  autorizată;
  2. b) exploatarea va fi neexclusivă;
  3. c) exploatarea va fi netransmisibilă, cu excepţia transmiterii împreună cu partea de unitate sau de active nemateriale care beneficiază de această exploatare; în cazul unui topografii înregistrate care nu poate fi exploatată fără a încălca drepturile unei topografii înregistrate anterior, exploatarea autorizată în raport cu brevetul anterior, va putea fi realizată doar în cazul cînd brevetul ulterior a fost de asemenea transmis;
  4. d) exploatarea va fi autorizată în principal pentru aprovizionarea pieţei interne, cu excepţia cazului cînd exploatarea este permisă pentru a remedia o practică considerată ca anticoncurenţială în urma unei proceduri judiciare sau administrative;
  5. e) deţinătorul licenţei va plăti titularului de drept o remuneraţie adecvată, stabilită în raport cu valoarea economică a autorizaţiei şi, eventual, cu necesitatea de a remedia o practică anticoncurenţială, iar în cazurile stipulate la alin. (1) litera b) al art. 181 remuneraţia nu poate depăși cuantumul de 4% din preţul total ce urmează să fie plătit titularului.

    (2) Autoritatea abilitată cu dreptul de acordare a licenţei obligatorii poate, în baza unei cereri motivate, să decidă încetarea acţiunii acestei licenţe în cazul în care împrejurările care au condus la acordarea licenţei au încetat să mai existe şi este clar că nu vor reapărea, cu condiţia ca interesele legitime ale persoanelor astfel autorizate să fie protejate într-o manieră adecvată. Autoritatea abilitată va refuza încetarea acţiunii autorizaţiei în cazul  în care circumstanţele care au condus la această autorizare riscă să se producă din nou.

    (3) Hotărîrea de acordare a licenţei  obligatorii sau, după caz, de încetare a acţiunii acesteia se comunică la AGEPI de către titularul licenţei. Menţiunea privind hotărîrea de acordare a licenţei  obligatorii se înscrie în Registrul naţional al topografiilor circuitelor integrate şi se publică în BOPI. Licenţa obligatorie acordată în situaţiile prevăzute în alin. (1) lit. b) al art. 181 se înscrie în Registrul naţional al topografiilor circuitelor integrate de fără plata taxei.

    (4) Dacă titularul licenţei obligatorii, în termen de un an de la data obţinerii acesteia, nu a întreprins nicio acţiune efectivă şi serioasă pentru exploatarea invenţiei, licenţa obligatorie va fi anulată. Valabilitatea licenţei obligatorii încetează în orice caz dacă titularul licenţei nu a început exploatarea topografiei în termen de 2 ani de la data obţinerii acesteia.

 

  Articolul 183. Încetarea drepturilor

(1) Drepturile conferite titularului prin înregistrarea topografiei încetează la data expirării duratei de protecţie, dată la care topografia intră în domeniul public, putând fi exploatată de orice persoană fără nicio restricţie.

(2) În situaţia în care o topografie nu a fost exploatată comercial timp de 15 ani de la data la care a fost creată, la expirarea acestui termen, dreptul la protecţia ei încetează după cum urmează:

  1. a) dacă topografia nu a fost înregistrată, ea nu poate fi obiectul unei cereri de înregistrare;
  2. b) dacă topografia a fost înregistrată, titularul pierde drepturile conferite prin înregistrare.

(3) Titularul poate renunţa la protecţia unei topografii înregistrate oricând în cursul duratei de protecţie, depunând cerere sau neplătind taxa de înregistrare şi eliberare a certificatului. Renunţarea are ca efect încetarea drepturilor titularului, cu toate consecinţele menţionate la alin.(1) din prezentul articol, începând de la data înregistrării la AGEPI a declaraţiei scrise privind intenţia de renunţare la înregistrare sau de la data depozitului naţional reglementar în cazul în care nu a fost plătită taxa de înregistrare şi eliberare a certificatului.

 (5) AGEPI înscrie în Registrul naţional al topografiilor circuitelor integrate şi publică în BOPI toate modificările privind protecţia topografiilor, survenite ca urmare a aplicării dispoziţiilor alin. (1)-(3) din prezentul articol.

 

   Articolul 184. Protecţia topografiilor în străinătate

Depunerea în străinătate a cererii de înregistrare a unei topografii create în Republica Moldova se face după o lună de la data constituirii depozitului naţional reglementar la AGEPI. Cererea se depune în conformitate cu legislaţia ţării corespunzătoare şi convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

 

CAPITOLUL IV

DESENELE ȘI MODELELE INDUSTRIALE

 

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Articolul 185. Noţiuni principale

Următoarele noţiuni principale semnifică:

desen sau model industrial – aspectul exterior al unui produs sau al unei părţi a lui, rezultat în special din caracteristicile liniilor, contururilor, culorilor, formei, texturii şi/sau ale materialelor şi/sau ale ornamentaţiei produsului în sine;

desen sau model industrial înregistrat – desen sau model industrial protejat, în condiţiile prezentului Cod, pe baza cererii de înregistrare  depuse pe cale naţională sau internaţională;

desen sau model industrial neînregistrat – desen sau model industrial protejat în conformitate cu prezentul Cod, fără depunerea cererii de înregistrare;

mandatar autorizat – persoană fizică, atestată şi înregistrată în modul stabilit, care reprezintă interesele persoanelor fizice şi juridice naţionale ori străine şi care acordă asistenţa necesară în domeniul protecţiei proprietăţii industriale;

prioritate – drept acordat unei cereri de înregistrare de a fi prima în timp în limitele termenului stabilit;

produs – orice articol obţinut printr-un proces industrial sau artizanal, care poate conţine şi elemente concepute spre a fi asamblate într-un produs complex, ambalaje, aranjamente, simboluri grafice şi caractere tipografice, cu excepţia programelor de calculator;

produs complex – produs compus din multiple elemente ce pot fi înlocuite de o manieră care să permită dezasamblarea şi reasamblarea lui.

Registru Internaţional – colecţie oficială, ţinută de Biroul Internaţional al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale, care conţine date referitoare la înregistrările internaţionale, a căror înscriere este prevăzută de Aranjamentul de la Haga privind înregistrarea internațională a desenelor și modelelor industriale, adoptat la 6 noiembrie  1925, indiferent de suportul pe care se păstrează aceste date.

 

Articolul 186. Protecţia juridică

(1) Protecţia juridică a desenelor şi a modelelor industriale întruneşte aspectele referitoare la existenţa, dobîndirea, aria de aplicare, menţinerea în vigoare a drepturilor şi la mijloacele de respectare a acestora, precum şi  la exercitarea drepturilor dobîndite.

(2) Pe teritoriul Republicii Moldova sînt recunoscute şi protejate, în condiţiile prezentului Cod:

  1. a) desenele sau modelele industriale înregistrate şi confirmate prin certificatul de înregistrare a desenului sau modelului industrial (denumit în continuare certificat de înregistrare) în condiţiile prezentului capitol;
  2. b) desenele sau modelele industriale internaţionale înregistrate conform Aranjamentului de la Haga privind înregistrarea internaţională a desenelor şi modelelor industriale, adoptat la 6 noiembrie 1925 (denumit în continuare  Aranjamentul de la Haga);
  3. c) desenele sau modelele industriale neînregistrate în cazul în care au fost făcute publice în conformitate cu prezentul capitol.

(3) Desenele şi modelele industriale protejate prin prezentul Cod beneficiază şi de protecţia acordată aceleiaşi persoane sau, cu consimţămîntul ei, unei alte persoane în conformitate cu legislaţia privind drepturile de autor, cu începere de la data la care au fost create sau fixate sub orice formă.

(4) Recunoaşterea drepturilor prevăzute în prezentul Capitol nu prejudiciază şi nu exclude protecţia acordată aceleiaşi persoane sau, cu consimţămîntul ei, unei alte persoane prin alte dispoziţii legale privind proprietatea intelectuală, în special cele referitoare la mărci, indicaţii geografice, brevete de invenţie, modele de utilitate, caractere tipografice, topografii ale circuitelor integrate şi concurenţa neloială.

 

Secţiunea a 2-a

Dreptul material privind protecţia desenelor şi modelelor industriale

 

Subsecţiunea 1

Condiţiile de protecţie a desenelor şi modelelor industriale

Articolul 187. Obiectul protecţiei

(1) Poate fi protejat în calitate de desen sau de model industrial aspectul exterior al unui produs sau al unei părţi a acestuia, rezultat în special din caracteristicile liniilor, contururilor, culorilor, formei, texturii şi/sau ale materialelor şi/sau ale ornamentaţiei produsului în sine.

(2) Obiectul protecţiei poate fi bidimensional (desen industrial) sau tridimensional (model industrial), precum şi o combinaţie a acestora.

(3) Se asigură protecţie pentru desenul sau modelul industrial numai dacă acesta este nou şi are un caracter individual.

Articolul 188. Noutatea

(1) Se consideră că un desen sau un model industrial este nou dacă nici un desen sau model industrial identic nu a fost făcut public în sensul art. 191:

  1. a) în cazul unui desen sau model industrial înregistrat, înainte de data de depozit sau, dacă a fost invocată prioritatea, înaintea datei de prioritate a desenului sau a modelului industrial pentru care se solicită protecţie; sau
  2. b) în cazul unui desen sau model industrial neînregistrat, înainte de data la care desenul sau  modelul  industrial pentru care se solicită protecţie a fost făcut public pentru prima oară.

(2) Desenele sau modelele industriale sînt considerate identice în sensul aplicării alin. (1) dacă elementele lor caracteristice diferă între ele numai în detalii nesemnificative.

 

Articolul 189. Caracterul individual

(1) Se consideră că un desen sau un model industrial are caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat este diferită de impresia produsă asupra unui asemenea utilizator de orice alt desen sau model industrial făcut public în sensul art. 191:

  1. a) în cazul unui desen sau model industrial înregistrat, înainte de data de depozit sau, dacă se revendică o prioritate, înainte de  data de prioritate; sau
  2. b) în cazul unui desen sau model industrial neînregistrat, înainte de data la care desenul sau  modelul industrial pentru care se solicită protecţie a fost făcut public pentru prima oară.

(2) Pentru evaluarea caracterului individual trebuie să se ia în considerare gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau modelului industrial, ţinîndu-se cont de natura produsului şi de caracteristicile sectorului industrial sau artizanal.

 

Articolul 190. Produsele complexe

(1) Dacă este parte componentă a unui produs complex, desenul sau modelul industrial aplicat la produs sau încorporat  în el va fi considerat nou,  avînd caracter individual, numai în cazul în care  sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

  1. a) partea componentă, odată încorporată în produsul complex, rămîne vizibilă pe durata utilizării normale a acestuia;
  2. b) caracteristicile vizibile ale părţii componente îndeplinesc ele însele condiţiile privind noutatea şi caracterul individual.

(2) „Utilizare normală” în sensul aplicării alin.(1) înseamnă utilizare de către beneficiar.

 

Articolul 191. Dezvăluirea

(1) În sensul aplicării art.188 şi art.189, se consideră că un desen sau un model industrial a fost făcut public dacă a fost expus sau a fost publicat, utilizat, comercializat sau dezvăluit în alt mod, cu excepţia cazurilor în care aceste acţiuni nu puteau deveni cunoscute în mod rezonabil şi în cursul normal al activităţii unor persoane fizice sau juridice din Republica Moldova, specializate în domeniul respectiv:

  1. a) în cazul desenului sau modelului industrial înregistrat, înainte de data de depozit sau, dacă este invocată prioritatea, înainte de data de prioritate; sau
  2. b) în cazul desenului sau modelului industrial neînregistrat, înainte de data la care a fost dezvăluit pentru prima oară.

(2) Un desen sau un model industrial nu se consideră  făcut public dacă a fost dezvăluit unui terţ în condiţii de confidenţialitate explicite sau implicite.

(3) În sensul aplicării art.188 şi art.189, în cazul desenului sau modelului industrial înregistrat, nu se consideră că s-a produs o dezvăluire  dacă desenul sau  modelul industrial pentru care este revendicată protecţia a fost făcut public:

  1. a) de către autor, de succesorul său în drepturi sau de un terţ, ca urmare a informaţiilor oferite de autor sau a acţiunii întreprinse de acesta ori de succesorul lui în drepturi sau în urma unui abuz faţă de autor sau de succesorul lui în drepturi;
  2. b) în cursul perioadei de 12 luni precedente datei de depozit sau datei de prioritate dacă se invocă prioritatea.

 

Articolul 192. Desenele şi modelele industriale neprotejabile

(1) Desenul sau modelul industrial determinat exclusiv de o funcţie tehnică nu poate fi protejat.

(2) Nu poate fi protejat un desen sau un model industrial care trebuie reprodus în mod necesar în forma şi la dimensiunile exacte pentru a permite ca produsul în care este încorporat sau la care este aplicat  să fie conectat mecanic ori amplasat în interiorul,  în jurul unui alt produs sau pe el astfel încît fiecare dintre produse să îşi poată îndeplini funcţia.

(3) Prin derogare de la alin.(2), un desen sau un model industrial nou şi individual poate fi protejat dacă permite multiple asamblări sau conexiuni în cadrul unui sistem modular constituit din produse interschimbabile.

(4) Sînt neprotejabile desenele sau modelele industriale care prejudiciază imaginea şi/sau interesele statului ori sînt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri, în special apelurile antiumane, cuvintele, reproducerile şi semnele indecente, precum şi cele de natură să lezeze demnitatea persoanelor, minorităţilor, etniilor, naţiunilor, sentimentele lor religioase, naţionale, profesionale etc.

 

Subsecţiunea a 2-a

Întinderea şi durata protecţiei

Articolul 193. Întinderea protecţiei

(1) Protecţia conferită desenului sau modelului industrial se extinde asupra oricărui desen sau model industrial care nu produce asupra utilizatorului avizat o impresie vizuală globală diferită.

(2) Pentru stabilirea întinderii protecţiei trebuie să se ţină cont de gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau modelului industrial.

(3) Întinderea protecţiei unui desen sau unui model industrial înregistrat este determinată de ansamblul elementelor reproduse în reprezentările grafice incluse   în Registrul Internațional și în Registrul național de desene și modele industriale înregistrate.  O descriere care  explică reprezentările grafice nu afectează întinderea protecţiei desenului sau modelului industrial în sine.

 

Articolul 194. Durata protecţiei

(1) Un desen sau un model industrial înregistrat  este protejat pe parcursul unei perioade de 5 ani,  începînd cu data de depozit. Valabilitatea certificatului de înregistrare poate fi prelungită pentru mai multe perioade de cîte 5 ani, pînă la maximum 25 de ani de la data de depozit.

(2) Un desen sau un model industrial neînregistrat  este protejat pe parcursul unei perioade de 3 ani de la data la care a fost făcut public pentru prima oară în Republica Moldova, în conformitate cu art.191 alin.(1) şi alin.(2).

 

Articolul 195. Reînnoirea

(1) Înregistrarea desenului sau modelului poate fi reînnoită de către titular sau oricare altă persoană împuternicită în mod expres de către acesta, cu condiţia achitării taxei de reînnoire. Alte condiţii de reînnoire se stabilesc în Regulamentul privind procedura de depunere, examinare şi înregistrare a desenelor şi modelelor industriale, denumit în continuare, în sensul prezentului Capitol – Regulament, aprobat de Guvern.

(2) Reînnoirea poate fi limitată la unele dintre desenele sau modelele industriale incluse în certificatul de înregistrare multiplu.

(3) Reînnoirea poate fi solicitată în ultimele  6 luni de valabilitate a înregistrării desenului sau modelului industrial.

(4) Termenul menţionat la alin.(3) poate fi prelungit cu 6 luni, sub rezerva achitării unei taxe.

(5) Dacă se constată că desenul sau modelul industrial corespunde condiţiilor de reînnoire, se adoptă hotărîrea privind reînnoirea înregistrării desenului sau modelului industrial. În caz contrar, solicitarea de reînnoire a înregistrării desenului sau modelului industrial se respinge.

 (6) Reînnoirea intră în vigoare în prima zi de la data de expirare a înregistrării, fapt care se consemnează în Registrul naţional de desene şi modele industriale înregistrate.

 (7) AGEPI publică   datele despre reînnoire.

 

Subsecţiunea a 3-a

Autorul desenului sau al modelului industrial. Titularul de drept

asupra desenului sau modelului industrial

Articolul 196. Dreptul asupra desenului sau modelului industrial

(1) Dreptul asupra desenului sau modelului industrial aparţine autorului şi/sau succesorului lui în drepturi.

(2) Este considerată autor al desenului sau al modelului industrial persoana fizică ce le-a realizat prin munca sa creatoare.

(3) În cazul în care mai mulţi autori au creat împreună acelaşi desen sau model industrial, dreptul asupra acestora le aparţine în comun. Modul de exercitare de către autori a drepturilor lor se stabileşte în contract, încheiat între ei.

(4) În cazul în care mai mulţi autori au creat,  independent unul de altul, desene sau modele industriale identice, dreptul asupra desenului sau modelului industrial înregistrat aparţine persoanei a cărei cerere are cea mai veche dată de depozit sau cea mai veche dată de prioritate dacă este invocată prioritatea.

(5) Dacă două cereri de înregistrare a unor  desene sau modele industriale identice au aceeaşi dată de depozit, dreptul preferenţial asupra desenului sau modelului industrial se acordă persoanei care dovedeşte că a fost prima care a solicitat înregistrarea.

 

Articolul 197. Desenele şi modelele industriale create de salariaţi

(1) Dreptul asupra desenului sau modelului industrial creat de salariat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în executarea unei  sarcini  încredinţate în scris de patron (desen sau model industrial de serviciu) aparţine patronului dacă contractul încheiat între ei nu prevede altfel. În cazul creării unui desen sau model industrial de serviciu, autorul are dreptul la o remuneraţie corespunzătoare beneficiului obţinut din utilizarea desenului sau modelului industrial de către patron sau beneficiului prezumat. Remuneraţia se plăteşte în cuantumul şi în condiţiile stipulate în contractul încheiat între autor şi patron.

(2) Dacă desenul sau modelul industrial a fost creat pe baza unui contract de cercetare ştiinţifică sau de experimentare-proiectare, drepturile ce decurg din crearea lui se stabilesc prin acest contract, autorul avînd dreptul la o remuneraţie în cuantumul şi în condiţiile de plată stabilite în contractul încheiat între el şi patron.

(3) În cazul unui desen sau model înregistrat, autorul este obligat să informeze în scris patronul, în termen de o lună de la data elaborării,  despre crearea desenului sau modelului industrial de serviciu. Dacă, în decursul a 60 de zile de la data la care autorul a informat patronul despre elaborarea desenului sau modelului industrial de serviciu, cel de-al doilea nu va depune cerere şi nu va cesiona unei alte persoane dreptul de a o depune, autorul este în drept să depună cerere şi să înregistreze desenul sau modelul industrial în numele său. În acest caz, patronul are dreptul preferenţial la licenţă neexclusivă în vederea utilizării desenului sau modelului industrial.

(4) În cazul în care patronul obţine certificat de înregistrare, autorul are dreptul preferenţial la o licenţă neexclusivă gratuită în vederea utilizării desenului sau modelului industrial.

(5) În cazul în care părţile nu au convenit asupra cuantumului remuneraţiei autorului ori asupra preţului licenţei, cuantumul sau preţul urmează să fie stabilite de instanţa judecătorească  în funcţie de aportul fiecărei părţi la crearea desenului sau modelului industrial, precum şi în funcţie de valoarea comercială a desenului sau modelului industrial.

(6) Patronul şi autorul sînt obligaţi să se informeze reciproc în scris asupra stadiului de elaborare a desenului sau modelului industrial şi să se abţină de la orice dezvăluire ce ar putea să prejudicieze fiecare parte în exercitarea drepturilor sale. Partea care a încălcat aceste obligaţii trebuie să repare prejudiciile cauzate celeilalte părţi, inclusiv profitul ratat, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

 

Articolul 198. Revendicarea dreptului asupra desenului sau modelului industrial

(1) Pînă la demonstrarea contrariului, persoana pe al cărei nume este înregistrat desenul sau modelul industrial (titularul) sau, pînă la înregistrare, persoana în al cărei nume a fost depusă cererea de înregistrare a desenului sau modelului industrial (solicitantul) este considerată a fi îndreptăţită să acţioneze în orice procedură în faţa AGEPI şi în faţa altor autorităţi.

(2) Dacă un desen sau un model industrial neînregistrat este dezvăluit ori revendicat de o persoană neîndreptăţită în condiţiile art.196 sau art.197 ori dacă un desen sau un model industrial înregistrat a fost depus sau înregistrat pe numele unei astfel de persoane, persoana îndreptăţită în temeiul articolelor menţionate, fără să aducă atingere unor alte drepturi sau acţiuni, poate revendica să fie recunoscută drept titular legitim al desenului sau al modelului industrial în cauză.

(3) Acţiunile menţionate la alin.(2) se prescriu pe o durată de 3 ani de la data publicării în cazul unui desen sau al unui model industrial înregistrat şi, respectiv, de la data dezvăluirii în cazul unui desen sau unui model industrial neînregistrat. Această prevedere nu se aplică dacă persoana care nu are dreptul asupra desenului sau modelului industrial a acţionat cu rea-credinţă în momentul în care desenul sau modelul industrial i-a fost prezentat, dezvăluit sau încredinţat.

(4) În cazul unui desen sau al unui model industrial înregistrat, în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale şi în Registrul naţional de desene şi modele industriale înregistrate se consemnează următoarele:

  1. a) faptul că s-a iniţiat o procedură legală în temeiul alin.(2);
  2. b) hotărîrea judecătorească sau orice alt act care finalizează  procedura;
  3. c) orice modificare a titularului  desenului sau al modelului industrial înregistrat, care rezultă din hotărîrea judecătorească  sau din orice act care finalizează  procedura.

(5) Contestatarul este obligat să comunice AGEPI, în termen de 10 zile, orice hotărîre judecătorească.

 

Articolul 199. Efectele hotărîrii judecătoreşti privind dreptul noului titular asupra desenului sau modelului industrial înregistrat

(1) Dacă, în urma unei proceduri legale iniţiate în temeiul art.198 alin.(2), are loc schimbarea completă a titularului unui desen sau al unui model industrial înregistrat, licenţele şi celelalte drepturi acordate de titularul iniţial se consideră nule şi se sting în momentul înscrierii persoanei îndreptăţite în Registrul naţional de desene şi modele industriale înregistrate.

(2) Dacă, înainte de înscrierea în Registrul naţional de desene şi modele industriale înregistrate a iniţierii procedurii legale prevăzute la art.198 alin.(2), a utilizat desenul sau modelul industrial în Republica Moldova ori se pregătea în mod serios şi efectiv în acest  sens, titularul desenului sau modelului industrial înregistrat sau un licenţiat îl poate utiliza în continuare cu condiţia să solicite, în termen de 3 luni, o licenţă neexclusivă noului titular înscris în Registrul naţional de desene şi modele industriale înregistrate. Licenţa trebuie acordată pentru o perioadă rezonabilă şi în condiţii rezonabile. Această prevedere nu se aplică dacă titularul desenului sau al modelului industrial înregistrat ori licenţiatul a acţionat cu rea-credinţă în momentul în care a început să utilizeze desenul sau modelul industrial, sau licenţa ori se pregătea pentru o astfel de exploatare.

 

Articolul 200. Drepturile autorului

(1) În cazul desenului sau al modelului industrial înregistrat:

  1. a) autorul are dreptul de a fi menţionat în această calitate în documentele de procedură la AGEPI, în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale, în Registrul naţional de desene şi modele industriale înregistrate şi în certificatul de înregistrare;
  2. b) se vor menţiona toţi coautorii dacă mai multe persoane au creat împreună acelaşi desen sau model industrial;
  3. c) autorul are dreptul să renunţe la menţionarea numelui său în documentele de procedură la AGEPI, în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale, în Registrul naţional de desene şi modele industriale înregistrate, precum şi în certificatul de înregistrare ori să anuleze menţiunile din aceste registre şi din certificat.

 (2) Autorul poate să-şi apere drepturile în instanţă judecătorească împotriva oricărei persoane care îi lezează drepturile.

(3) Însuşirea calităţii de autor, constrîngerea la coautorat, dezvăluirea, pînă la revendicarea dreptului, a desenului sau a modelului industrial fără consimţămîntul autorului constituie încălcare a drepturilor acestuia şi se pedepsesc în conformitate cu legislaţia în vigoare.

 

Subsecţiunea a 4-a

Efectele dreptului asupra desenului sau modelului industrial

Articolul 201. Drepturile conferite de desenul sau de modelul industrial

(1) Desenul sau modelul industrial înregistrat conferă titularului dreptul exclusiv de a-l utiliza şi de a interzice oricărui terţ utilizarea sa fără acordul titularului. Prin utilizare se înţelege în special fabricarea, includerea într-o ofertă, introducerea pe piaţă, importul, exportul sau utilizarea propriu-zisă a unui produs în care a fost integrat ori căruia i s-a aplicat desenul sau modelul industrial în cauză, precum şi depozitarea produsului respectiv în scopurile menţionate anterior.

(2) Desenul sau modelul industrial neînregistrat nu conferă titularului  dreptul de a interzice activităţile menţionate la alin.(1) decît dacă utilizarea contestată rezultă din copierea desenului sau  modelului industrial protejat. Utilizarea contestată nu se consideră ca provenind din copierea desenului sau  modelului industrial protejat dacă rezultă dintr-o muncă de creaţie independentă realizată de un autor despre care se poate afirma în mod justificat că nu cunoştea desenul sau modelul industrial dezvăluit de titular.

(3) Dispoziţiile alin. (1) se aplică provizoriu în egală măsură unui desen sau unui model industrial  care face obiectul publicării conform art. 223 alin. (1), începînd cu data publicării şi pînă la înregistrarea desenului sau modelului industrial, cu excepţia cazurilor cînd cererea de înregistrare a fost respinsă sau retrasă.

(4) În cazul mai multor titulari, raporturile privind utilizarea desenului sau a modelului industrial protejat se stabilesc prin contract, încheiat între ei. Dacă nu există un astfel de contract, fiecare titular are dreptul să utilizeze integral desenul sau modelul industrial, la latitudinea sa, să intenteze proces în legătură cu încălcarea dreptului său exclusiv împotriva oricărei persoane care utilizează desenul sau modelul industrial fără autorizaţia cotitularilor, însă nu are dreptul să încheie contracte de licenţă şi să efectueze orice cesiune a drepturilor fără acordul cotitularilor, să renunţe la dreptul asupra desenului sau modelului industrial fără a-i anunţa pe aceştia.

  (5) Titularul poate aplica pe produs un marcaj de avertizare constînd din litera D, înscrisă într-un cerc, însoţită de numele său ori de numărul certificatului de înregistrare.

  (6) Lipsa marcajului de avertizare nu produce efecte juridice.

 

Articolul 202. Limitarea drepturilor conferite de desenul sau de modelul industrial

(1) Drepturile conferite de desenul sau de modelul industrial nu se exercită în cazul:

  1. a) acţiunilor efectuate cu titlu privat şi în scopuri necomerciale;
  2. b) acţiunilor efectuate în scopuri experimentale;
  3. c) acţiunilor de reproducere în scopuri didactice sau bibliografice, cu indicarea sursei;
  4. d) echipamentelor mijloacelor de transport, înmatriculate într-o ţară terţă, care pătrund temporar pe teritoriul Republicii Moldova;
  5. e) importului în Republica Moldova de piese şi accesorii în vederea reparării vehiculelor menţionate la lit.d);
  6. f) executării de reparaţii la vehiculele menţionate la lit.d);
  7. g) calamităţilor, catastrofelor, epidemiilor şi altor situaţii excepţionale.

(2) Utilizarea specificată la alin.(1) lit. a), b), c) şi g) se admite sub rezerva ca ea să nu aducă atingere într-un mod nejustificat utilizării normale a desenului sau modelului industrial protejat şi să nu lezeze nejustificat interesele legitime ale titularului dreptului asupra desenului sau  modelului industrial, ţinînd cont de interesele legitime ale terţilor. În caz contrar, titularul este în drept să ceară compensarea corespunzătoare a pierderilor suportate prin utilizarea neautorizată a desenului sau modelului industrial.

(3) Nu constituie încălcare a drepturilor asupra desenului  sau  modelului industrial acţiunile autorităţilor publice în cazul în care acţionează cu bună-credinţă în cadrul administrării prezentului Cod.

 

Articolul 203. Epuizarea drepturilor

Drepturile conferite de desenul sau de modelul industrial înregistrat sau neînregistrat nu trebuie să se extindă asupra activităţilor privind un produs în care a fost încorporat sau căruia i se aplică desenul sau modelul industrial ce intră în întinderea protecţiei desenului sau modelului industrial înregistrat ori neînregistrat dacă produsul a fost introdus pe piaţă în teritoriul Republicii Moldova  de către titularul desenului sau modelului industrial înregistrat sau  neînregistrat ori cu acordul  lui.

 

Articolul 204. Dreptul, întemeiat pe utilizare anterioară, asupra desenului sau modelului industrial înregistrat

(1) Orice terţ poate beneficia de un drept întemeiat pe utilizare anterioară în cazul în care poate demonstra că, înainte de data de depozit sau, dacă se invocă prioritatea, înainte de data de prioritate, începuse să utilizeze cu bună-credinţă în Republica Moldova – sau intenţiona şi făcea pregătiri serioase şi efective în sensul unei astfel de utilizări – un desen sau un model industrial care intră în întinderea protecţiei unui desen sau unui model industrial înregistrat şi care nu constituie o copie a acestuia din urmă.

(2) Dreptul întemeiat pe utilizare anterioară îndreptăţeşte terţul să utilizeze în mod gratuit desenul sau modelul industrial în scopurile pentru care începuse să îl utilizeze sau pentru care se pregătise să îl utilizeze înainte de data de depozit sau, dacă se invocă prioritatea, înainte de data de prioritate aferentă desenului sau modelului industrial înregistrat, fără a mări volumul de producţie sau fără a plăti royalty.

(3) Dreptul întemeiat pe utilizare anterioară nu oferă posibilitatea de a acorda terţului o licenţă de utilizare a desenului sau a modelului industrial în cauză.

(4) Dacă terţul este o întreprindere, dreptul întemeiat pe utilizare anterioară nu poate fi transferat decît împreună cu acea parte din activitatea persoanei juridice în cadrul căreia s-a utilizat desenul sau modelul industrial ori au avut loc pregătirile pentru o astfel de utilizare.

 

Subsecţiunea a 5-a

Respingerea cererii de înregistrare. Nulitatea

Articolul 205. Hotărîrea de respingere a cererii de înregistrare. Declaraţia de nulitate

(1) Cererea de înregistrare a desenului sau a modelului industrial poate fi respinsă prin hotărîre a AGEPI în conformitate cu art. 228, art. 345 alin. (2), (5)-(8), (10)-(16) sau prin hotărîre judecătorească  în urma contestaţiei hotărîrii AGEPI.

        (2) Un desen sau un model industrial înregistrat este declarat nul în temeiul unei cereri de anulare depuse la judecătoria în a cărei jurisdicție este sediul AGEPI sau în urma unei cereri reconvenţionale în cadrul unei acţiuni privind încălcarea drepturilor.

(3) Un desen sau un model industrial poate fi declarat nul chiar şi după caducitatea lui sau renunţarea la el.

(4) Un desen sau un model industrial neînregistrat este declarat nul în temeiul unei cereri de anulare depuse la judecătoria în a cărei jurisdicție este sediul AGEPI sau în urma unei cereri reconvenţionale în cadrul unei acţiuni privind încălcarea drepturilor.

Articolul 206. Temeiurile de respingere a cererii de înregistrare. Motivele care atrag nulitatea

(1) Se respinge cererea de înregistrare a desenului sau a modelului industrial şi se declară nul desenul sau modelul industrial înregistrat sau neînregistrat dacă:

  1. a) desenul sau modelul industrial nu este un desen sau un model industrial în sensul art. 187 alin. (1);
  2. b) desenul sau modelul industrial nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.188–192;
  3. c) solicitantul sau titularul nu are dreptul, în temeiul unei hotărîri judecătoreşti, la desenul sau la modelul industrial în sensul art.196 şi 197;
  4. d) desenul sau modelul industrial este în conflict cu desenul sau modelul industrial anterior, care a fost făcut public după data de depozit sau, dacă a fost invocată prioritatea, după data de prioritate a desenului sau modelului industrial şi care este protejat de la o dată anterioară prin înregistrare sau prin cerere de înregistrare;
  5. e) un semn distinctiv protejat se utilizează într-un desen sau model industrial, iar titularul are dreptul de a interzice utilizarea acestuia;
  6. f) un semn protejat se utilizează într-un desen sau model industrial, iar solicitantul cererii de înregistrare a desenului sau modelului industrial nu deține dreptul de utilizare a acestuia prevăzut de legislația în vigoare;
  7. g) o operă protejată de legislaţia privind drepturile de autor se utilizează neautorizat într-un desen sau model industrial;
  8. h) unul dintre elementele enumerate în art.6ter din Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1883 (denumită în continuare  Convenţia de la Paris) se utilizează abuziv într-un desen sau model industrial.
  9. i) înregistrarea contravine altor acte normative decît cele din domeniul proprietăţii intelectuale.

(2) Numai persoana interesată poate înainta o cerere de anulare a desenului sau a modelului industrial pe motivele  menţionate la alin.(1).

(3) Un desen sau un model industrial respins ori un desen sau un model industrial înregistrat care a fost declarat nul în temeiul alin.(1) lit. b), e), f), g) sau h) poate fi înregistrat sau menţinut în vigoare într-o formă modificată dacă, în această formă, îndeplineşte condiţiile de protecţie şi dacă se păstrează astfel identitatea sa. Prin înregistrare sau menţinere în vigoare într-o formă modificată se înţelege înregistrarea însoţită de o renunţare parţială din partea titularului desenului sau al modelului industrial înregistrat ori înscrierea în  Registrul naţional de desene şi modele industriale înregistrate a unei hotărîri judecătoreşti prin care desenul sau modelul industrial înregistrat se declară nul parţial.

 

Articolul 207. Efectele nulităţii

(1) În cazul declarării nulităţii, se consideră că desenul sau modelul industrial nul nu a avut, încă de la început, efectele  prevăzute în prezentul capitol.

(2) Efectul retroactiv al nulităţii desenului sau modelului industrial nu afectează:

  1. a) hotărîrile judecătoreşti definitive executate înainte de hotărîrea de declarare a nulităţii;
  2. b) contractele încheiate şi executate înaintea hotărîrii de declarare a nulităţii. În cazul în care există circumstanţe întemeiate, se poate solicita, din raţiune de echitate, restituirea sumelor vărsate în temeiul contractului.

 

Subsecţiunea a 6-a

Transmiterea drepturilor asupra unui desen sau unui model industrial

Articolul 208. Transmiterea drepturilor

(1) Drepturile cu privire la desenul sau la modelul industrial pot fi transmise integral sau parţial prin cesiune, contract de licenţă şi prin succesiune.

(2) Un desen sau un model industrial poate face obiectul unor măsuri de executare silită ori al unor drepturi reale.

(3) Gajul desenului sau modelului industrial se înregistrează în Registrul garanţiilor reale mobiliare conform prevederilor Legii cu privire la gaj. Alte drepturi asupra desenului sau modelului industrial se înregistrează în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale şi în Registrul naţional de desene şi modele industriale înregistrate şi devin opozabile faţă de terţi din momentul înregistrării.

(4) Datele despre transmiterea drepturilor se publică.

(5) Contractele de cesiune și de licență, menţionate la alin. (1), sau alte documente anexate cererii de înregistrare a acestor contracte sînt deschise inspectării publice doar cu acordul expres al părţilor contractante sau în temeiul hotărîrii instanţei judecătoreşti, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare.

 

Articolul 209. Contractul de licenţă

(1) Prin contract de licenţă, titularul desenului sau al modelului industrial (licenţiarul) transmite dreptul de a utiliza desenul sau modelul industrial oricărei alte persoane (licenţiat), rezervîndu-şi dreptul de proprietate asupra lui. Licenţele pot fi exclusive şi neexclusive.

(2) Prin licenţă exclusivă, licenţiarul acordă licenţiatului dreptul exclusiv de utilizare a desenului sau modelului industrial, renunţînd prin contract la dreptul de a acorda licenţe unor terţi pentru acest desen sau model industrial pe acelaşi teritoriu. Licenţiarul poate să-şi păstreze dreptul de a utiliza în continuare desenul sau modelul industrial (licenţă parţială) ori să renunţe la orice utilizare a lui (licenţă totală).

(3) Prin licenţă neexclusivă licenţiarul transmite dreptul de utilizare a desenului sau a modelului industrial (licenţă parţială sau totală), rezervîndu-şi atît dreptul de a-l utiliza independent, cît şi dreptul de a acorda licenţă neexclusivă oricărei alte persoane.

(4) Licenţa poate fi acordată solicitînd sau nu licenţiatului să plătească venituri licenţiarului.

(5) Nu se admite, conform legislaţiei în vigoare, includerea în contractul de licenţă a practicilor sau a condiţiilor care pot constitui o folosinţă abuzivă a drepturilor de proprietate intelectuală, avînd un efect prejudiciabil asupra concurenţei de pe piaţa respectivă, cum ar fi transmiterea obligatorie de către licenţiat a informaţiei tehnice licenţiarului, condiţii care să împiedice contestarea validităţii sau pachetul obligatoriu de condiţii ale licenţierii.

(6) Fără să aducă atingere dispoziţiilor contractului de licenţă, licenţiatul nu poate iniţia o procedură referitor la încălcarea dreptului asupra desenului sau modelului industrial decît cu consimţămîntul titularului. Posesorul unei licenţe exclusive poate iniţia o astfel de procedură în cazul în care titularul desenului sau al modelului industrial nu a iniţiat el însuşi în termen adecvat o asemenea acţiune.

(7) Pentru a obţine repararea prejudiciului cauzat, orice licenţiat are dreptul de a interveni în instanţă judecătorească în cadrul acţiunii privind încălcarea drepturilor, iniţiate de titularul desenului sau al modelului industrial. 

 

Secţiunea a 3-a

Înregistrarea desenului sau a modelului industrial

 

Subsecţiunea 1

Cererea de înregistrare a desenului sau a modelului industrial

Articolul 210. Depunerea cererii de înregistrare

(1) Cererea de înregistrare a desenului sau a modelului industrial se depune la AGEPI  de către persoana care dispune de dreptul asupra desenului sau  modelului industrial în conformitate cu art.196 sau art.197 ori care cade sub incidenţa art.344.

(2) Cererea se depune pe un formular-tip, aprobat de AGEPI, în limba de stat. Documentele anexate la cerere se prezintă în limba de stat. În cazul în care documentele anexate sînt perfectate în o altă limbă, traducerea în limba de stat a acestor documente sau a extraselor din ele se prezintă la data depunerii cererii.

(3) Cererea se depune pe orice cale acceptată de AGEPI, în conformitate cu prevederile Regulamentului.

 

Articolul 211. Condiţiile pe care trebuie să le întrunească cererea

(1) Cererea de înregistrare a desenului sau modelului industrial trebuie să conţină:

  1. a) solicitarea înregistrării desenului sau modelului industrial;
  2. b) datele de identificare ale solicitantului;
  3. c) reprezentările grafice ale desenului sau modelului industrial, prezentînd detaliat, în ansamblu aspectul exterior al produsului,  care să poată fi reproduse;
  4. d) indicarea produselor referitor la care se preconizează integrarea sau aplicarea desenului sau modelului industrial.

(2) Cererea de înregistrare a desenului sau modelului industrial poate să conţină:

  1. a) menţionarea autorului sau o declaraţie, pe proprie răspundere a solicitantului, care să ateste că autorul a renunţat la dreptul de a fi menţionat;
  2. b) informaţii care să permită identificarea mandatarului autorizat sau unui alt reprezentant;
  3. c) informaţie referitor la prioritate;
  4. d) clasificarea, conform anexei  la Aranjamentul  de la Locarno privind instituirea clasificării internaţionale a desenelor şi modelelor industriale din 8 octombrie 1968 (denumit în continuare Clasificarea Locarno), a produsului referitor la care se preconizează integrarea sau aplicarea desenului sau modelului industrial;
  5. e) solicitarea amînării publicării în conformitate cu art.223 alin.(2).

(3) La cerere se anexează:

  1. a) procura, în cazul depunerii cererii prin mandatar autorizat sau prin alt reprezentant;
  2. b) actele de prioritate ale desenului sau ale modelului industrial în cazul  invocării priorităţii;
  3. c) descrierea desenului sau modelului industrial, la dorinţa solicitantului;
  4. d) dovada de plată a taxei sau documentul de acordare a înlesnirilor, după caz.

(4) Alte condiţii de completare şi depunere a cererii de înregistrare a desenului sau modelului industrial se stabilesc în Regulament.

(5) Cererea de înregistrare a desenului sau modelului industrial, cuprinzînd informaţia  specificată la alin.(1) lit.a), b) şi c), constituie depozitul.

 

Articolul 212. Cererea de înregistrare multiplă

(1) Mai multe desene sau modele industriale pot fi incluse într-o cerere de înregistrare multiplă. O astfel de cerere poate conţine pînă la 100 desene sau modele industriale.

(2) Cu excepţia produselor ornamentale, poate fi depusă o cerere de înregistrare multiplă dacă produsele referitor la care se preconizează integrarea sau aplicarea desenelor sau modelelor industriale fac parte din aceeaşi clasă a Clasificării Locarno.

(3) Cererea de înregistrare multiplă impune plata unei taxe suplimentare.

(4) În cazul cererii de înregistrare multiple, solicitanţii trebuie să fie unii şi aceiaşi pentru toate desenele sau modelele industriale consemnate în cerere.

(5) Fiecare dintre desenele sau modelele industriale la care se referă  cererea de  înregistrare multiplă poate fi tratat independent de celelalte. Un desen sau un model industrial poate să facă, independent de celelalte, obiectul  unei reînnoiri, să fie pus în aplicare, să facă obiectul unor licenţe, al unei executări silite sau al altor drepturi reale.

 

Articolul 213. Data de depozit

Se consideră dată de depozit data la care cererea de înregistrare a desenului sau modelului industrial, cuprinzînd informaţia specificată la art.211 alin.(1) lit.a), b) şi c), este depusă la AGEPI.

 

Articolul 214. Modificarea cererii din iniţiativa solicitantului

(1) În termen de 2 luni de la data de depozit, solicitantul este în drep­t să modifice şi să precizeze cererea şi documentele anexate la ea fără plata taxei de modificare şi fără schimbarea esenţei desenului sau a mode­lului industrial.

(2) Pot fi făcute modificări şi precizări, care să nu schimbe esenţa desenului sau a modelului industrial, şi după expirarea termenului specificat la alin.(1), cu condiţia achitării unei taxe.

(3) Cererea de înregistrare multiplă sau certificatul de înregistrare multiplu pot fi divizate în cereri separate sau în certificate de înregistrare separate. Condiţiile de divizare se stabilesc în Regulament.

 (4) Două sau mai multe cereri pot fi comasate dacă au aceeaşi dată de depozit, cu condiţia respectării prevederilor art. 212 alin. (1), (2) şi (4).

(5) În cazul în care există mai mulţi solicitanţi, modificările şi precizările se fac numai cu acordul scris al fiecă­ruia dintre ei.

 

Articolul 215. Retragerea cererii

(1) Solicitantul este în drept să-şi retragă cererea în orice moment pînă la data adoptării hotărîrii de înregistrare a desenului sau a modelului industrial ori de respingere a cererii.

(2) Retragerea cererii de înregistrare multiple poate fi făcută pentru toate desenele şi modelele industriale incluse în ea sau numai pentru unele dintre ele.

(3) În cazul în care există mai mulţi solicitanţi, cererea se retrage numai cu acordul scris al fiecăruia dintre ei.

(4)  Se consideră retrase cererea în totalitate, un desen sau model industrial, în cazul cererii de înregistrare  multiple, sau o reprezentare grafică a desenului sau modelului industrial dacă neregularităţile constatate cu referire la acestea nu au fost remediate în termenul acordat.

(5) Cererea se consideră retrasă, de asemenea, în cazurile în care se constată că:

  1. a) nu a fost achitată, în cuantumul și în termenul stabilite, taxa pentru înregistrarea şi eliberarea certificatului de înregistrare;
  2. b) nu este depusă permisiunea de folosire a denumirii oficiale sau istorice a statului în desenul sau modelul industrial.

 (6) Cererea pentru acordarea permisiunii de folosire a denumirii oficiale sau istorice a statului în desenul sau modelul industrial are un efect suspensiv asupra termenului de achitare a taxei stabilite.

(7) Termenul cuprins între data depunerii cererii pentru acordarea permisiunii de folosire a denumirii oficiale sau istorice a statului în desenul sau modelul industrial și data eliberării deciziei de acordare a permisiunii corespunzătoare nu se ia în considerare la calcularea termenului de achitare a taxei de înregistrare și eliberare a certificatului, cu condiţia prezentării copiei de pe cererea respectivă la AGEPI în decurs de o lună de la data depunerii acesteia.

 

Articolul 216. Depunerea cererii de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale în străinătate

(1) Înregistrarea în străinătate se poate face printr-o cerere depusă direct la oficiul ţării în care se solicită înregistrarea desenului sau a modelului industrial sau după procedura stabilită în convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) În conformitate cu Aranjamentul de la Haga, cererile de înregistrare internaţională  se depun la Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale direct sau prin intermediul AGEPI.

 

Subsecţiunea a 2-a

Prioritatea

Articolul 217. Efectul dreptului de prioritate

Efectul dreptului de prioritate constă în faptul că dată de prioritate este considerată a fi data de depozit în sensul art.188–191, art. 204,  art. 206 alin.(1) lit. d) şi art.223 alin.(2).

 

Articolul 218. Dreptul de prioritate

(1) Persoana care a depus  cerere de înregistrare a unui desen sau  model industrial ori a unui model de utilitate în unul dintre statele părţi la Convenţia de la Paris sau la Acordul de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului ori succesorul său în drepturi beneficiază, la depunerea în AGEPI a cererii de înregistrare a unui desen sau a unui model industrial pentru acelaşi desen sau model industrial ori pentru acelaşi model de utilitate, de un drept de prioritate pentru o perioadă de 6 luni începînd cu data de depozit a primei cereri, ziua depozitului nefiind cuprinsă în termen.

(2) Se recunoaşte ca invocare a dreptului de prioritate orice depunere de cerere echivalentă unei depuneri naţionale conforme, efectuate în temeiul legislaţiei naţionale a statului în cauză ori în temeiul unor acorduri bilaterale sau multilaterale în domeniu.

(3) Prin depunere naţională conformă se înţelege orice depunere de cerere considerată suficientă pentru a stabili data la care a fost depusă cererea, indiferent de soluţionarea ei ulterioară.

(4) Dacă prima depunere de cerere s-a realizat într-un stat care nu este parte la Convenţia de la Paris sau la Acordul de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, alin.(1)–(3) se aplică numai dacă statul în cauză, conform constatărilor publicate, acordă, pe baza unei  depuneri de cerere la oficiu, un drept de prioritate supus anumitor condiţii, avînd efecte echivalente celor prevăzute în prezentul capitol.

(5) Se consideră ca primă cerere de înregistrare a cărei dată de depozit va fi punctul de unde începe curgerea termenului de prioritate o cerere ulterioară de înregistrare depusă la AGEPI pentru acelaşi desen sau model industrial ori pentru acelaşi model de utilitate ca şi cererea anterioară, cu condiţia ca, la data de depunere a cererii ulterioare, cererea anterioară să fi fost retrasă, abandonată sau respinsă fără a fi supusă unei inspecţii publice şi fără a lăsa să subziste drepturi valabile şi cu condiţia ca cererea respectivă să nu fi constituit deja temei de revendicare a unui drept de prioritate. Astfel, cererea anterioară nu mai poate fi folosită pentru revendicarea dreptului de prioritate.

(6) Prioritatea poate fi stabilită pe baza cîtorva cereri depuse anterior, respectîndu-se pentru fiecare din ele termenul şi condiţiile prevăzute la alin.(1).

(7) Cererea de înregistrare multiplă care nu îndeplineşte condiţiile de depozit multiplu prevăzute la art. 212 poate fi divizată de solicitant în cîteva cereri, prin repartizarea în aceste cereri a desenelor şi modelelor industriale enumerate în cererea multiplă. Cererile divizionare păstrează data de depozit a cererii multiple şi, după caz, data priorităţii acestei cereri.

(8) Solicitantul poate să divizeze din proprie iniţiativă cererea multiplă în cîteva cereri, repartizînd în aceste cereri  desenele şi modelele industriale enumerate în cererea multiplă. Cererile divizionare păstrează data de depozit a cererii multiple şi, după caz,  data priorităţii acestei cereri.streaz păstrează data de depozit a cererii multiple şi, după caz,  data priorităţii acestei cereri.

 

Articolul 219. Prioritatea de expunere

(1) Dacă solicitantul cererii de înregistrare a desenului sau a modelului industrial a dezvăluit produsele în care a fost integrat desenul sau modelul industrial ori cărora li s-a aplicat desenul sau modelul industrial respectiv în cadrul expoziţiilor internaţionale, el poate beneficia de dreptul de prioritate începînd cu data primei dezvăluiri a produselor, cu condiţia să depună cererea în termen de 6 luni de la data primei dezvăluiri a produselor respective.

(2) O expoziţie se consideră internaţională dacă este organizată în mod oficial, dacă la ea participă producători din mai multe state şi dacă informaţia despre această expoziţie a fost adusă la cunoştinţă publicului în modul corespunzător.

(3) O prioritate de expunere nu prelungeşte termenul de prioritate prevăzut la art.218 alin.(1).

 

Articolul 220. Invocarea priorităţii

(1) Solicitantul care doreşte să beneficieze de dreptul de prioritate a unei cereri anterioare trebuie să  invoce această prioritate odată cu depunerea cererii de înregistrare sau în termen de 2 luni de la data de depozit a cererii şi să prezinte actele care justifică invocarea priorităţii, însoţite de o traducere a lor în limba de stat.

(2) Solicitantul care doreşte să beneficieze de dreptul priorităţii de expunere trebuie să  invoce această prioritate odată cu depunerea cererii de înregistrare sau în termen de 2 luni de la data de depozit a cererii şi să prezinte dovada, eliberată de organul abilitat, că a expus în cadrul expoziţiei produsele în care a fost integrat desenul sau modelul industrial ori cărora li s-a aplicat desenul sau modelul industrial respectiv, însoţită de o traducere în limba de stat.

(3) Actele care justifică invocarea priorităţii pe baza cererii anterioare, însoţite de o traducere a acestora în limba de stat, sau dovada prezentării în cadrul expoziţiei a produselor în care a fost integrat desenul sau modelul industrial sau cărora li s-a aplicat desenul sau modelul industrial şi o traducere a dovezii în limba de stat se depun în termen de 3 luni de la data invocării priorității.

 

Articolul 221. Transmiterea dreptului de prioritate

(1) Dreptul de prioritate poate fi obiectul unui contract de cesiune.

(2) În cazul în care solicitantul invocă un drept de prioritate care aparţine unei alte persoane, la cererea de înregistrare a desenului sau a modelului industrial se anexează contractul de cesiune sau orice alt document din care să rezulte că solicitantul are dreptul să invoce prioritatea în baza primei cereri. În acest caz, persoana care a depus cererea şi a cedat dreptul de prioritate unei alte per­soane decade din dreptul de prioritate conferit de prima cerere.

(3) Contractul de cesiune a unui drept de prioritate se depune în formă scrisă odată cu depunerea cererii sau în termen de 3 luni de la data invocării priorităţii. În caz contrar, prioritatea invocată nu se recunoaşte. 

 

Subsecţiunea a 3-a

Procedura de înregistrare

Articolul 222. Examinarea respectării condiţiilor de formă privind depunerea cererii

(1) În termen de 2 luni de la data de depunere a cererii, AGEPI verifică respectarea condiţiilor de formă privind depunerea cererii şi a docu­men­telor anexate.

(2) Prin procedura de exa­minare se verifică:

  1. a) respectarea în cerere a condiţiilor necesare acordării unei date de depozit prezentate la  art.211 alin.(1) lit. a), b) şi c);
  2. b) întrunirea în cerere a celorlalte condiţii prevăzute la art.210, 344, 211 alin.(1) lit.d), alin.(2), (3)  şi (4), la art.212 şi în subsecțiunea a 2-a din prezenta secţiune.

(3) Dacă se constată că în cerere se respectă condiţiile privind acordarea datei de depozit, în conformitate cu art. 213, AGEPI înscrie datele referitoare la această cerere în Registrul cererilor de înregistrare a desenelor sau modelelor industriale şi notifică solicitantul despre admiterea cererii.

(4) Dacă, în cadrul examinării prevăzute la alin.(2), se constată că  în cererea şi/sau în documentele ane­xate la ea există neregularităţi care pot fi remediate, AGEPI invită solicitantul în acest scop.

(5) Dacă neregularităţile se referă la condiţiile menţionate la art.211 alin.(1) lit. a), b), c) şi dacă solicitantul se conformează invitaţiei AGEPI în termen de 2 luni de la data depunerii cererii, acesta din urmă acordă ca dată de depozit data la care neregularităţile constatate au fost remediate. În acest caz, AGEPI înscrie datele referitoare la cerere în Registrul cererilor de înregistrare a desenelor şi  modelelor industriale şi notifică solicitantul despre admiterea cererii. Dacă remedierile nu se efectuează în termenul menţionat şi dacă solicitantul nu face un demers în vederea prelungirii lui, dar nu mai mult decît cu 3 luni, plătind taxa, cererea se consideră nedepusă, fapt despre care este notificat solicitantul.

(6) Dacă neregularităţile se referă la condiţiile menţionate la art. 210 alin. (2), art. 344, art. 211 alin. (1) lit. d), alin. (2)  lit. a), b) şi e), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi dacă solicitantul se conformează invitaţiei AGEPI în termen de 2 luni de la data primirii notificării, cererea de înregistrare se publică în conformitate cu art. 223, ţinînd cont de prevederile alin. (7), (8) şi (9) din prezentul articol. Dacă remedierea neregularităţilor constatate nu se efectuează în termenul menţionat şi solicitantul nu face demers pentru prelungirea lui, dar nu mai mult decît cu 3 luni, plătind  taxă, cererea se consideră retrasă, fapt despre care este notificat solicitantul.

(7) Dacă în cerere clasificarea produsului lipseşte sau este indicată greşit, AGEPI va clasifica, potrivit Clasificării Locarno, produsul pentru care se preconizează integrarea sau aplicarea desenului sau  modelului industrial.

(8) Dacă cererea multiplă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 212, solicitantul este obligat să o divizeze în termen de 2 luni de la data primirii notificării, constituind cîte o cerere pentru fiecare grup de desene sau modele industriale, care să îndeplinească condiţiile  respective. În cazul în care solicitantul nu divizează cererea în termenul acordat şi nu face un demers pentru prelungirea lui, AGEPI examinează numai primul grup de desene sau de modele industriale, celelalte considerîndu-se retrase.

(9) Dacă neregularităţile se referă la invocarea priorităţii şi pot fi remediate, dar solicitantul nu le remediază în termenele prevăzute în subsecţiunea a 2-a din prezenta secțiune, dreptul de prioritate asupra cererii se pierde.

 

Articolul 223. Publicarea cererii de înregistrare

(1) Cererea de înregistrare inclusă în Registrul cererilor de înregistrare a desenelor şi a modelelor industriale se publică în cel mult 3 luni de la data de depozit dacă sînt îndeplinite condiţiile prevăzute în art.210-212, art. 344 şi dacă este plătită  taxa de publicare, după caz. Elementele cererii care se publică sînt stabilite în Regulament.

 (2) Publicarea prevăzută la alin.(1) poate fi amînată, la cererea solicitantului, pentru cel mult 30 de luni, perioadă calculată de la data de depozit sau de la data priorităţii invocate.

 

Articolul 224. Observaţiile terţilor

(1) În termen de 3 luni de la data publicării cererii de înregistrare , terţii pot prezenta în scris la AGEPI observaţii motivate privind înregistrarea desenului sau a modelului industrial fără să plătească taxă.

(2) Observaţiile motivate pot fi luate în considerare la examinarea de fond a cererii.

 

Articolul 225. Opoziţia

(1) În termen de 3 luni de la data publicării cererii de înregistrare , persoanele interesate sînt în drept să se opună înregistrării desenului sau  modelului industrial pentru următoarele motive:

  1. a) desenul sau modelul industrial nu îndeplineşte prevederile art.187 ori contravine ordinii publice sau bunelor moravuri;
  2. b) desenul sau modelul industrial încorporează, fără acordul titularului, o operă protejată în conformitate cu legislaţia privind drepturile de autor sau orice alt drept de proprietate industrială protejat;
  3. c) solicitantul nu a depus cel dintîi cerere de înregistrare.

(2) Opoziţia argumentată trebuie să se prezinte în scris la AGEPI. Ea se consideră depusă numai după achitarea unei taxe.

(3) Opoziţii la înregistrarea desenelor şi modelelor industriale pot fi formulate, de asemenea, în termen de 3 luni de la data publicării modificărilor în cererea de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale, în cazul cînd aceste modificări se referă la reprezentările grafice ale desenelor şi modelelor industriale.

 

Articolul 226. Examinarea opoziţiei

(1) În cursul examinării opoziţiei, AGEPI verifică dacă aceasta îndeplineşte condiţiile de depunere prevăzute la art. 225 şi dacă solicitantul a exprimat punctul său de vedere, apreciază argumentele părţilor.

(2) Examinarea opoziţiei poate fi suspendată:

  1. a) cînd se bazează pe o cerere de înregistrare a desenului şi modelului industrial, pînă la emiterea unei hotărîri definitive referitoare la această cerere;
  2. b) cînd desenul sau modelul industrial opus face obiectul unei acţiuni în anulare, pînă la soluţionarea definitivă a cauzei;
  3. c) la cererea motivată a unei părţi.

(3) În cazul în care, la examinarea opoziţiei, se constată că toate desenele şi modelele industriale din cerere sau doar o parte din ele nu sînt pasibile de înregistrare, opoziţia se satisface pentru desenele şi modelele industriale respective. În caz contrar, opoziţia se respinge.

 

Articolul 227. Examinarea de fond

(1) În termen de 3 luni de la data expirării perioadei de prezentare a observațiilor terților și a opozițiilor, în procesul examinării de fond, AGEPI verifică dacă există temeiuri pentru respingerea cererii astfel cum acestea sînt prevăzute la art. 206 alin. (1), ţinînd cont de rezultatele examinării observațiilor și opoziţiilor prezentate.

(2) AGEPI are dreptul să ceară solicitantului informaţii suplimentare pe care le consideră necesare în legătură cu identitatea solicitantului sau autorului, cu depozitul constituit sau cu îndeplinirea condiţiilor de protecţie. Informaţia se prezintă de către solicitant în termen de 2 luni de la data primirii notificării şi nu trebuie să schimbe esenţa desenului sau a modelului industrial. Dacă solicitantul nu îndeplineşte această condiţie în termenul menţionat şi nu face un demers pentru prelungirea lui, dar nu mai mult decît cu 3 luni, cu achitarea taxei, cererea se consideră retrasă în cazul în care examinarea de fond nu este posibilă,  fapt despre care solicitantul este notificat  în termen de o lună de la data adoptării hotărîrii.

(3) Dacă desenul sau modelul industrial corespunde prevederilor art.206 alin.(1) lit.a) şi nu cade sub incidenţa art.192, AGEPI verifică dacă desenul sau modelul industrial solicitat nu se află în conflict cu un desen sau un model industrial anterior avînd aceeaşi destinaţie, conform art.206 alin.(1) lit.d).

(4) Condiţiile de verificare a desenului sau modelului industrial privind îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute la art.206 alin. (1) şi termenele examinării în fond se stabilesc în Regulament.

(5) Cererea de înregistrare a desenului sau modelului industrial nu va fi respinsă înainte ca solicitantului să i se permită  retragerea sau modificarea ei  ori prezentarea, în termen de 2 luni de la data primirii informaţiilor obţinute în procesul examinării de fond,  unor argumente în favoarea înregistrării desenului sau  modelului industrial cu posibilitatea prelungirii acestui termen, dar nu mai mult decît 3 luni şi cu achitarea taxei stabilite. Argumentele în favoarea înregistrării desenului sau modelului industrial vor fi examinate în termen de 2 luni, sub rezerva îndeplinirii condițiilor stabilite de prezentul capitol Lege.

(6) Rezultatele examinării de fond sînt expuse într-un raport de examinare a cererii de înregistrare a desenului sau a modelului industrial.

 

Articolul 228. Hotărîrea în urma examinării de fond a cererii. Anularea sau revocarea hotărîrii

(1) În urma examinării de fond a cererii de înregistrare şi pe baza raportului de examinare, AGEPI va adopta una dintre următoarele hotărîri:

  1. a) privind înregistrarea desenului sau  modelului industrial dacă se constată că desenul sau modelul industrial corespunde condiţiilor de acordare a pro­tecţiei;
  2. b) privind respingerea cererii pe motivele menţionate la art.206 alin.(1).

(2) Dacă în cererea de înregistrare multiplă doar o parte din desenele sau modelele industriale corespunde condiţiilor de acordare a protecţiei, asupra acestei părţi se adoptă hotărîre de înregistrare, iar asupra desenelor sau modelelor industriale  care nu corespund condiţiilor de acordare a protecţiei se adoptă hotă­rîre de respin­gere.     

(3) Hotărîrile AGEPI trebuie să fie argumentate. Ele nu se pot întemeia decît pe motivele sau pe dovezile asupra cărora părţile au avut posibilitatea să se expună.

(4) AGEPI comunică solicitantului hotărîrea de înregistrare a desenului sau a modelului industrial ori hotărîrea de respingere a cererii în termen de o lună de la data adoptării şi o face publică.

(5) Înainte de eliberarea certificatului de înregistrare, AGEPI va anula hotărîrea adoptată:

  1. a) în temeiul unei hotărîri judecătoreşti;
  2. b) în baza hotărîrii Comisiei de contestaţie.

(6) Înainte de eliberarea certificatului de înregistrare, AGEPI poate revoca din oficiu hotărîrea adoptată dacă au apărut motive întemeiate care împiedică eliberarea certificatului.

Articolul 229. Înregistrarea desenului sau modelului industrial. Eliberarea certificatului de înregistrare

(1) În termen de 3 luni de la data adoptării hotărîrii de înregistrare a desenului sau modelului industrial, în cazul în care nu a fost depusă nici o contestaţie împotriva înregistrării conform art. 345 alin. (2) sau contestaţiile depuse au fost respinse, AGEPI  introduce datele privind înregistrarea în Registrul naţional de desene şi modele industriale înregistrate şi, eliberează certificatul de înregistrare titularului, cu condiţia achitării unei taxe, fapt care se publică..

 (2) În cazul mai multor titulari, certificatul de înregistrare se eliberează numai unuia dintre ei, şi anume celui care figurează primul pe listă,  în cazul în care nu există alte prevederi, ceilalţi titulari avînd dreptul la cîte o copie de pe acest certificat.

(3) Dacă titularul şi autorul sînt persoane diferite, cel de-al doilea are dreptul la o copie de pe certificatul de înregistrare.

Articolul 230.  Repunerea în termenul omis

 (1) Solicitantul sau titularul unui desen sau model industrial, sau orice altă parte la o procedură în faţa AGEPI referitoare la o cerere sau la un desen sau model industrial în cazul nerespectării termenului prevăzut pentru executarea unui act de procedură, poate solicita repunerea în termenul omis şi continuarea procedurii printr-o cerere depusă la AGEPI în termen de 2 luni de la data expirării termenului prescris; actul nerealizat va fi îndeplinit în acelaşi termen.

(2) Cererea pentru acţiunile specificate la alin. (1) se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite.

(3) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică termenelor prevăzute la alin. (1) din prezentul articol, precum şi celor prevăzute la art. 195 alin. (3), art. 213, art. 218 alin. (1),art. 219 alin. (1), art. 220 alin.(1), alin.  (3), art. 221 alin. (3), art. 222 alin. (5)-(6), art. 224 alin. (1), art. 225 alin. (1), art.345 alin. (2), alin. (14), alin.(16) și art. 231.

 

Articolul 231. Restabilirea în drepturi

(1) În cazul expirării termenului de procedură în faţa AGEPI avînd ca urmare directă pierderea drepturilor aferente cererii de înregistrare sau certificatului de înregistrare, solicitantul sau titularul poate fi restabilit în drepturi la cerere. Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică termenelor prevăzute în el la alin.(2),  în art.218 alin.(1),  art.219 alin.(1), art. 224 alin. (1), art. 225 alin. (1), alin. (3) și art. 230.

(2) AGEPI, la cererea solicitantului sau a titularului, va admite restabilirea în drepturi dacă se constată că neîndeplinirea  în termen a avut loc în pofida luării tuturor măsurilor de bună-credinţă cerute de împrejurări sau în situaţie de forţă majoră. Restabilirea în drepturi se efectuează cu condiţia depunerii unei cereri în acest sens în decursul a 12 luni de la data expirării termenului de îndeplinire a acţiunii corespunzătoare, achitării taxei, îndeplinirii procedurii omise  şi prezentării actelor care certifică situaţia de forţă majoră. Restabilirea în drepturi  nu are loc dacă, pînă la solicitarea restabilirii, o altă persoană  a obţinut deja dreptul la un desen sau la un model industrial identic în sensul art.188 alin.(2). În caz de neprezentare a cererii de reînnoire a certificatului de înregistrare sau în caz de neplată a taxei de reînnoire, termenul suplimentar de 6 luni prevăzut la art.195 alin.(4) se scade din perioada de 12 luni (revalidarea certificatului de înregistrare).

(3) În cazul restabilirii în drepturi, solicitantul sau titularul nu poate invoca drepturile împotriva unui terţ care, de bună-credinţă, pe parcursul unei perioade cuprinse între pierderea drepturilor asupra cererii sau asupra înregistrării desenului sau a modelului industrial şi publicarea informaţiei despre restabilirea în aceste drepturi, a comercializat produse în care este integrat sau cărora li s-a aplicat un desen sau un model industrial ce intră în sfera de protecţie a unui desen sau a unui model dreptul asupra căruia a fost restabilit.

(4) Terţul care cade sub incidenţa alin.(3) poate formula, în termen de 2 luni de la data publicării informaţiei despre restabilirea drepturilor, o contestaţie împotriva hotărîrii de restabilire în drepturi a solicitantului sau a titularului desenului sau modelului industrial, cu condiţia achitării unei taxe.

 

Secţiunea a 4-a

Stingerea drepturilor asupra desenului sau a modelului industrial înregistrat

Articolul 232. Caducitatea

În cazul în care certificatul de înregistrare nu este reînnoit în conformitate cu art. 195 sau termenul de 25 de ani calculat de la data de depozit a expirat,  AGEPI introduce în Registrul naţional de desene şi modele industriale înregistrate menţiunea că înregistrarea desenului sau modelului industrial a rămas fără efect din data expirării ultimei perioade de protecţie de 5 ani, fapt care se publică.

 

Articolul 233. Renunţarea

(1) Titularul poate renunţa total sau parţial la dreptul asupra desenului sau modelului industrial înregistrat, prin depunere la AGEPI a unei cereri de renunţare. Cererea se consideră depusă după achitarea unei taxe.

(2) AGEPI înregistrează renunţarea şi publică informaţia de rigoare   în termen de 4 luni de la data depunerii cererii de renunţare. Renunţarea produce efecte după consemnarea sa în Registrul naţional de desene şi modele industriale înregistrate.

(3) Dacă unul dintre titulari renunţă la dreptul asupra desenului sau  modelului industrial înregistrat în întregime, certificatul de înregistrare continuă să fie valabil, rămînînd în posesia celorlalţi titulari.

(4) Dacă toţi titularii renunţă la dreptul asupra desenului sau  modelului industrial înregistrat în întregime, aceştia sînt obligaţi ca, odată cu depunerea la AGEPI a cererii de renunţare, să notifice autorul despre renunţare. În acest caz, autorul are dreptul preferenţial la obţinerea certificatului de înregistrare pe numele său dacă va depune o cerere în acest sens în decursul a 3 luni de la data cînd titularul  l-a notificat despre renunţare.

(5) Prevederile prezentului articol se aplică şi cererii la care s-a adoptat hotărîre de înregistrare a desenului sau modelului industrial, dar încă nu s-a eliberat certificat de înregistrare.

(6) Poate face obiectul unei renunţări parţiale în sensul art.206 alin.(3) desenul sau modelul industrial a cărui formă modificată îndeplineşte condiţiile de protecţie şi a cărui identitate se păstrează.

(7) Renunţarea poate fi consemnată în Registrul naţional de desene şi modele industriale înregistrate numai cu acordul titularului, în limitele unui drept înscris în registru. Dacă în acesta este înscrisă o licenţă, renunţarea poate fi consemnată numai după ce titularul aduce dovada faptului că l-a informat pe posesorul de licenţă despre intenţia sa de renunţare. Înscrierea în registrul nominalizat se face la expirarea termenului prevăzut în Regulament.

(8) Dacă s-a intentat o acţiune de revendicare a dreptului asupra unui desen sau a unui model industrial înregistrat în conformitate cu art.196 şi 197, orice renunţare solicitată în această perioadă va fi înscrisă în Registrul naţional de desene şi modele industriale înregistrate numai cu acordul persoanei care a intentat acţiunea.

 

Articolul 234. Nulitatea

(1) Persoana interesată poate depune la judecătoria în a cărei jurisdicție este sediul AGEPI o cerere de anulare a desenului sau a modelului industrial înregistrat în baza motivelor menţionate la art.206.

 (2) Cererea de anulare trebuie argumentată şi prezentată în scris. Ea se consideră depusă numai după achitarea unei taxe.

(3) Hotărîrea de anulare a desenului sau modelului industrial înregistrat se înscrie în Registrul naţional de desene şi modele industriale înregistrate în momentul în care devine irevocabilă.

 

CAPITOLUL V

MĂRCILE

 

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 235. Noţiuni principale

În sensul prezentului capitol, următoarele noţiuni principale semnifică:

marcă – orice semn (vizual, sonor, olfactiv, tactil) care servește la individualizarea și deosebirea produselor și/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice;

marcă colectivă – marcă utilizată de către o asociaţie de fabricanţi, producători, prestatori de servicii sau comercianţi ori de către alte organizaţii similare pentru a desemna produsele şi/sau serviciile lor;

marcă de certificare (de conformitate) – marcă utilizată pentru a certifica anumite caracteristici ale unui produs şi/sau serviciu;

marcă notorie – marcă larg cunoscută în Republica Moldova la data depunerii unei cereri de înregistrare de marcă sau la data priorităţii revendicate în cerere, în cadrul segmentului de public vizat pentru produsele şi/sau serviciile cărora li se aplică marca, fără a fi necesară înregistrarea sau utilizarea mărcii notorii în Republica Moldova pentru a fi opusă;

solicitant – persoană fizică sau juridică ori grup de persoane fizice şi/sau juridice în numele căreia/căruia este depusă o cerere de înregistrare a unei mărci;

mandatar autorizat – persoană fizică atestată şi înregistrată în modul stabilit, care reprezintă interesele persoanelor fizice şi juridice naţionale sau străine şi acordă acestora asistenţa necesară în domeniul protecţiei obiectelor de proprietate industrială;

agent sau reprezentant al titularului mărcii – persoană fizică sau juridică care se află cu titularul mărcii în orice tip de relaţii întemeiate pe un acord de cooperare comercială scris sau verbal, de natură să creeze o relaţie de încredere care să îi impună solicitantului mărcii, în mod expres sau implicit, o obligaţie generală de încredere şi de loialitate în raport cu interesele titularului.

cerere internaţională – cerere de înregistrare internaţională a mărcii, depusă conform Aranjamentului de la Madrid, Protocolului referitor la Aranjament sau conform ambelor acte, după caz;

înregistrare internaţională – înregistrare a unei mărci conform Aranjamentului de la Madrid sau Protocolului referitor la Aranjament;

Registru internaţional – colecţie oficială, ţinută de Biroul Internaţional, care conţine date referitoare la înregistrările internaţionale a căror înscriere este prevăzută de Aranjamentul de la Madrid, de Protocolul referitor la Aranjament sau de Regulamentul comun, indiferent de suportul pe care aceste date sînt păstrate;

Regulament de executare a Protocolului - Regulamentul de executare a Protocolului privind Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărcilor;

ţările Uniunii – ţări cărora li se aplică Convenţia de la Paris şi care sînt constituite în Uniunea pentru Protecţia Proprietăţii Industriale.

 

Articolul 236. Protecţia juridică

Drepturile asupra mărcii sînt dobîndite şi protejate pe teritoriul Republicii Moldova prin:

  1. a) înregistrare în condiţiile prezentului capitol;
  2. b) înregistrare internaţională conform Aranjamentului de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor din 14 aprilie 1891, denumit în continuare Aranjamentul de la Madrid, sau conform Protocolului referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor din 27 iunie 1989, denumit în continuare Protocolul referitor la Aranjament.

 

Secțiunea a 2-a

Dreptul material privind mărcile

Subsecţiunea 1

Mărcile. Motive de refuz la înregistrarea mărcilor

Articolul 237. Mărci

Pot constitui mărci orice semne:

  1. a) susceptibile de reprezentare grafică – cuvinte (inclusiv nume de persoane), litere, cifre, desene, culori, combinații de culori, elemente figurative, forme tridimensionale, în special forma produsului sau a ambalajului acestuia, holograme, semne de poziționare;
  2. b) sonore, olfactive, tactile,

precum și orice combinații de astfel de semne, cu condiția ca aceste semne să poată servi la deosebirea produselor și/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice.

 

Articolul 238. Titularul mărcii

Titular al mărcii este persoana fizică sau juridică ori grupul de persoane fizice şi/sau juridice în numele căreia/căruia marca este protejată în conformitate cu prezentul capitol. Drepturile dobîndite prin înregistrarea mărcii în Registrul naţional al mărcilor se confirmă prin titlul de protecţie – certificatul de înregistrare a mărcii. Drepturile asupra mărcii pot fi dobîndite individual sau în coproprietate în indiviziune. Modul de utilizare a drepturilor în coproprietate asupra mărcii se stabileşte prin acordul încheiat între coproprietari. În caz contrar, litigiul se soluţionează de instanţa de judecată competentă.

 

Articolul 239. Motive absolute de refuz

(1) Se refuză înregistrarea:

  1. a) semnelor care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.237;
  2. b) mărcilor care sînt lipsite de caracter distinctiv;
  3. c) mărcilor constituite exclusiv din semne ori din indicaţii ce pot servi în comerţ pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică, timpul fabricării produsului sau prestării serviciului, alte caracteristici ale acestora;
  4. d) mărcilor constituite exclusiv din semne cu caracter elogios;
  5. e) mărcilor constituite exclusiv din semne ori din indicaţii devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale şi constante;
  6. f) semnelor constituite exclusiv din forma impusă de însăşi natura produselor sau din forma produsului necesară pentru obţinerea unui rezultat tehnic, sau din forma care conferă valoare esenţială produsului;
  7. g) mărcilor care prejudiciază imaginea și/sau interesele statului ori sînt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri, în special apelurile antiumane, cuvintele, reproducerile și semnele indecente, precum şi celor de natură să lezeze demnitatea persoanelor, minorităţilor, etniilor, naţiunilor, sentimentele lor religioase, naţionale, profesionale etc.;
  8. h) mărcilor care pot induce în eroare consumatorul în ceea ce priveşte originea geografică, calitatea ori natura produsului şi/sau a serviciului;
  9. i) mărcilor care conţin reproduceri sau imitaţii de steme, drapele şi embleme de stat, denumiri depline sau abreviate de organizaţii internaţionale şi interguvernamentale, semne, sigilii oficiale de control, de garanţie şi de marcare, decoraţii şi alte semne de distincţie care, în lipsa autorizaţiei autorităţilor competente, trebuie refuzate în conformitate cu art.6 ter din Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1883, denumită în continuare Convenţia de la Paris;
  10. j) mărcilor care conţin denumirea oficială sau istorică a statului sau denumiri ale unităţilor administrativ-teritoriale, reproduceri de insigne, de embleme sau de ecusoane, altele decît cele protejate conform art.6 ter din Convenţia de la Paris, şi care prezintă un interes public deosebit, cu excepţia cazurilor cînd înregistrarea este autorizată de autorităţile competente;
  11. j) mărcilor care conţin semne de înaltă valoare simbolică, în special simboluri religioase;
  12. l) mărcilor care urmează a fi excluse de la înregistrare în temeiul legislației naționale sau al acordurilor internaționale, inclusiv bilaterale, la care Republica Moldova este parte, care prevăd protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice;
  13. m) mărcilor în măsura în care utilizarea acestora contravine altor acte normative decît cele din domeniul proprietăţii intelectuale.

(2) Dispoziţiile alin.(1) lit.b)–e) nu se aplică dacă solicitantul prezintă suficiente dovezi că, pînă la data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii şi ca urmare a folosirii acesteia, marca a dobîndit un caracter distinctiv în raport cu produsele şi/sau serviciile revendicate.

(3) Semnele menţionate la alin.(1) lit.i) şi j) pot fi incluse ca elemente neprotejate în marcă dacă nu ocupă în aceasta o poziţie dominantă şi dacă există decizia corespunzătoare a autorităţii competente. Autorităţi competente ale Republicii Moldova sînt: Guvernul – privind folosirea denumirii oficiale sau istorice a statului; ministerele – privind folosirea semnelor, sigiliilor oficiale de control, de garanţie şi de marcare, aprobate de ministerul respectiv; consiliile locale – privind folosirea denumirilor unităţilor administrativ-teritoriale.

 (4) Indicaţiile geografice şi denumirile de origine protejate pe teritoriul Republicii Moldova pot fi incluse în marcă doar în cazul în care solicitantul deţine dreptul de utilizare a indicaţiei geografice sau a denumirii de origine protejate. Indicaţiile geografice ale altor state vor fi admise pentru utilizare în cadrul mărcii în cazul în care această utilizare nu contravine prevederilor prezentului capitol şi există înregistrarea în ţara de origine. Indicaţiile geografice şi denumirile de origine protejate incluse în marcă vor constitui elementele neprotejate ale mărcii.

 

Articolul 240. Motive relative de refuz

(1) În afara motivelor de refuz prevăzute la art.239, se refuză înregistrarea şi în cazul cînd marca:

  1. a) este identică cu o marcă anterioară înregistrată pentru produse şi/sau servicii identice;
  2. b) este identică ori similară cu o marcă anterioară şi, din cauza identităţii ori similitudinii produselor şi/sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există riscul de confuzie pentru consumator, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară;
  3. c) este identică ori similară cu o marcă anterioară şi este solicitată spre înregistrare pentru produse şi/sau servicii care nu sînt similare cu cele pentru care marca anterioară este înregistrată, în cazul cînd marca anterioară se bucură de renume în Republica Moldova şi dacă utilizarea mărcii solicitate, fără un motiv justificat, ar aduce un profit nemeritat din caracterul distinctiv ori din renumele mărcii anterioare sau le-ar aduce atingere acestora.

(2) În sensul alin.(1), mărci anterioare sînt:

  1. a) mărcile a căror dată de depozit sau, după caz, de prioritate, în sensul art.272, este anterioară datei de depozit a cererii de înregistrare a mărcii, ţinînd cont, după caz, de dreptul de prioritate, în sensul art.271 sau, după caz, în sensul art.273, invocat în sprijinul acestei mărci, şi care aparţin următoarelor categorii:

- mărci înregistrate în Republica Moldova;

- înregistrări internaţionale care îşi extind efectele în Republica Moldova;

  1. b) cererile de înregistrare a mărcilor menţionate la lit.a), sub rezerva înregistrării acestora.

(3) O marcă este refuzată la înregistrare şi în cazul în care  aduce atingere unui drept  dobîndit anterior, altul decît cele prevăzute la alin. (2) şi (4), în special dreptului la nume, la imagine, inclusiv în ceea ce priveşte numele sau imaginea unei personalităţi notorii în Republica Moldova, dreptului de autor, dreptului la o indicaţie geografică protejată sau la o denumire de origine protejată, la un desen sau la un model industrial protejat sau unui alt drept de proprietate intelectuală protejat conform legislației.

(4) În cazul opoziţiei, o marcă este refuzată la înregistrare, de asemenea, în măsura în care este demonstrat că:

  1. a) drepturile la o marcă neînregistrată, inclusiv o marcă notorie sau la un alt semn utilizat în comerţ, inclusiv denumirea persoanei juridice, au fost dobîndite de către opozant înainte de data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau înainte de data priorităţii invocate în sprijinul acestei cereri, după caz, şi sînt confirmate printr-un act legal sau prin probe ce demonstrează că pe piaţa Republicii Moldova fie au fost plasate produse şi/sau servicii identice sau similare cu cele solicitate, marcate cu acest semn, fie sînt promovate sau se negociază promovarea/plasarea produselor şi/sau serviciilor identice sau similare cu cele solicitate, marcate cu semnul respectiv care beneficiază de protecție şi se bucură de renume cel puţin într‑un stat parte la Convenţia de la Paris sau la Acordul de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, iar prin utilizarea mărcii solicitate s-ar crea un risc de confuzie cu semnul anterior ori fără motive justificate s-ar profita de renumele acestui semn;
  2. b) agentul sau reprezentantul titularului mărcii respective în una dintre ţările Uniunii solicită înregistrarea acesteia pe propriul său nume, fără autorizaţia titularului, cu excepţia cazului în care agentul sau reprezentantul titularului îşi justifică acţiunile.

(5) Nu poate fi refuzată înregistrarea unui semn în calitate de marcă, din motivele prevăzute la alin.(1) şi (3), în cazul în care titularul mărcii anterioare sau al dreptului anterior ori succesorul lui de drepturi, ori, după caz, autoritatea abilitată cu ocrotirea valorilor culturale ale statului îşi exprimă consimţămîntul expres pentru înregistrarea semnului posterior, cu excepţia mărcilor identice solicitate pentru produse şi/sau servicii identice.

 (6) Natura produselor şi/sau serviciilor pentru care se solicita înregistrarea mărcii în nici un caz nu constituie un obstacol la înregistrarea acesteia.

 

Subsecţiunea a 2-a

Efectele înregistrării mărcii

Articolul 241. Dreptul conferit de înregistrarea mărcii

(1) Înregistrarea mărcii conferă titularului dreptul exclusiv asupra acesteia. Titularul mărcii este în drept să interzică terţilor să utilizeze în activitatea lor comercială, fără consimţămîntul său:

  1. a) un semn identic cu marca pentru produse şi/sau servicii identice cu cele pentru care marca este înregistrată;
  2. b) un semn care, din cauza identităţii ori similitudinii cu marca înregistrată şi identităţii ori similitudinii produselor sau serviciilor acoperite de semn şi de marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului; riscul de confuzie include şi riscul de asociere între semn şi marcă;
  3. c) un semn identic ori similar cu marca pentru produse şi/sau servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată cînd aceasta din urmă a dobîndit un renume în Republica Moldova, iar persoana terţă, în urma folosirii semnului, fără motive justificate, profită de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau le aduce atingere acestora.

(2) În aplicarea alin.(1), titularul mărcii poate cere să fie interzise următoarele acţiuni ale terţilor:

  1. a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje, precum şi utilizarea lui în calitate de ambalaj, în cazul mărcilor tridimensionale;
  2. b) oferirea produselor spre comercializare sau comercializarea ori stocarea lor în aceste scopuri sau, după caz, oferirea ori prestarea serviciilor sub acest semn;
  3. c) importul sau exportul produselor sub acest semn;
  4. d) utilizarea semnului pe documentele de afaceri şi în publicitate;
  5. e) multiplicarea, stocarea sau comercializarea semnului în scopurile menţionate la lit.a)–d);
  6. f) utilizarea semnului în reţeaua internet, inclusiv în calitate de nume de domen.

 (3) Dreptul exclusiv asupra mărcii produce efecte pentru terţi începînd cu data publicării în BOPI sau cu data înscrierii în Registrul internaţional a datelor referitoare la înregistrarea mărcii. Totodată, poate fi cerută o despăgubire rezonabilă, în limita prejudiciului cauzat, pentru acele fapte, săvîrşite după publicarea cererii de înregistrare a mărcii, care vor fi interzise după publicarea înregistrării mărcii. Instanţa judecătorească sesizată să se ocupe de cazul respectiv nu poate să decidă în fond atîta timp, cît datele referitoare la înregistrarea mărcii nu au fost publicate.

(4) Titularul mărcii poate plasa alături de marcă un marcaj de avertizare în formă de litera R, înscrisă într-un cerc, sau un text care indică faptul că marca este protejată în Republica Moldova.

 

Articolul 242. Limitarea dreptului exclusiv

(1) Dreptul exclusiv nu se extinde asupra elementelor mărcii care, în conformitate cu prezententul capitol, nu pot fi înregistrate independent în calitate de mărci, cum ar fi termenii descriptivi, inclusiv cei cu caracter elogios, precum și asupra elementelor grafice, prezentate prin linii întrerupte sau punctate, cu ajutorul cărora solicitantul indică părțile produsului sau ambalajului care nu sînt revendicate ca părți ale mărcii, cu condiţia folosirii loiale a elementelor menționate şi a respectării intereselor legitime ale titularului mărcii şi ale terţilor.

(2) În cazul limitării prevăzute la alin. (1), marca va fi examinată în totalitatea elementelor sale, inclusiv a celor asupra cărora nu se extinde dreptul exclusiv, în scopul stabilirii similitudinii cu alte mărci.

(3) Limitarea dreptului exclusiv se poate referi doar la acele categorii de produse şi/sau servicii revendicate în cerere faţă de care elementele mărcii nu pot fi înregistrate independent în calitate de mărci.

 (4) Dreptul exclusiv asupra mărcii nu-i permite titularului să interzică unui terţ să utilizeze în activitatea sa industrială sau comercială, în concordanţă cu practicile oneste:

  1. a) propriul său nume sau adresa sa;
  2. b) indicaţiile referitoare la specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică, timpul fabricării produsului sau prestării serviciului, la alte caracteristici ale acestora;
  3. c) marca, în cazul cînd este necesar de a indica destinaţia unui produs şi/sau serviciu, în special în calitate de accesoriu ori de piesă detaşabilă.

 

Articolul 243. Menţionarea mărcii în dicţionare

 Dacă reproducerea unei mărci într-un dicţionar, într-o enciclopedie sau într-o lucrare de referinţă asemănătoare creează impresia că această marcă constituie denumirea generică sau uzuală a produselor sau a serviciilor pentru care ea este înregistrată, editorul publicaţiei respective, la solicitarea titularului mărcii, va asigura ca, cel tîrziu începînd cu ediţia următoare, reproducerea mărcii să fie însoţită de menţiunea că aceasta este o marcă înregistrată.

 

Articolul 244. Interzicerea utilizării mărcii înregistrate pe numele agentului sau reprezentantului

  În cazul cînd o marcă a fost înregistrată pe numele agentului sau al reprezentantului titularului mărcii respective în una din ţările Uniunii fără autorizaţia titularului, acesta are dreptul să se opună utilizării mărcii sale de către agentul sau reprezentantul său, dacă el nu a autorizat această utilizare, cu excepţia cazului cînd agentul sau reprezentantul îşi justifică acţiunile.

 

Articolul 245. Epuizarea dreptului conferit de marcă

(1) Titularul unei mărci înregistrate nu poate cere interzicerea utilizării de către alte persoane a acestei mărci pe produse şi/sau servicii care au fost plasate pe piaţa Republicii Moldova de el însuşi ori cu consimţămîntul său.

(2) Prevederile alin.(1) nu se aplică în cazul cînd titularul are motive temeinice să se opună comercializării produselor sau prestării serviciilor, în special cînd starea acestora este modificată sau alterată după plasarea lor pe piaţă.

 

Articolul 246. Cerinţe faţă de utilizarea mărcii

(1) Dacă în decurs de 5 ani după înregistrare marca nu a făcut obiectul unei utilizări efective în Republica Moldova pentru produsele şi/sau serviciile pentru care este înregistrată sau dacă utilizarea mărcii a fost suspendată pe o perioadă neîntreruptă de 5 ani, titularul mărcii poate fi decăzut din drepturile asupra mărcii în condiţiile prezentului capitol, cu excepţia cazurilor cînd există motive întemeiate pentru neutilizare.

 (2) Este asimilată utilizării efective:

  1. a) utilizarea mărcii sub o formă care diferă prin elemente ce nu schimbă caracterul distinctiv al mărcii în forma în care aceasta a fost înregistrată;
  2. b) aplicarea mărcii pe produse sau pe ambalajul acestora în Republica Moldova exclusiv în scopul exportului.

(3) Utilizarea, cu consimţămîntul titularului, a mărcii de către alte persoane se consideră ca utilizare efectuată de către titular.

 

Subsecţiunea a 3-a

Durata protecţiei mărcii. Reînnoirea, modificarea

şi divizarea înregistrării mărcii

Articolul 247. Durata protecţiei mărcii înregistrate

Marca se înregistrează pentru o perioadă de 10 ani, începînd cu data de depozit. Înregistrarea mărcii poate fi reînnoită pentru perioade consecutive de 10 ani ori de cîte ori este necesar.

 

Articolul 248. Reînnoirea înregistrării mărcii

(1) Înregistrarea mărcii poate fi reînnoită de către titular sau  oricare altă persoană împuternicită în mod expres de către acesta, cu condiţia achitării taxei în cuantumul şi termenele stabilite.

(2) Reînnoirea poate fi solicitată în ultimele 6 luni de valabilitate a înregistrării mărcii. Cererea de reînnoire a înregistrării se consideră depusă doar după achitarea taxei stabilite. Înregistrarea poate fi reînnoită şi pe parcursul a 6 luni de la expirarea duratei de protecţie, sub rezerva achitării unei taxe suplimentare.

(3) Înregistrarea se reînnoieşte numai pentru produsele şi/sau serviciile pentru care a fost solicitată reînnoirea.

(4) Reînnoirea înregistrării va avea efect începînd cu ziua imediat următoare datei la care a expirat termenul premergător de 10 ani. Datele privind reînnoirea înregistrării mărcii se înscriu în Registrul naţional al mărcilor şi se publică în BOPI.

(5) Neachitarea taxei pentru reînnoirea înregistrării atrage decăderea titularului din drepturi.

 

Articolul 249. Introducerea modificărilor

(1) Titularul mărcii notifică AGEPI orice modificare a datelor referitoare la înregistrarea ei.

(2) Pe durata protecţiei mărcii, titularul poate solicita, cu plata taxei stabilite, operarea unor modificări neesenţiale în datele referitoare la marca înregistrată, precum şi în unele elemente ale mărcii, cu condiţia ca asemenea modificări să nu afecteze caracterul distinctiv şi imaginea de ansamblu a mărcii.

(3) Modificările înscrise în Registrul naţional al mărcilor se publică în BOPI. Orice persoană care consideră că modificările operate îi afectează drepturile poate contesta aceste modificări în termen de 3 luni de la publicare.

(4) Se interzice modificarea mărcii sau a elementelor ei în perioada înregistrării sau reînnoirii acesteia, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(2).

 

Articolul 250. Divizarea înregistrării

(1) Titularul unei mărci poate diviza înregistrarea prin depunerea la AGEPI a unei cereri prin care să indice că unele din produsele şi/sau serviciile incluse în înregistrarea iniţială vor face obiectul uneia sau mai multor înregistrări divizionare. Produsele şi/sau serviciile din înregistrarea divizionară nu trebuie să acopere produsele şi/sau serviciile rămase în înregistrarea iniţială a mărcii şi nici produsele şi/sau serviciile din celelalte înregistrări divizionare.

(2) Cererea de divizare nu va fi admisă în cazul în care:

  1. a) a fost înaintată o cerere de decădere din drepturi sau o cerere de anulare a înregistrării iniţiale, iar prin cererea de divizare se solicită divizarea produselor şi/sau serviciilor la care se referă cererea de decădere din drepturi sau cererea de anulare, pînă la emiterea deciziei definitive sau pînă la data la care procedura respectivă s-a încheiat într-un alt mod;
  2. b) o cerere reconvenţională de decădere din drepturi sau de anulare a fost atacată în instanţa judecătorească, iar prin cererea de divizare se solicită divizarea produselor şi/sau serviciilor la care se referă cererea reconvenţională, pînă la introducerea datelor cu privire la hotărîrea definitivă a instanţei judecătoreşti în Registrul naţional al mărcilor.

(3) Cererea de divizare este însoţită de dovada achitării taxei.

(4) Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de divizare se stabilesc în Regulamentul privind procedura de depunere, examinare şi înregistrare a mărcilor, denumit în continuare, în sensul prezentului  capitol - Regulament.

(5) Divizarea va produce efect din data înregistrării ei în Registrul naţional al mărcilor.

(6) Toate solicitările şi cererile depuse şi toate taxele aferente înregistrării iniţiale, achitate pînă la data recepţionării de către AGEPI a cererii de divizare, sînt considerate ca depuse sau achitate pentru înregistrarea sau înregistrările divizionare. Taxele achitate reglementar pentru înregistrarea iniţială pînă la data recepţionării cererii de divizare nu se restituie.

(7) Înregistrarea divizionară va păstra data de depozit şi orice dată de prioritate a înregistrării iniţiale.

 

Articolul 251. Fuziunea înregistrărilor

(1)       Persoana fizică sau juridică, titular a două sau mai multe înregistrări care rezultă din una sau mai multe cesiuni parțiale poate solicita fuziunea acestora prin depunerea la AGEPI a unei cereri în acest sens.

(2)       Persoana fizică sau juridică, titular a două sau mai multe înregistrări care rezultă din una sau mai multe cereri și/sau înregistrări divizate/divizionare poate solicita fuziunea acestora prin depunerea la AGEPI a unei cereri în acest sens.

   (3) Fuziunea nu va fi acceptată în cazul în care înregistrările:

  1. a) aparțin unor titulari diferiți;
  2. b) vizează semne diferite;
  3. c) au diferite date de depozit.

(4) Cererea de fuziune este însoţită de dovada achitării taxei, echivalentă taxei pentru divizarea înregistrării.

(5) Condițiile de perfectare și de depunere a cererii de fuziune se stabilesc în Regulament.

(6) Fuziunea înregistrărilor va produce efect din data înscrierii ei în Registrul national al mărcilor.

(7) Taxele achitate reglementar pentru înregistrările iniţiale pînă la data recepţionării cererii de fuziune nu se restituie.

 

Subsecţiunea a 4-a

Stingerea drepturilor asupra mărcii

Articolul 252. Renunţarea la marcă

(1) Titularul, sub rezerva achitării taxei stabilite, poate să renunţe la marcă pentru toate sau numai pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată.

(2) Renunţarea la marcă se declară în scris la AGEPI de către titularul mărcii sau de către persoana împuternicită de acesta, iar drepturile asupra mărcii se sting de la data înscrierii renunţării în Registrul naţional al mărcilor.

(3) Renunţarea este înregistrată numai cu acordul tuturor titularilor de drepturi referitoare la marcă, înscrişi în Registrul naţional al mărcilor. În cazul cînd a fost înregistrat un contract de licenţă, renunţarea la marcă se înscrie în Registrul naţional al mărcilor numai dacă titularul mărcii demonstrează că l-a informat pe licenţiat despre intenţia de a renunţa la marcă.

 

Articolul 253. Decăderea din drepturile asupra mărcii

(1) Titularul mărcii este decăzut din drepturile asupra mărcii în urma unei cereri de decădere din drepturi, depuse la judecătoria în a cărei jurisdicție este sediul AGEPI, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, dacă:

  1. a) în decursul unei perioade neîntrerupte de 5 ani, fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei utilizări efective în Republica Moldova pentru produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată; totodată, nimeni nu poate cere ca titularul să fie decăzut din drepturi dacă, în perioada de la expirarea termenului indicat pînă la depunerea cererii de decădere din drepturi sau a cererii reconvenţionale, marca a făcut obiectul unui contract de cesiune sau de licenţă ori obiectul unei începeri sau a unei reluări de utilizare reală; cu toate acestea, dacă începerea sau reluarea utilizării mărcii a avut loc cu 3 luni înainte de depunerea cererii de decădere sau a cererii reconvenţionale, termenul respectiv începînd cel mai devreme la expirarea perioadei neîntrerupte de 5 ani de neutilizare, utilizarea nu este luată în considerare în cazul cînd pregătirile pentru începerea sau pentru reluarea utilizării au intervenit numai după ce titularul a aflat că cererea de decădere sau cererea reconvenţională ar putea fi depusă perioada cuprinsă între data depunerii cererii și data emiterii deciziei de înregistrare nu se include în termenul de 5 ani;
  2. b) prin activitatea sau prin inactivitatea titularului, marca a devenit denumire uzuală în comerţul cu un produs şi/sau cu un serviciu pentru care a fost înregistrată;
  3. c) în urma utilizării mărcii de către titularul acesteia sau cu consimţămîntul lui, marca poate induce în eroare consumatorul, în special în ceea ce priveşte natura, calitatea sau provenienţa geografică a produselor şi/sau a serviciilor pentru care a fost înregistrată.
  4. d) a fost retrasă permisiunea de folosire a denumirii oficiale sau istorice a statului în marca de produs și/sau serviciu, în conformitate cu legislaţia.

(2) Sarcina prezentării probelor privind utilizarea efectivă a mărcii revine titularului mărcii.

(3) În cazul în care motivul decăderii din drepturi este valabil numai pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, titularul este declarat decăzut din drepturi numai pentru produsele şi/sau serviciile respective.

 

Articolul 254. Motive absolute de nulitate

(1) Marca este declarată nulă în urma unei cereri de anulare, depuse la judecătoria în a cărei jurisdicție este sediul AGEPI, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, dacă:

  1. a) a fost înregistrată contrar prevederilor art.239;
  2. b) solicitantul a acţionat cu rea-credinţă în momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii.

Marca se consideră ca fiind înregistrată cu rea-credință în cazul în care, la momentul depunerii cererii de înregistrare a ei, solicitantul știa sau putea ști că pe piața Republicii Moldova se utilizează o asemenea marcă, cu bună-credință, de către altă persoană, pentru produse și/sau servicii identice sau similare cu cele pentru care marca a fost depusă spre înregistrare ori că sînt promovate sau se negociază promovarea/plasarea produselor şi/sau serviciilor identice sau similare cu cele pentru care marca a fost depusă spre înregistrare marcate cu o asemenea marcă, care este anterioară și care beneficiază de protecție şi se bucură de renume cel puţin într‑un stat parte la Convenţia de la Paris sau la Acordul de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, iar prin utilizarea mărcii înregistrate se creează un risc de confuzie cu marca anterioară sau fără motive justificate se profită de renumele acesteia.

La anularea mărcii pe motivul înregistrării ei cu rea-credinţă se va ţine cont în special de faptul dacă marca înregistrată este utilizată pentru produse care generează conflict cu o altă marcă sau dacă titularul mărcii înregistrate utilizează marca doar în scop de blocaj.

(2) O marcă înregistrată contrar prevederilor art.239 alin.(1) lit.b), c) sau e) nu poate fi declarată nulă dacă, în urma utilizării, ea a dobîndit, după înregistrare, un caracter distinctiv pentru produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată.

(3) În cazul în care motivul nulităţii vizează numai o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, nulitatea mărcii poate fi declarată numai în privinţa produselor şi/sau serviciilor respective.

 

Articolul 255. Motive relative de nulitate

(1) Marca este declarată nulă în urma unei cereri de anulare, depusă la  judecătoria în a cărei jurisdicție este sediul AGEPI, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depusă la aceeași instanță, și în cazul în care:

  1. a) există o marcă anterioară menţionată la art. 240 alin. (2) şi se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1) din articolul respectiv;
  2. b) există un drept anterior menţionat la art. 240 alin. (3) şi se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul respectiv;
  3. c) există o marcă neînregistrată sau un drept anterior, menţionate la art. 240 alin. (4), şi se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul respectiv.

(2) Marca nu poate fi declarată nulă dacă titularul unui drept menţionat la alin.(1) ori succesorul de drepturi al acestuia sau, după caz, autoritatea abilitată cu ocrotirea valorilor culturale ale statului îşi exprimă consimţămîntul expres pentru înregistrarea acestei mărci pînă la depunerea cererii de anulare sau a cererii reconvenţionale.

(3) Titularul unuia din drepturile menţionate la alin.(1), care a cerut anterior anularea mărcii sau a depus o cerere reconvenţională într-o acţiune de apărare a drepturilor, nu poate depune o nouă cerere de anulare sau o nouă cerere reconvenţională bazată pe un alt drept dintre acestea, pe care ar fi putut să-l invoce în sprijinul primei cereri.

(4) Dacă motivul nulităţii vizează numai o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, nulitatea mărcii poate fi declarată numai în privinţa produselor şi/sau serviciilor respective.

 

Articolul 256. Limitarea drepturilor prin inacţiunea titularului

(1) Titularul unei mărci anterioare menţionate la art.240 alin.(2) sau al oricărui alt drept anterior menţionat la art. 240 alin. (3) sau (4), care a tolerat cu bună-ştiinţă timp de 5 ani consecutivi utilizarea unei mărci posterioare în Republica Moldova, nu mai are dreptul, în baza mărcii sale anterioare sau a dreptului anterior, să depună o cerere de anulare şi nici să se opună utilizării mărcii posterioare pentru produsele şi/sau serviciile pentru care marca posterioară a fost utilizată, cu excepţia cazurilor cînd înregistrarea mărcii posterioare a fost făcută cu rea-credinţă.

 (2) În cazurile menţionate la alin.(1), titularul mărcii posterioare nu poate să se opună utilizării dreptului anterior, chiar dacă acest drept nu mai poate fi invocat împotriva mărcii sale.

 

Articolul 257. Efectele decăderii din drepturi şi ale nulităţii mărcii

(1) În cazul în care titularul este decăzut din drepturi în totalitate sau în parte, efectele înregistrării mărcii, prevăzute de prezentul capitol, încetează în aceeaşi măsură începînd cu data depunerii cererii de decădere din drepturi sau a cererii reconvenţionale. La cererea uneia dintre părţi, instanţa judecătorească poate stabili o dată anterioară la care a intervenit una din cauzele decăderii din drepturi.

(2) În cazul în care o marcă a fost declarată nulă în totalitate sau în parte, se consideră că efectele înregistrării mărcii, prevăzute de prezentul capitol, nu s-au produs în aceeaşi măsură de la data de depozit.

(3) Sub rezerva aplicării prevederilor legale privind fie acţiunile de compensare a prejudiciului cauzat din neglijenţa sau din lipsa de bună-credinţă a titularului mărcii, fie îmbogăţirea neîntemeiată, efectul retroactiv al decăderii din drepturi sau al nulităţii mărcii nu afectează:

  1. a) deciziile definitive privind încălcarea drepturilor, executate pînă la adoptarea deciziei de decădere din drepturi sau de nulitate;
  2. b) contractele încheiate anterior adoptării deciziei de decădere din drepturi sau de nulitate în măsura în care acestea au fost executate pînă la adoptarea deciziei respective; totodată, din motive de echitate, poate fi cerută restituirea, într-o măsură justificată de circumstanţe, a sumelor plătite în temeiul contractului.

 

Subsecţiunea a 5-a

Transmiterea drepturilor asupra mărcii

Articolul 258. Transmiterea drepturilor

(1) Drepturile asupra mărcii pot fi transmise integral sau parţial prin cesiune, prin contract de licenţă, precum şi prin succesiune.

(2) Marca poate face obiectul unui gaj, al altor drepturi reale, precum şi al unei executări silite. Gajul mărcilor se înregistrează în Registrul garanţiilor reale mobiliare conform prevederilor legislației în vigoare.

(3) Alte drepturi asupra mărcilor se înregistrează în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor sau Registrul naţional al mărcilor şi devin opozabile faţă de terţi din momentul înregistrării, iar datele despre aceste drepturi se publică în BOPI.

(4) Deciziile privind înscrierea cesiunii sau licenţei pot fi contestate la AGEPI – în termen de 30 de zile de la publicarea datelor menţionate la alin.(3).

(5) Contractele de cesiune și de licență, menţionate la alin. (1), sau alte documente anexate cererii de înregistrare a acestor contracte sînt deschise inspectării publice doar cu acordul expres al părţilor contractante sau în temeiul hotărîrii instanţei judecătoreşti, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare.

 

Articolul 259. Contractul de cesiune şi transferul

(1) Prin contract de cesiune a drepturilor asupra mărcii, titularul unei mărci (cedent) transmite drepturile sale asupra mărcii unei alte persoane (cesionar). Drepturile asupra mărcii pot fi transmise prin cesiune oricînd pe durata protecţiei mărcii.

(2) Marca, independent de transferul întreprinderii, poate fi cesionată pentru toate sau pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care este înregistrată.

(3) Transferul întreprinderii în totalitate implică cesiunea mărcii. Excepţie fac cazurile cînd există un contract ce prevede altfel sau cînd acest fapt rezultă clar din circumstanţe. Dispoziţia în cauză se aplică obligaţiei contractuale de transfer al întreprinderii.

(4) Fără a aduce atingere alin.(3), contractul de cesiune a mărcii va fi perfectat în scris şi semnat de părţile contractante, cu excepţia cazului cînd cesiunea rezultă dintr-o hotărîre judecătorească. În caz contrar, cesiunea este nulă.

(5) AGEPI va refuza înregistrarea contractului de cesiune în cazul cînd este evident că, în urma cesiunii, marca va genera riscul inducerii în eroare a consumatorului, în special în ceea ce priveşte natura, calitatea sau originea geografică a produselor şi/sau a serviciilor pentru care este înregistrată, cu excepţia cazului cînd cesionarul acceptă să limiteze înregistrarea mărcii la produsele şi/sau serviciile în privinţa cărora nu va exista riscul inducerii în eroare.

(6) În cazul în care o marcă este înregistrată pe numele agentului sau al reprezentantului titularului mărcii respective în una din ţările Uniunii fără autorizaţia titularului, acesta are dreptul să ceara transferul înregistrării în favoarea sa, cu excepţia cazului cînd agentul sau reprezentantul îşi justifică acţiunile.

 (7) Prezentul articol se aplică şi cererilor de înregistrare a mărcilor.

 

Articolul 260. Contractul de licenţă

(1) Marca poate face obiectul licenţelor exclusive sau neexclusive pentru toate sau pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care este înregistrată. Prin contract de licenţă, titularul mărcii înregistrate (licenţiar) transmite dreptul de utilizare a acesteia oricărei alte persoane (licenţiat), rezervîndu-şi dreptul de proprietate asupra mărcii.

(2) Licenţa poate fi acordată licenţiatului, solicitîndu-i-se sau nu să plătească venituri licenţiarului.

(3) Contractul de licenţă va include clauza ca produsele licenţiatului, după calitatea lor, să nu fie inferioare celor ale licenţiarului şi că licenţiarul va exercita controlul îndeplinirii acestei clauze.

(4) Nu se admite includerea în contractul de licenţă a practicilor sau a condiţiilor ce pot genera o folosinţă abuzivă a drepturilor asupra mărcii, avînd un efect prejudiciabil asupra concurenţei pe piaţa respectivă, cum ar fi clauza transmiterii obligatorii de către licenţiat a informaţiei tehnice licenţiarului, condiţii care să împiedice contestarea validităţii ori prezentarea unui pachet obligatoriu de condiţii ale licenţierii.

(5) Titularul mărcii poate invoca drepturile conferite prin înregistrarea mărcii împotriva licenţiatului care acţionează contrar prevederilor contractului de licenţă privind durata acestuia, forma în care marca înregistrată poate fi folosită, natura produselor sau serviciilor pentru care se acordă licenţa, teritoriul pentru care poate fi aplicată marca ori privind calitatea produselor furnizate sau a serviciilor prestate de licenţiat. 

Secțiunea a 3-a

Înregistrarea mărcii

 

Subsecţiunea 1

Cererea de înregistrare a mărcii

Articolul 261. Depunerea cererii de înregistrare

(1) Cererea de înregistrare a mărcii se depune la AGEPI de către orice persoană fizică sau juridică şi trebuie să se refere la o singură marcă.

(2) Înregistrarea unei mărci poate fi cerută în mod individual sau în comun de persoane fizice sau juridice. În cazul în care două sau mai multe persoane depun o cerere de înregistrare a mărcii, după înregistrare marca devine proprietate comună conform legislaţiei civile.

(3) Cererea se depune pe un formular-tip, aprobat de AGEPI, în limba de stat. documentele anexate la cerere se prezintă în limba de stat. În cazul în care documentele anexate sînt perfectate în o altă limbă, traducerea lor în limba de stat se prezintă în termen de 2 luni de la data depunerii cererii.

(4) Cererea se depune prin orice modalitate acceptată de AGEPI, în conformitate cu prevederile Regulamentului.

 

Articolul 262. Cererea de înregistrare

(1) Cererea de înregistrare a unei mărci, conţinînd elementele prevăzute la alin.(2), constituie depozitul cererii.

(2) Cererea de înregistrare a mărcii, redactată în limba de stat, va conţine:

  1. a) indicaţia explicită sau implicită de solicitare a înregistrării mărcii;
  2. b) indicaţii care să permită stabilirea identităţii solicitantului (numele/ denumirea şi adresa solicitantului);
  3. c) indicaţii care să permită AGEPI să ia legătura cu solicitantul sau, după caz, cu reprezentantul acestuia;
  4. d) o reproducere, suficient de clară, pentru semnele menționate la art. 237 lit. a), a căror înregistrare se solicită, și/sau o descriere detaliată, pentru semnele menționate la art. 237 lit. b), ce nu pot fi prezentate grafic, însoțită de mostre sau de o imprimare audio sau video (mecanică, magnetică, digitală, optică etc.) care să permită reproducerea mărcii;
  5. e) lista produselor şi/sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea mărcii;
  6. f) dovada achitării taxei de depunere a cererii în cuantumul stabilit.

 (3) Cererea va conţine menţiuni exprese în cazul cînd:

  1. a) solicitantul revendică una sau mai multe culori ca element distinctiv al mărcii;
  2. b) marca este tridimensională sau de alt tip decît cel verbal sau figurativ.

(4) Cererea va conţine, după caz:

  1. a) o transliterare a mărcii sau a unor părţi ale acesteia;
  2. b) o traducere a mărcii sau a unor părţi ale acesteia.

(5) Cererea va conţine, de asemenea, date referitoare la calitatea solicitantului, prevăzute de Regulament.

(6) Cererea de înregistrare a mărcii depusă pentru mai multe clase de produse şi/sau servicii, pe lîngă taxa de examinare a cererii de înregistrare a mărcii pentru o clasă de produse şi/sau servicii, implică plata unei taxe suplimentare de examinare pentru fiecare clasă de produse şi/sau servicii, depăşind una.

(7) Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de înregistrare a mărcii se stabilesc în Regulament.

 

Articolul 263. Data de depozit

Dată de depozit este data la care solicitantul a depus la AGEPI cererea de înregistrare a mărcii cu respectarea prevederilor art.262 alin.(2).

 

Subsecţiunea a 2-a

Constatarea notorietăţii mărcii

Articolul 264. Protecţia mărcii notorii

  • (1) Marca poate fi recunoscută ca fiind notorie în urma unei cereri de constatare a notorietăţii, depusă la judecătoria în a cărei jurisdicție este sediul AGEPI, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depusă la aceeaşi instanţă.

(2) Durata de protecţie a mărcii notorii este nelimitată.

 

Articolul 265. Depunerea cererii de constatare a notorietăţii mărcii

(1) În cazul apariţiei unui conflict referitor la o marcă larg cunoscută în Republica Moldova în cadrul unui segment de public vizat, persoana interesată care utilizează cu bună-credinţă în activitatea sa comercială această marcă poate depune o cerere de constatare a notorietăţii mărcii la judecătoria în a cărei jurisdicție este sediul AGEPI, în conformitate cu prevederile art. 166 din Codul de procedură civilă.

 (2) Cererea trebuie să se refere la o singură marcă. O singură marcă se consideră semnul utilizat întocmai într-un ansamblu concret de elemente.

(3) În sensul alin. (1), prin segment de public vizat se înţeleg:

  1. a) consumatorii actuali şi/sau consumatorii potenţiali ai produselor şi/sau ai serviciilor pentru care se foloseşte marca;
  2. b) specialiştii în ramura respectivă;
  3. c) persoanele implicate în reţelele de distribuţie a produselor şi/sau a serviciilor pentru care se foloseşte marca;
  4. d) reţeaua de afaceri al căror obiect îl constituie produsele şi/sau serviciile pentru care se foloseşte marca (importatori, licenţiaţi, vînzători angro etc.).

 

Articolul 266. Cuprinsul cererii de constatare a notorietăţii mărcii

Pe lîngă cele prevăzute la art. 166 din Codul de procedură civilă, cererea de constatare a notorietăţii mărcii trebuie să conţină:

  1. a) solicitarea de constatare a notorietăţii mărcii cu indicarea datei de la care această constatare se solicită;
  2. b) numele, prenumele, adresa şi semnătura solicitantului, în cazul unei persoane fizice; denumirea, sediul şi semnătura conducătorului, în cazul unei persoane juridice;
  3. c) numele, prenumele, adresa şi semnătura mandatarului autorizat/ reprezentantului, în cazul depunerii cererii prin intermediul lor;
  4. d) descrierea mărcii, dacă este înregistrată, sau descrierea semnului care se pretinde că poate fi recunoscut ca marcă notorie;
  5. e) produsele şi/sau serviciile pentru care se utilizează marca, grupate conform claselor clasificării internaţionale a produselor şi a serviciilor;
  6. f) culoarea/culorile mărcii, în cazul în care acestea constituie un element distinctiv al mărcii;
  7. g) numărul certificatului de înregistrare, dacă se solicită constatarea notorietăţii unei mărci înregistrate.

 

Articolul 267. Materialele anexate la cererea de constatare a notorietăţii mărcii

La cererea de constatare a notorietăţii mărcii se anexează:

  1. a) documente ce conţin informaţii despre factorii în a căror bază se poate face concluzia despre notorietatea semnului, inclusiv despre:

- gradul de cunoaştere a semnului pe piaţă de către segmentul de public vizat;

- durata (începutul şi perioada), gradul şi întinderea geografică a oricărei utilizări a semnului;

- durata, gradul şi întinderea geografică a activităţii de promovare a semnului respectiv, inclusiv publicitatea şi prezentarea la iarmaroace sau expoziţii a produselor şi/sau a serviciilor marcate cu acesta;

- durata şi întinderea geografică a oricărei înregistrări a semnului şi/sau a oricărei cereri de înregistrare a lui, în măsura în care reflectă utilizarea sau recunoaşterea acestui semn;

- raportul de evaluare care determină valoarea mărcii;

- rezultatul sondajelor efectuate de solicitant;

- orice alte informaţii suplimentare;

  1. b) reproducerea grafică sau fotografică a mărcii, prezentată în culoarea sau în combinaţia de culori în care se solicită constatarea notorietăţii mărcii, cu imagine de o calitate ireproşabilă, clară şi distinctă;
  2. c) reproducerea grafică sau fotografică a mărcii în vedere generală şi din mai multe vederi, diferite, dacă se solicită constatarea notorietăţii mărcii tridimensionale;
  3. d) mostra etichetei (în mărime naturală), dacă se solicită constatarea notorietăţii mărcii în etichetă;
  4. e) procura, în cazul depunerii cererii prin mandatar autorizat/reprezentant;

 

Articolul 268. Criteriile de constatare a notorietăţii mărcii

(1) Notorietatea mărcii pe teritoriul Republicii Moldova se constată în temeiul următoarelor criterii:

  1. a) marca este recunoscută de către consumatorii actuali şi/sau cei potenţiali ai produselor şi/sau ai serviciilor pentru care se utilizează ori de către persoanele implicate în asigurarea reţelelor de distribuţie a produselor şi/sau a serviciilor pentru care se utilizează marca, ori de cercurile de afaceri în care sînt implicate produsele şi/sau serviciile pentru care se utilizează marca, iar impresia despre nivelul calităţii produselor şi/sau a serviciilor se asimilează cu (se referă la) marca din ţară sau de pe piaţa mondială;
  2. b) marca posedă un grad înalt de distinctivitate, inerentă sau dobîndită ca rezultat al utilizării intensive;
  3. c) marca este larg cunoscută pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv din publicitate;
  4. d) marca posedă valoare comercială ca rezultat al folosirii îndelungate şi intensive în ţară sau pe piaţa mondială.

(2) La adoptarea hotărîrii de constatare a notorietăţii mărcii, pe lîngă criteriile nominalizate la alin. (1), pot fi luate în considerare şi alte criterii relevante pentru o marcă notorie, nereflectate în prezentul articol.

 

Articolul 269. Examinarea cererii de constatare a notorietăţii mărcii

(1) La examinarea cererii de constatare a notorietăţii mărcii se verifică datele prezentate conform prevederilor art. 266–268.

(2) La stabilirea notorietăţii mărcii nu pot fi cerute în calitate de condiţii obligatorii următoarele:

  1. a) marca respectivă să fie înregistrată sau depusă spre înregistrare pe teritoriul Republicii Moldova;
  2. b) marca solicitată să fie recunoscută ca fiind notorie, înregistrată sau depusă spre înregistrare în orice alt stat decît Republica Moldova;
  3. c) marca să fie bine cunoscută de către publicul larg din Republica Moldova.

(3) Sondajul se efectuează pe un eșantion reprezentativ în raport cu segmentul de public vizat. Aria geografică a sondajului și mărimea eșantionului se stabilesc în funcție de caracterul/specificul produselor și/sau al serviciilor pentru care se folosește marca.

(4) La stabilirea notorietăţii mărcii pentru produsele cu destinaţie tehnică trebuie să fie chestionaţi consumatorii produselor respective (atît din cercul producătorilor, cît şi din reţeaua de comerţ). Astfel, este necesar ca nu mai puţin de 60% din numărul acestor respondenţi să cunoască marca respectivă.

(5) La stabilirea notorietăţii mărcii pentru produsele de consum curent trebuie să fie chestionat consumatorul „mediu” (luîndu-se în considerare vîrsta, sexul, studiile, starea socială şi materială, legătura cu produsul marcat), precum şi specialişti din ramura respectivă a industriei şi a comerţului. Astfel, este necesar ca majoritatea respondenţilor să cunoască marca respectivă.

(6) În cadrul sondajului, respondenţii trebuie să răspundă:

  1. a) dacă cunosc marca respectivă;
  2. b) care este titularul mărcii sau producătorul produsului marcat cu o astfel de marcă;
  3. c) de la ce dată cunosc marca;
  4. d) cum apreciază marca (le este bine cunoscută, cunoscută, slab cunoscută, necunoscută);
  5. e) cum apreciază produsul (este excelent, foarte bun, bun, mediu, nesatisfăcător etc.);
  6. f) la alte întrebări rezonabile ce ţin de domeniul de cunoaştere a mărcii.

(7) Nu poate fi constatată notorietatea mărcii în cazul în care există cel puţin una din următoarele condiţii:

  1. a) dovezile prezentate de către solicitant, inclusiv valorile parametrilor fixaţi la alin. (3)–(5), nu corespund cerinţelor stabilite în prezenta subsecţiune;
  2. b) există o marcă identică ori similară care poate fi confundată cu marca solicitantului, înregistrată sau depusă spre înregistrare pe numele unei alte persoane pentru aceleaşi produse ori servicii, cu o prioritate anterioară datei de la care se solicită constatarea notorietăţii mărcii;
  3. c) marca s-a transformat în denumire uzuală;
  4. d) marca contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.

 

Articolul 270. Hotărîre privind constatarea notorietăţii mărcii

 (1) În funcţie de rezultatul examinării cererii de constatare a notorietăţii mărcii se adoptă o hotărîre privind constatarea notorietăţii mărcii sau respingerea cererii de constatare a notorietăţii mărcii.

(2) Hotărîrea privind constatarea notorietăţii mărcii se comunică AGEPI, iar informația privind  marca recunoscută notorie se publică în BOPI în termen de 3 luni de la data adoptării acestei hotărîri.

 

Subsecţiunea a 3-a

Prioritatea

Articolul 271. Dreptul de prioritate

(1) Orice persoană care a depus reglementar o cerere de înregistrare a unei mărci într-un stat sau pentru un stat parte la Convenţia de la Paris sau la Acordul de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, după caz, ori succesorul de drepturi al acestei persoane beneficiază, la depunerea în AGEPI a cererii de înregistrare a aceleiaşi mărci pentru produse şi/sau servicii identice cu sau cuprinse în cele pentru care a fost depusă cererea, de un drept de prioritate pentru un termen de 6 luni, începînd cu data de depozit a primei cereri de înregistrare a mărcii.

(2) Dreptul de prioritate va fi recunoscut pentru orice depozit care are valoarea unui depozit naţional reglementar, conform legislaţiei naţionale a statului în care a fost constituit sau conform acordurilor bilaterale ori multilaterale.

(3) Va fi considerată ca primă cerere, a cărei dată de depozit va fi punctul de plecare al termenului de prioritate, o cerere ulterioară, depusă la AGEPI, pentru aceeaşi marcă pentru produse şi/sau servicii identice cu cele dintr-o primă cerere anterioară cu condiţia ca, la data de depozit a cererii ulterioare, cererea anterioară să fi fost retrasă, abandonată sau respinsă fără să fi fost supusă examenului public şi fără să fi lăsat să subziste careva drepturi valabile, precum şi să nu fi constituit încă temei de revendicare a dreptului de prioritate. Cererea anterioară nu va mai putea constitui, în acest caz, temei pentru revendicarea dreptului de prioritate.

(4) În cazul cînd primul depozit al cererii a fost efectuat într-un stat care nu este parte la Convenţia de la Paris sau la Acordul de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, prevederile alin.(1)–(3) se aplică doar în măsura în care legislaţia statului respectiv acordă, în baza unui prim depozit efectuat la AGEPI, dreptul de prioritate în aceleaşi condiţii şi avînd aceleaşi efecte ca cele prevăzute în prezentul capitol.

 

Articolul 272. Efectul dreptului de prioritate

Prin efectul dreptului de prioritate, data de prioritate se consideră ca dată de depozit a cererii de înregistrare a mărcii în scopul stabilirii anteriorităţii drepturilor.

 

Articolul 273. Prioritatea de expoziţie

(1) În cazul în care solicitantul şi-a prezentat, sub marca depusă, produsele şi/sau serviciile în cadrul unei expoziţii internaţionale, la depunerea cererii de înregistrare a mărcii el poate invoca dreptul de prioritate în sensul art.272, începînd cu data primei prezentări a produselor şi/sau serviciilor la expoziţie, cu condiţia depunerii cererii de înregistrare în termen de 6 luni de la data primei prezentări a produselor şi/sau serviciilor sub marca respectivă.

(2) O expoziţie se consideră internaţională dacă este organizată în mod oficial, dacă la ea participă producători şi prestatori de servicii din mai multe state şi dacă informaţia despre această expoziţie a fost adusă la cunoştinţă publicului în modul corespunzător.

(3) Prioritatea de expunere acordată conform alin.(1) din prezentul articol nu prelungeşte termenul de prioritate prevăzut la art.271 alin.(1).

 

Articolul 274. Invocarea priorităţii

 (1) Solicitantul care doreşte să se prevaleze de dreptul de prioritate conform prevederilor art. 271 sau 273 este obligat să dea o declaraţie de prioritate odată cu depunerea cererii de înregistrare a mărcii sau în termen de 2 luni de la data de depozit a cererii şi să prezinte, în termen de cel mult 3 luni de la data invocării priorității, documentele care confirmă legitimitatea unei astfel de cerinţe, cu condiţia achitării taxei stabilite.

 (2) Actele care confirmă legitimitatea invocării dreptului de prioritate vor fi însoţite de o copie a cererii iniţiale şi de o traducere a acesteia în limba de stat sau, în cazul priorităţii de expoziţie, de dovada prezentării în expoziţie a produselor sau serviciilor sub marca a cărei înregistrare este solicitată.

(3) În cazul în care se invocă cîteva priorităţi în aceeaşi cerere, taxa se achită pentru fiecare prioritate invocată.

 

Subsecţiunea a 4-a

Procedura de înregistrare

Articolul 275. Examinarea respectării condiţiilor de depunere a cererii de înregistrare

(1) În termen de o lună de la data depunerii cererii de înregistrare, AGEPI examinează îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art.262 alin.(2) pentru atribuirea unei date de depozit.

(2) În urma examinării efectuate în conformitate cu alin.(1), AGEPI:

  1. a) atribuie dată de depozit, în conformitate cu art.263, în cazul în care se constată că cererea de înregistrare a mărcii întruneşte condiţiile de acordare a unei date de depozit; de asemenea, atribuie data de depozit, în conformitate cu art. 263, în cazul în care taxa de depunere a cererii nu a fost achitată sau a fost achitată parţial, cu condiţia ca taxa sau diferenţa faţă de cuantumul stabilit să fie achitată în termen de 10 zile calendaristice de la data depunerii cererii de înregistrare;
  2. b) notifică solicitantului iregularităţile constatate şi-i acordă pentru remedierea lor un termen de 2 luni de la data depunerii cererii în cazul în care se constată că cererea de înregistrare a mărcii nu întruneşte condiţiile de acordare a unei date de depozit.

(3) În urma notificării conform alin.(2) lit.b), AGEPI:

  1. a) atribuie data de depozit la data la care au fost remediate toate iregularităţile în cazul în care solicitantul remediază iregularităţile constatate în termenul prescris;
  2. b) consideră cererea de înregistrare nedepusă, fapt care este notificat solicitantului, în cazul în care acesta nu remediază iregularităţile constatate în termenul prescris.

(4) AGEPI înscrie în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor datele referitoare la cererea căreia i-a fost atribuită data de depozit, fapt care este notificat solicitantului.

(5) În termen de o lună de la data înscrierii datelor referitoare la cerere în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor, AGEPI examinează dacă cererea de înregistrare a mărcii îndeplineşte celelalte condiţii de depunere, prevăzute de prezentul capitol şi de Regulament.

(6) În urma examinării efectuate în conformitate cu alin.(5), AGEPI:

  1. a) acceptă cererea în vederea publicării în cazul cînd constată că cererea întruneşte condiţiile prevăzute la alin.(5);
  2. b) notifică solicitantului iregularităţile constatate şi-i cere să le remedieze în termenele prevăzute de Regulament în cazul cînd constată că cererea nu întruneşte condiţiile prevăzute la alin.(5).

(7) Dacă, în urma notificării făcute conform alin.(6) lit.b), solicitantul nu remediază iregularităţile constatate în termenele prescrise, cererea se consideră retrasă, fapt care este notificat solicitantului.

(8) Dacă solicitantul, în urma notificării făcute conform alin.(6) lit.b), nu remediază în termenele prescrise iregularitatea ce constă în neplata taxei de examinare, se consideră că cererea a fost retrasă (cu excepţia cazului cînd cererea cade sub incidenţa art.262 alin.(6) şi este clar ce clase de produse şi/sau servicii sînt prevăzute a fi acoperite de suma plătită pentru examinarea cererii), fapt care este notificat solicitantului.

(9) Nerespectarea dispoziţiilor ce ţin de revendicarea priorităţii atrage pierderea dreptului de prioritate privind cererea.

 

Articolul 276. Publicarea cererii de înregistrare

În cazul în care condiţiile stabilite la art.275 alin.(6) lit.a) sînt îndeplinite, cererea de înregistrare a mărcii se publică în cel mult 3 luni de la data de depozit.

 

Articolul 277. Observaţiile terţilor

(1) În termen de 3 luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, orice persoană fizică sau juridică, precum şi orice grup de fabricanţi, producători, prestatori de servicii, comercianţi sau consumatori poate prezenta în scris la AGEPI observaţii motivate privind necesitatea de a refuza înregistrarea mărcii, şi anume în baza art.239. Persoanele care prezintă observaţii nu dobîndesc calitatea de parte în cadrul procedurilor desfăşurate la AGEPI.

(2) Observaţiile specificate la alin.(1) sînt notificate solicitantului care, în termen de 2 luni de la data notificării, va putea să-şi expună punctul de vedere. În cazul în care solicitantul nu-şi va expune punctul de vedere în termenul menţionat, observaţiile vor fi examinate în baza materialelor existente.

Articolul 278. Opoziţia

(1) În termen de 3 luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, orice persoană interesată poate formula o opoziţie la înregistrarea mărcii pe motiv că înregistrarea acesteia ar trebui refuzată în baza prevederilor art. 240 şi/sau, după caz, art. 239.

(2) Opoziţii la înregistrarea mărcii pot fi formulate, de asemenea, în termen de 3 luni de la data publicării modificărilor în cererea de înregistrare a mărcii, în cazul cînd aceste modificări se referă la reproducerea mărcii sau la lista de produse şi/sau servicii.

(3) Opoziţia argumentată va fi prezentată în scris la AGEPI. Opoziţia se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite. Persoana care a formulat opoziţia poate prezenta, în termen de o lună de la data depunerii acesteia, dovezi şi argumente suplimentare în susţinerea opoziţiei.

(4) Opoziţiile menţionate în prezentul articol sînt notificate solicitantului care, în termen de 2 luni de la data primirii notificării, va putea să-şi expună punctul de vedere. În cazul în care solicitantul nu-şi va expune punctul de vedere în termenul menţionat, opoziţiile vor fi examinate în baza materialelor existente.

 

Articolul 279. Examinarea de fond

(1) În termen de 3 luni de la data expirării perioadei de prezentare a observațiilor terților și a opozițiilor, AGEPI efectuează examinarea de fond a cererii în vederea respectării condițiilor de protecție a mărcii, sub rezerva achitării taxelor stabilite.

 (2) AGEPI examinează:

  1. a) dacă nu sînt motive absolute de refuz prevăzute la art.239;
  2. b) dacă nu sînt motive relative de refuz prevăzute la art.240;
  3. c) observaţiile şi opoziţiile formulate în privinţa cererii de înregistrare a mărcii.

 (3) În funcţie de rezultatele examinării de fond, AGEPI adoptă decizia de înregistrare a mărcii, în totalitate sau în parte, ori de respingere a cererii de înregistrare a mărcii şi o notifică solicitantului în termen de o lună de la data adoptării.

 

Articolul 280. Examinarea opoziţiei

(1) În procesul examinării opoziţiei, AGEPI verifică dacă aceasta îndeplineşte condiţiile de depunere prevăzute la art.278 alin.(1)–(3), dacă solicitantul şi-a exprimat punctul de vedere în conformitate cu art.278 alin.(4), apreciază argumentele părţilor.

(2) La cererea solicitantului, titularul unei mărci anterioare care a formulat opoziţia va aduce dovada că, pe parcursul a 5 ani pînă la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, marca anterioară a făcut obiectul unei utilizări efective în Republica Moldova în raport cu produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată şi pe care este fondată opoziţia sau că există motive întemeiate pentru neutilizare, cu condiţia că la această dată marca era înregistrată de cel puţin 5 ani. În lipsa acestei dovezi, opoziţia se respinge. Dacă marca anterioară a fost utilizată numai pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată, la examinarea opoziţiei marca anterioară poate fi opusă numai pentru partea respectivă de produse şi/sau servicii.

(3) Examinarea opoziţiei poate fi suspendată:

  1. a) cînd se bazează pe o cerere anterioară de înregistrare a unei mărci – pînă la emiterea unei decizii definitive referitoare la această cerere;
  2. b) cînd marca opusă face obiectul unei acţiuni în anulare sau în decădere – pînă la soluţionarea definitivă a cauzei;
  3. c) la solicitarea motivată a unei părţi.

(4) În cazul în care, din examinarea opoziţiei, rezultă că marca nu îndeplineşte condiţiile de înregistrare pentru toate sau numai pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care este solicitată, cererea se respinge pentru produsele şi/sau serviciile respective. În caz contrar, se respinge opoziţia.

 

Articolul 281. Respingerea cererii de înregistrare a mărcii

(1) În cazul în care, în temeiul motivelor absolute sau relative de refuz specificate la art. 239 şi 240, marca nu îndeplinește condițiile de înregistrare pentru toate sau pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care este solicitată, cererea de înregistrare a mărcii se respinge pentru produsele şi/sau serviciile respective.

(2) Cererea de înregistrare a mărcii nu va fi respinsă înainte ca solicitantului să i se comunice, printr-un aviz de refuz provizoriu, motivele în baza cărora înregistrarea ar putea fi refuzată în totalitate sau în parte. În termen de 2 luni de la data primirii comunicării, solicitantul este în drept să depună o contestaţie la avizul de refuz provizoriu, cu prezentarea argumentelor în favoarea înregistrării mărcii, să retragă cererea pentru una sau mai multe clase de produse/servicii, pentru anumite produse/servicii ori să solicite introducerea modificărilor, cu condiţia achitării taxelor pentru acţiunile menţionate, în termenele şi cuantumurile stabilite. Contestația la avizul de refuz provizoriu se examinează în termen de 2 luni, sub rezerva îndeplinirii condițiilor stabilite de legislație.

(3) În cazul în care marca conţine elemente care, conform art. 239, nu pot fi înregistrate independent în calitate de mărci pentru toate sau pentru anumite categorii de produse/servicii solicitate, iar includerea acestor elemente în marcă poate crea îndoieli asupra limitei de protecţie a acesteia, AGEPI poate cere, drept condiţie pentru înregistrarea mărcii, ca solicitantul, în termen de 2 luni de la data primirii avizului menţionat la alin. (2), să declare că renunţă la invocarea oricărui drept exclusiv asupra acestor elemente. Această declaraţie se publică odată cu datele privind înregistrarea mărcii.

(4) În cazul în care solicitantul prezintă dovada inițierii în instanța de judecată a unor proceduri de eliminare a motivelor invocate în avizul de refuz provizoriu, acțiunile ce țin de examinarea cererii se suspendă pînă la emiterea unei decizii definitive a instanței de judecată.

 

Articolul 282. Retragerea, limitarea şi modificarea cererii de înregistrare a mărcii

(1) Solicitantul poate oricînd să-şi retragă cererea de înregistrare a mărcii sau să limiteze lista produselor şi/sau serviciilor pe care aceasta le conţine. Dacă cererea de înregistrare a mărcii a fost deja publicată, datele privind retragerea cererii sau limitarea listei de asemenea se publică în BOPI.

(2) Cererea de înregistrare a mărcii poate fi modificată, la cererea solicitantului, doar în cazul cînd este necesar de a corecta numele sau adresa solicitantului, greşelile de exprimare sau de transcriere ori erorile apărute, astfel încît o asemenea modificare să nu afecteze în mod substanţial marca. Dacă modificările se referă la reproducerea mărcii şi se operează după publicarea cererii, aceasta va fi republicată cu modificările respective.

(3) Procedurile menţionate la alin.(1) şi (2) sînt supuse plăţii taxelor stabilite, cu excepţia cazului cînd procedurile prevăzute la alin.(2) au fost solicitate în termen de o lună de la data de depozit.

(4) Cererea se consideră retrasă în cazurile în care se constată că:

  1. a)  nu este achitată taxa de înregistrare şi eliberare a certificatului de înregistrare a mărcii în cuantumul şi în termenul stabilite;
  2. b) nu este prezentată  permisiunea de folosire a denumirii oficiale sau istorice a statului în marca de produs şi/sau serviciu;
  3. c) nu este prezentat documentul care confirmă acordul organului competent privind utilizarea denumirii oficiale a unităţii administrativ-teritoriale.

 

Articolul 283. Divizarea cererii de înregistrare a mărcii

(1) Solicitantul poate diviza cererea de înregistrare a mărcii prin depunerea la AGEPI a unei cereri, în care să indice că unele din produsele şi/sau serviciile incluse în cererea iniţială vor face obiectul uneia sau mai multor cereri divizionare. Produsele şi/sau serviciile din cererea divizionară nu trebuie să acopere produsele şi/sau serviciile rămase în cererea iniţială şi nici produsele şi/sau serviciile din celelalte cereri divizionare.

(2) Cererea de divizare nu va fi admisă:

  1. a) în cazul cînd a fost formulată o opoziţie împotriva cererii iniţiale, iar prin cererea de divizare se solicită divizarea produselor şi/sau serviciilor care fac obiectul opoziţiei, pînă la emiterea deciziei definitive privind opoziţia;
  2. b) în alte cazuri prevăzute de Regulament.

(3) Cererea de divizare este însoţită de dovada achitării taxei.

(4) Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de divizare se stabilesc în Regulament.

(5) Divizarea va produce efect începînd cu data înregistrării ei în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor.

(6) Toate solicitările şi cererile depuse şi toate taxele aferente cererii iniţiale, achitate pînă la data recepţionării de către AGEPI a cererii de divizare, sînt considerate ca depuse sau achitate pentru cererea sau cererile divizionare. Taxele pentru cererea iniţială achitate pînă la data recepţionării cererii de divizare nu se restituie.

(7) Cererea divizionară va păstra data de depozit şi orice dată de prioritate a cererii iniţiale.

 

Articolul 284. Fuziunea cererilor

(1)        Persoana fizică sau juridică, solicitant a două sau mai multe cereri care rezultă din una sau mai multe cesiuni parțiale poate solicita fuziunea acestora prin depunerea la AGEPI a unei cereri în acest sens.

(2)        Persoana fizică sau juridică, solicitant a două sau mai multe cereri divizate/divizionare poate solicita fuziunea acestora prin depunerea la AGEPI a unei cereri în acest sens.

(3) Fuziunea nu va fi acceptată în cazul în care cererile:

  1. a) aparțin unor solicitanți diferiți;
  2. b) vizează semne diferite;
  3. c) au diferite date de depozit.

(4) Cererea de fuziune este însoţită de dovada achitării taxei, echivalentă taxei pentru divizarea cererii de înregistrare a mărcii.

(5) Condițiile de perfectare și de depunere a cererii de fuziune se stabilesc în Regulament.

(6) Fuziunea cererilor va produce efect începînd cu data înscrierii ei în Registrul național al cererilor de înregistrare a mărcilor.

(7) Taxele pentru cererea iniţială achitate pînă la data recepţionării cererii de fuziune nu se restituie.

 

Articolul 285. Înregistrarea mărcii

(1) În cazul în care, în urma examinării cererii conform art. 275 şi 279, se constată că sînt îndeplinite condiţiile pentru înregistrarea mărcii, precum şi în cazul în care nu a fost depusă nicio contestaţie împotriva înregistrării sau contestaţiile depuse au fost respinse, AGEPI înregistrează marca, cu condiţia achitării taxei în cuantumul și în termenul stabilite. Datele privind înregistrarea mărcii se înscriu în Registrul naţional al mărcilor, iar titularului i se eliberează certificatul de înregistrare a mărcii. Datele referitoare la înregistrare se publică în BOPI.

(2) În cazul în care înregistrarea mărcii este condiţionată de prezentarea unei permisiuni din partea autorităţilor competente în conformitate cu art. 239 alin. (3), perioada cuprinsă între data depunerii cererii pentru acordarea permisiunii respective şi data eliberării deciziei autorităţii competente în acest sens nu se ia în considerare la calcularea termenului de achitare a taxei de înregistrare şi eliberare a certificatului de înregistrare a mărcii, cu condiţia prezentării copiei de pe cererea respectivă la AGEPI pînă la expirarea termenului menționat.

 

Articolul 286. Repunerea în drepturi

Solicitantul sau titularul unei mărci, sau orice altă parte la o procedură în faţa AGEPI, care, în pofida luării tuturor măsurilor de bună-credinţă impuse de împrejurări, nu a reuşit să respecte un termen faţă de AGEPI, la cerere, este repus în drepturi în cazul în care omiterea termenului are drept consecinţă directă, în temeiul dispoziţiilor prezentului capitol, pierderea unui drept sau a unui mijloc de recurs.

Cererea de repunere în drepturi trebuie depusă în scris în termen de 2 luni de la încetarea circumstanţelor care au provocat nerespectarea termenului. În acelaşi termen va fi îndeplinit şi actul nerealizat. Cererea nu este admisibilă decît într-un termen de un an de la data expirării termenului omis. Termenul suplimentar de 6 luni prevăzut la art.248 alin.(2) se scade din perioada de un an.

(3) Cererea de repunere în drepturi va fi motivată invocîndu-se faptele şi actele justificative în sprijinul solicitantului. Cererea se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite.

(4) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică termenelor prevăzute la alin.(2) din prezentul articol, la art. 271 alin. (1), art. 273 alin. (1), art. 274 alin. (1), art. 277 alin. (1), la art.278, art.287, art. 301 alin. (2) și la art. 304 alin. (2) lit. a).

(5) Repunerea în drepturi nu poate fi acceptată în cazul cînd, în perioada de timp cuprinsă între data pierderii dreptului asupra cererii sau a mărcii şi pînă la data depunerii cererii de repunere în drepturi, a fost depusă o altă cerere de înregistrare a mărcii care poate fi opusă conform prevederilor prezentului capitol, precum şi în cazul apariţiei unor drepturi opozabile în această perioadă. Procedura de examinare a cererii de repunere în drepturi se amînă pînă la adoptarea  unei decizii definitive asupra cererii de înregistrare  a mărcii depuse în perioada menţionată anterior.

 (6) Cînd este repus în drepturi, solicitantul sau titularul unei mărci nu poate invoca drepturile sale împotriva unei persoane terţe care, cu bună-credinţă, a plasat pe piaţă produse sau a prestat servicii sub un semn identic ori similar cu marca respectivă în perioada de timp cuprinsă între data pierderii dreptului asupra cererii sau asupra mărcii şi pînă la data publicării în BOPI a informaţiei despre repunerea în drepturi.

(7) Persoana terţă care cade sub incidenţa alin.(6) poate formula, în termen de 2 luni de la data publicării informaţiei despre repunerea în drepturi, o contestaţie împotriva deciziei de repunere în drepturi a solicitantului sau titularului unei mărci, cu condiţia achitării taxei stabilite.

 

Articolul 287. Prelungirea termenelor şi repunerea în termenul omis

(1) Solicitantul sau titularul unei mărci, sau orice altă parte la o procedură în faţa AGEPI referitoare la o cerere sau la o marcă:

  1. a) poate solicita prelungirea unui termen, prevăzut pentru executarea unui act de procedură, printr-o cerere depusă la AGEPI pînă la expirarea termenului prescris;
  2. b) în cazul nerespectării termenului prevăzut pentru executarea unui act de procedură, poate solicita repunerea în termenul omis şi continuarea procedurii printr-o cerere depusă la AGEPI în termen de 2 luni de la data expirării termenului prescris; actul nerealizat va fi îndeplinit în acelaşi termen.

(2) Perioada de prelungire a termenului conform alin.(1) lit.a) și perioada de repunere  în termenul omis conform alin.(1) lit.b) nu poate depăşi cumulativ 6 luni de la data expirării termenului prescris.

(3) Cererea pentru acţiunile specificate la alin.(1) se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite.

(4) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică termenelor prevăzute la alin.(1) din prezentul articol, precum şi celor prevăzute la art.248 alin.(2), art.263, art.271 alin.(1), art.273 alin.(1), art.274, art.275 alin.(2) lit.b) şi alin.(6) lit.b), art. 277 alin. (1), art.278, art.345 alin.(2) și alin. (16), art.286, art. 301 alin. (2), art.304 alin.(2) lit.a).

(5) Orice notificare emisă de AGEPI în cadrul efectuării unei proceduri prelungeşte termenul de examinare pentru o perioadă egală cu termenul ce s-a scurs de la data expedierii notificării pînă la data primirii răspunsului.

 

Secțiunea a 4-a

Mărcile colective și mărcile de certificare

Articolul 288. Mărcile colective

(1) Mărcile colective se utilizează pentru a deosebi produsele şi/sau serviciile membrilor unei asociaţii (unui grup de persoane) pe numele cărora a fost înregistrată marca de produsele şi/sau serviciile altor persoane. Pot solicita înregistrarea unei mărci colective asociaţiile de fabricanţi, de producători, de prestatori de servicii, de comercianţi, care, în temeiul legislației, au capacitatea, în nume propriu, să fie titulari ai unor drepturi sau obligaţii de orice natură, să încheie contracte sau să întocmească alte acte juridice, să intenteze acţiuni în instanţele judecătoreşti, precum şi persoanele juridice de drept public.

 (2) Prin derogare de la art.239 alin.(1) lit.c), pot constitui mărci colective, în sensul alin.(1) din prezentul articol, semnele sau indicaţiile ce pot servi în comerţ la desemnarea originii geografice a produselor şi/sau serviciilor. O marcă colectivă nu autorizează titularul să interzică unei persoane terţe utilizarea în comerţ a unor asemenea semne sau indicaţii, cu condiţia ca ea să le folosească în activitatea industrială sau comercială în conformitate cu uzanţele loiale. În special, o asemenea marcă nu poate fi opusă unei persoane terţe autorizate să utilizeze o denumire geografică.

(3) Sub rezerva prevederilor art.289–294, dispoziţiile prezentului capitol se aplică în egală măsură mărcilor colective.

 

Articolul 289. Regulamentul de utilizare a mărcii colective

 (1) Solicitantul unei mărci colective va prezenta regulamentul de utilizare a mărcii colective odată cu depunerea cererii de înregistrare a mărcii sau în termenul stabilit în Regulament.

(2) Regulamentul de utilizare a mărcii colective specifică persoanele autorizate să utilizeze marca, condiţiile de afiliere la asociaţie, precum şi condiţiile de utilizare a mărcii, inclusiv sancţiunile, în cazul în care acestea există. Regulamentul de utilizare a unei mărci colective menţionate la art.288 alin.(2) va autoriza orice persoană, ale cărei produse şi/sau servicii provin din zona geografică respectivă, să devină membră a asociaţiei care este titulara mărcii.

(3) Regulamentul de utilizare a mărcii colective se publică odată cu cererea de înregistrare.

 

Articolul 290. Respingerea cererii de înregistrare a mărcii colective

(1) În afara motivelor de respingere a unei cereri de înregistrare a mărcii prevăzute în prezentul capitol, cererea de înregistrare a mărcii colective se respinge dacă nu se respectă prevederile art.288 ori 289 sau dacă regulamentul de utilizare a mărcii colective contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.

(2) Cererea de înregistrare a mărcii colective se respinge şi în cazul cînd există riscul inducerii în eroare a consumatorului în ceea ce priveşte caracterul sau semnificaţia mărcii şi mai ales cînd aceasta nu este percepută ca fiind marcă colectivă.

(3) Cererea nu se respinge în cazul cînd solicitantul, prin modificarea regulamentului de utilizare a mărcii colective, îndeplineşte cerinţele prevăzute la alin.(1) şi (2).

 

Articolul 291. Modificarea regulamentului de utilizare a mărcii colective

(1) Titularul mărcii colective va comunica AGEPI orice modificare operată în regulamentul de utilizare a mărcii colective.

(2) Modificarea nu este înscrisă în Registrul naţional al mărcilor în cazul cînd regulamentul de utilizare a mărcii colective modificat nu corespunde prevederilor art. 289 sau cînd implică un motiv de respingere menţionat la art.290.

(3) Modificarea regulamentului de utilizare a mărcii colective va avea efect începînd cu data înscrierii menţiunii respective în Registrul naţional al mărcilor.

 

Articolul 292. Intentarea acţiunii de apărare a drepturilor asupra mărcii colective

(1) Prevederile art.349 alin.(5) şi (6) privind drepturile licenţiaţilor se aplică oricărei persoane autorizate să utilizeze o marcă colectivă.

(2) Titularul unei mărci colective poate cere, în numele persoanelor autorizate să utilizeze marca, compensarea prejudiciului suportat de acestea în urma utilizării neautorizate a mărcii.

 

Articolul 293. Motivele decăderii din drepturile asupra mărcii colective

În afara motivelor decăderii din drepturi, specificate în prezentul capitol, titularul mărcii colective este declarat decăzut din drepturi în urma unei cereri depuse la judecătoria în a cărei jurisdicție este sediul AGEPI sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, în cazul cînd:

  1. a) titularul nu ia măsuri adecvate în vederea prevenirii unei utilizări a mărcii, incompatibile cu condiţiile de utilizare prevăzute de regulamentul de utilizare a mărcii colective;
  2. b) modul în care titularul a utilizat marca a generat riscul inducerii în eroare a consumatorului în sensul art.290 alin.(2);
  3. c) modificarea regulamentului de utilizare a mărcii colective a fost înscrisă în Registrul naţional al mărcilor contrar prevederilor art.291 alin.(2), cu excepţia cazului cînd titularul mărcii, printr-o nouă modificare a regulamentului de utilizare a mărcii colective, se conformează acestor prevederi.

 

Articolul 294. Motivele nulităţii mărcii colective

În afara motivelor de nulitate prevăzute în prezentul capitol, marca colectivă este declarată nulă în urma unei cereri de anulare, depuse la judecătoria în a cărei jurisdicție este sediul AGEPI, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, în cazul cînd marca a fost înregistrată contrar prevederilor art.290, cu excepţia cazului cînd titularul mărcii, printr-o nouă modificare a regulamentului de utilizare a mărcii colective, se conformează acestor prevederi.

 

Articolul 295. Mărcile de certificare (de conformitate)

(1) Mărcile de certificare (de conformitate) pot fi înregistrate la AGEPI de către organismele de certificare, acreditate pentru efectuarea certificării conformităţii produselor sau serviciilor în condiţiile legislației privind activitățile de acreditare și de evaluare a conformității. Nu pot solicita înregistrarea unei mărci de certificare persoanele juridice, altele decît cele menţionate, care fabrică, importă sau vînd produse ori prestează servicii.

(2) Sub rezerva prevederilor prezentului articol, dispoziţiile prezentului capitol se aplică în egală măsură mărcilor de certificare.

(3) Solicitantul, odată cu depunerea cererii de înregistrare a unei mărci de certificare în conformitate cu art.262 sau în termenul stabilit în Regulament, va prezenta:

  1. a) regulamentul de utilizare a mărcii de certificare;
  2. b) autorizaţia sau documentul din care să rezulte desfăşurarea legală a activităţii de certificare ori, după caz, dovada înregistrării mărcii de certificare în ţara de origine.

(4) Regulamentul de utilizare a mărcii de certificare specifică persoanele autorizate să utilizeze marca, elementele şi caracteristicile care vor fi certificate prin marcă, modul în care organismul de certificare va verifica aceste caracteristici şi va supraveghea utilizarea mărcii, sancţiunile pentru încălcarea regulamentului, taxele care vor fi plătite pentru utilizarea mărcii, procedurile de reglementare a litigiilor.

(5) Utilizarea unei mărci de certificare va fi deschisă oricărei persoane care oferă produse sau prestează servicii conforme caracteristicilor stipulate în regulamentul de utilizare a mărcii de certificare şi care respectă prevederile acestuia.

(6) Titularul mărcii de certificare va autoriza persoanele îndreptăţite să utilizeze marca pentru produsele sau serviciile care posedă caracteristicile stipulate în regulamentul de utilizare a acestei mărci.

(7) Dacă persoana îndreptăţită să utilizeze o marcă de certificare nu respectă regulamentul de utilizare a acestei mărci, titularul poate să retragă autorizaţia de utilizare a mărcii sau să aplice alte sancţiuni prevăzute de regulament.

(8) În afara motivelor de respingere prevăzute pentru cererea de înregistrare a unei mărci individuale, cererea de înregistrare a unei mărci de certificare va fi respinsă şi în cazul cînd aceasta nu corespunde prevederilor alin.(1) şi (3), precum şi normelor legislaţiei privind certificarea.

(9) O marcă de certificare nu poate fi obiectul unui contract de cesiune sau de gaj şi nici obiectul unei executări silite. În cazul dizolvării persoanei juridice titulară a mărcii de certificare, această marcă poate fi transmisă altei persoane juridice în condiţiile stabilite de legislație.

(10) Marca de certificare poate fi anulată printr-o decizie emisă de instanţa judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, în cazul în care marca nu întruneşte condiţiile stabilite la alin.(1)–(9).

(11) În cazul în care o marcă de certificare a încetat să mai fie protejată, ea nu poate fi depusă spre înregistrare şi nu poate fi utilizată în alte scopuri în decurs de 10 ani de la data încetării protecţiei.

(12) Taxele prevăzute de prezentul capitol pentru mărcile colective se aplică şi mărcilor de certificare.

 

Secțiunea a 5-a

Înregistrarea internațională a mărcilor

Articolul 296. Prevederi generale

Prevederile prezentului capitol se aplică mutatis mutandis şi înregistrărilor internaţionale, conform Aranjamentului de la Madrid sau Protocolului referitor la Aranjament, care au ca ţară de origine sau care îşi extind efectele în Republica Moldova, cu excepţia cazurilor cînd aceste acte prevăd altfel.

 

Articolul 297. Cererea internaţională

(1) Cererea internaţională conform art.3 al Protocolului referitor la Aranjament, după caz, pentru o marcă avînd ca ţară de origine Republica Moldova, depusă spre înregistrare sau înregistrată în Registrul naţional al mărcilor, se depune la Biroul Internaţional al Organizaţiei Mondiale de Proprietate Intelectuală, denumit în continuare Biroul Internaţional, prin intermediul AGEPI.

(2) Cererea internaţională specificată la alin.(1) poate fi depusă de orice persoană fizică sau juridică care are în Republica Moldova o întreprindere industrială sau comercială efectivă şi funcţională ori, în lipsa acesteia, îşi are aici domiciliul, ori, în lipsa acestora, este cetăţean sau resortisant al Republicii Moldova.

 (3) Cererea internaţională va fi perfectată în conformitate cu prevederile Regulamentului de executare a Protocolului şi va conţine menţiuni speciale referitoare la ţările asupra cărora se solicită extinderea teritorială a protecţiei ce rezultă din înregistrarea internaţională.

 

Articolul 298. Taxele pentru cererea internaţională

(1) La depunerea cererii internaţionale se vor achita următoarele taxe:

  1. a) la AGEPI – pentru recepţionarea, verificarea, examinarea şi transmiterea cererii la Biroul Internaţional;
  2. b) la Biroul Internaţional – pentru înregistrarea mărcii, conform prevederilor art.8(2) sau, după caz, art.8(7) al Protocolului referitor la Aranjament.

(2) Taxele prevăzute la alin.(1) lit.b) pot fi achitate direct sau pot fi transferate la Biroul Internaţional prin intermediul AGEPI. În cazul neachitării taxelor, cererea internaţională se consideră nedepusă.

 

Articolul 299. Procedura de verificare a cererii internaţionale  la AGEPI

(1) În termen de o lună de la data recepţionării, AGEPI examinează şi verifică documentele cererii internaţionale în vederea respectării prevederilor art.297 alin.(3) şi a corespunderii datelor cererii cu cele înscrise în Registrul naţional al mărcilor sau, după caz, în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor.

(2) Dacă cererea corespunde prevederilor prezentului capitol şi ale Regulamentului de executare a Protocolului, AGEPI semnează cererea, indicînd data depunerii cererii la AGEPI, şi expediază un exemplar al acesteia pe adresa Biroului Internaţional, iar un alt exemplar – solicitantului, drept confirmare a depunerii cererii.

(3) Dată a înregistrării internaţionale în sensul art.3(4) al Protocolului referitor la Aranjament, avînd ca ţară de origine Republica Moldova, va fi considerată data la care cererea internaţională a fost depusă la AGEPI, cu condiţia ca aceasta să fie primită de Biroul Internaţional în termen de 2 luni de la data respectivă. În caz contrar, dată a înregistrării internaţionale va fi data la care cererea internaţională a fost primită de Biroul Internaţional.

(4) Dacă, în conformitate cu prevederile alin.(1), sînt depistate greşeli sau inexactităţi a căror corectare necesită consimţămîntul solicitantului, în particular concretizarea listei de produse, AGEPI le notifică solicitantului şi îl invită să remedieze greşelile sau inexactităţile într-un termen rezonabil, ţinînd cont de prevederile alin.(3).

 

Articolul 300. Cererea de desemnare posterioară

(1) Titularul unei înregistrări internaţionale, avînd ca ţară de origine Republica Moldova, poate solicita extinderea teritorială posterioară a protecţiei acestei înregistrări asupra uneia sau mai multor ţări care nu au fost indicate în cererea internaţională iniţială, pentru toate sau pentru o parte din produsele şi/sau serviciile enumerate în înregistrarea internaţională prin depunerea unei cereri de desemnare posterioară la Biroul Internaţional, prin intermediul AGEPI.

(2) Cererea specificată la alin.(1) este însoţită de achitarea taxelor stabilite. Prevederile art.298 se aplică mutatis mutandis.

(3) Prevederile art.299 se aplică mutatis mutandis cererilor de desemnare posterioară.

(4) Extinderea teritorială posterioară a protecţiei va produce efecte începînd cu data la care va fi înscrisă în Registrul internaţional sau cu o altă dată specificată de solicitant şi valabilitatea ei va înceta odată cu expirarea valabilităţii înregistrării internaţionale la care se referă.

 

Articolul 301. Procedura de examinare a înregistrării internaţionale notificate de Biroul Internaţional

(1) Orice înregistrare internaţională în care este desemnată Republica Moldova sau, după caz, care este obiectul extinderii teritoriale posterioare asupra Republicii Moldova, notificată de Biroul Internaţional, este supusă procedurii de observaţie, conform art. 277, procedurii de opoziţie, conform art.278, şi examinării de fond, conform art.279, în aceleaşi condiţii ca şi cererea depusă direct la AGEPI.

(2) Observația și opoziția împotriva unei înregistrări internaționale pot fi formulate în termen de 3 luni de la data publicării oficiale de către Biroul Internațional a informației referitoare la extinderea efectelor acestei înregistrări internaționale asupra Republicii Moldova.

 (3) În cazul cînd înregistrarea internaţională supusă examinării de fond conform alin.(1) nu întruneşte condiţiile de protecţie prevăzute de prezentul capitol sau cînd a fost formulată o opoziţie împotriva acestei înregistrări internaţionale, AGEPI emite un refuz provizoriu pentru toate ori, după caz, pentru o parte din produsele şi/sau serviciile solicitate, pe care îl notifică Biroului Internaţional.

(4) Orice procedură prevăzută de legislație, ulterioară refuzului provizoriu menţionat la alin.(3), va fi efectuată direct între AGEPI şi solicitantul reprezentat de un mandatar autorizat.

(5) După emiterea deciziei definitive referitoare la înregistrarea internaţională în cauză, AGEPI va notifica Biroului Internaţional:

  1. a) refuzul protecţiei mărcii; sau
  2. b) protejarea mărcii pentru toate produsele şi/sau serviciile revendicate; sau
  3. c) produsele şi/sau serviciile pentru care marca este protejată.

(6) AGEPI, conform procedurilor prevăzute, va informa Biroul Internaţional despre toate hotărîrile definitive ale instanţelor judecătoreşti cu privire la respingerea, revocarea, parţială sau integrală, radierea, invalidarea înregistrării internaţionale sau modificarea deciziilor de refuz referitoare la înregistrările internaţionale.

 

Articolul 302. Efectele înregistrării internaţionale în care este desemnată Republica Moldova

(1) Orice înregistrare internaţională în care este desemnată Republica Moldova, începînd cu data înregistrării internaţionale sau, după caz, cu data desemnării posterioare a Republicii Moldova, are aceleaşi efecte ca şi în cazul în care marca ar fi fost depusă spre înregistrare direct la AGEPI.

(2) În cazul cînd AGEPI nu a notificat Biroului Internaţional nici un refuz în conformitate cu art.301 alin.(3) sau cînd refuzul notificat a fost ulterior retras, în tot sau în parte, protecţia mărcii în Republica Moldova, începînd cu data indicată la alin.(1) din prezentul articol, va fi aceeaşi ca şi în cazul în care marca ar fi fost înregistrată direct la AGEPI.

(3) În cazul în care protecţia mărcii a fost refuzată conform art.301 alin.(5) lit.a), se consideră că, în Republica Moldova, înregistrarea internaţională corespunzătoare nu a produs efectele menţionate la alin.(1) şi (2) din prezentul articol.

 

Articolul 303. Substituirea unei mărci naţionale cu o înregistrare internaţională

La solicitarea titularului unei mărci înregistrate anterior în Registrul naţional al mărcilor, AGEPI, în conformitate cu art.4 bis al Aranjamentului de la Madrid sau cu art.4 bis al Protocolului referitor la Aranjament, va lua act de substituirea acestei mărci cu o înregistrare internaţională ulterioară a aceleiaşi mărci pe numele aceluiaşi titular, pentru aceleaşi produse şi/sau servicii, care îşi extinde efectele în Republica Moldova. Substituirea va fi înscrisă în Registrul naţional al mărcilor şi nu va prejudicia drepturile dobîndite anterior de titular.

 

 Articolul 304. Transformarea înregistrării internaţionale în cerere naţională

(1) Titularul unei înregistrări internaţionale, în care este desemnată Republica Moldova conform Protocolului referitor la Aranjament, poate solicita, conform art.9 quinquies din acest Protocol, transformarea înregistrării internaţionale în cerere de înregistrare a aceleiaşi mărci la AGEPI în cazul cînd înregistrarea internaţională, la solicitarea oficiului ţării de origine a acesteia, este radiată, în tot sau în parte, în ce priveşte produsele şi/sau serviciile enumerate în înregistrarea respectivă.

(2) Cererea prevăzută la alin.(1) va fi tratată ca şi în cazul în care ea ar fi fost depusă direct la AGEPI la data înregistrării internaţionale sau, după caz, la data extinderii teritoriale posterioare asupra Republicii Moldova, iar dacă înregistrarea internaţională avea prioritate, cererea în cauză va beneficia de aceeaşi prioritate, sub rezerva ca:

  1. a) cererea să fie depusă în termen de 3 luni de la data la care înregistrarea internaţională a fost radiată din Registrul internaţional;
  2. b) produsele şi/sau serviciile enumerate în cerere să fie acoperite de lista produselor şi/sau serviciilor cuprinse în înregistrarea internaţională referitoare la Republica Moldova;
  3. c) cererea să corespundă tuturor prevederilor prezentului capitol şi ale Regulamentului;
  4. d) cererea să fie însoţită de dovada achitării taxelor stabilite.

(3) Cererea de transformare va fi însoţită de un document eliberat de Biroul Internaţional, în care se vor specifica marca şi produsele şi/sau serviciile pentru care a fost desemnată Republica Moldova înainte de radierea înregistrării internaţionale din Registrul internaţional.

(4) Dacă la data radierii înregistrării internaţionale din Registrul internaţional termenul prevăzut pentru notificarea unui refuz provizoriu conform art.5(2) al Protocolului referitor la Aranjament a expirat şi dacă la această dată AGEPI nu a emis nici un refuz şi nu există nici o acţiune în instanţă privind retragerea protecţiei referitor la marca în cauză, procedura de opoziţie prevăzută la art.278 nu se va aplica, iar AGEPI va înregistra marca conform art.285.

CAPITOLUL VI

INDICAȚIILE GEOGRAFICE, DENUMIRILE DE ORIGINE ȘI

 SPECIALITĂȚILE TRADIȚIONALE GARANTATE

 

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 305. Noţiuni principale

În sensul prezentului capitol, următoarele noţiuni principale semnifică:                                                                                                  

denumire geografică – nume geografic care desemnează locuri existente, regiuni sau ţări;

indicaţie geografică – denumire a unei regiuni sau a unei localităţi, a unui loc determinat sau, în cazuri excepţionale, a unei ţări, care serveşte la desemnarea unui produs originar din această regiune sau localitate, din acest loc determinat sau din această ţară şi care posedă o calitate specifică, reputaţie sau alte caracteristici ce pot fi atribuite acestei origini geografice şi cel puţin una dintre ale cărui etape de producţie se desfăşoară în aria geografică delimitată;

denumire de origine – denumire geografică a unei regiuni sau localităţi, a unui loc determinat sau, în cazuri excepţionale, a unei ţări, care serveşte la desemnarea unui produs originar din această regiune, localitate, loc determinat sau ţară şi a cărui calitate sau caracteristici sînt, în mod esenţial sau exclusiv, datorate mediului geografic, cuprinzînd  factorii naturali şi umani, ale cărui etape de producţie se desfăşoară, toate, în aria  geografică delimitată;

etapă de producţie – producere, procesare sau preparare;

arie limitrofă – arie aflată în imediata vecinătate a ariei geografice delimitate;

specificitate – caracteristică sau ansamblu de caracteristici prin care un produs agricol sau alimentar se distinge în mod clar de alte produse agricole sau alimentare similare aparţinînd aceleiaşi categorii; 

tradiţional – utilizare dovedită pe piaţa naţională pentru o perioadă care permite transmiterea între generaţii; această perioadă este de cel puţin 30 de ani;

specialitate tradiţională garantată – produs agricol sau alimentar tradiţional a cărui specificitate este recunoscută prin înregistrare conform prezentului capitol; 

control oficial – orice formă de control în vederea verificării conformităţii produselor cu caietul de sarcini pentru produsele cu denumire de origine protejată, cu indicaţie geografică protejată şi pentru specialităţile tradiţionale garantate; 

Actul de la Geneva - Actul de la Geneva referitor la Aranjamentul de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice adoptat de Conferința diplomatică din 20 mai 2015;

Aranjamentul de la Lisabona – Aranjamentul de la Lisabona din 31 octombrie 1958 privind protecţia denumirilor de origine şi înregistrarea internaţională a acestora;

Birou Internaţional – Biroul Internaţional al Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale;

înregistrare internaţională –  înregistrare internațională înscrisă în Registrul internațional;

cerere internaţională – cerere de înregistrare internaţională; 

Registru internaţional – colecţie oficială de date privind înregistrările internaționale ale denumirilor de origine și indicații geografice ținută de Biroul Internațional, indiferent de suportul pe care aceste date sunt păstrate.

Regulamentul Comun - Regulamentul Comun de aplicare a Aranjamentului de la Lisabona și al Actului de la Geneva referitor la Aranjamentul de la Lisabona (adoptat la 2 octombrie 2018).

 

Articolul 306. Prevederi generale de protecţie juridică

Protecţia juridică a indicaţiilor geografice, a denumirilor de origine şi a specialităţilor tradiţionale garantate pe teritoriul Republicii Moldova se asigură în temeiul înregistrării lor la AGEPI, în modul stabilit de prezentul capitol, sau în baza tratatelor internaţionale, inclusiv a acordurilor bilaterale, la care Republica Moldova este parte. 

 

Articolul 307. Protecţia denumirii de origine şi a indicaţiei  geografice 

(1) Poate fi protejată în calitate de denumire de origine denumirea geografică a unei regiuni sau localităţi, a unui loc determinat sau, în cazuri excepţionale, a unei ţări, care serveşte la desemnarea unui produs:

  1. a) originar din această regiune sau localitate, din acest loc determinat sau din această ţară; şi
  2. b) a cărui calitate sau caracteristici sînt, în mod esenţial sau exclusiv, datorate mediului geografic, cuprinzînd  factorii naturali şi cei umani; şi
  3. c) ale cărui etape de producție se desfășoară, toate, în aria geografică delimitată.

(2) Poate fi protejată în calitate de indicaţie geografică denumirea unei regiuni sau localităţi, a unui loc determinat sau, în cazuri excepţionale, a unei ţări, care serveşte la desemnarea unui produs:

  1. a) originar din această regiune sau localitate, din acest loc determinat sau din această ţară; şi
  2. b) care posedă o calitate specifică, reputaţie sau alte caracteristici ce pot fi atribuite acestei origini geografice; şi
  3. c) cel puțin una dintre ale cărui etape de producție se desfășoară în aria geografică delimitată.

(3) Sînt, de asemenea, considerate denumiri de origine sau indicaţii geografice denumirile geografice sau negeografice tradiţionale ce desemnează un produs care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin.(1) sau (2).

(4) Prin derogare de la alin.(1), sînt asimilate denumirilor de origine unele denumiri geografice în cazul cînd materia primă a produselor pe care le desemnează aceste denumiri provine dintr-o arie geografică mai vastă sau diferită de aria de prelucrare, cu condiţia ca:

  1. a) aria de producere a materiei prime să fie delimitată; şi
  2. b) să existe condiţii deosebite pentru producerea materiei prime; şi
  3. c) să existe un regim de inspecţie care să asigure respectarea condiţiilor prevăzute la lit.b). 

Denumirile în cauză trebuie să fi fost recunoscute  ca denumiri de origine înainte de 1 mai 2004.

(5) În sensul alin.(4), sînt considerate drept materie primă doar animalele vii, carnea şi laptele.

(6) Prin derogare de la prevederile alin. (1) şi (2) şi cu condiţia ca acest lucru să fie prevăzut în caietul de sarcini şi să fie efectuat sub supravegherea autorităţii competente desemnate în conformitate cu art. 330 alin. (1), strugurii destinaţi producerii vinurilor cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată pot fi procesaţi, transformaţi în vin (vinificaţi) în aria limitrofă.

(7) Prin derogare de la prevederile alin. (2) şi cu condiţia ca acest lucru să fie prevăzut în caietul de sarcini şi să fie efectuat sub supravegherea autorităţii competente desemnate în conformitate cu art. 330 alin. (1), strugurii destinaţi producerii vinurilor cu indicație geografică protejată pot fi procesaţi, transformaţi în vin (vinificaţi) dincolo de aria limitrofă pînă la data de 31 decembrie 2020.

(8) Prin derogare de la prevederile alin. (1) şi cu condiţia ca acest lucru să fie prevăzut în caietul de sarcini şi să fie efectuat sub supravegherea autorităţii competente desemnate în conformitate cu art. 330 alin. (1), un produs poate fi transformat în vin spumant sau în vin petiant cu denumire de origine protejată dincolo de aria limitrofă în cazul în care această practică era utilizată anterior datei de 25 octombrie 2008.

 

Articolul 308. Protecţia specialităţii tradiţionale garantate 

(1) În calitate de specialitate tradiţională garantată poate fi protejat un produs agricol sau alimentar care: 

  1. a)  este obţinut din materie primă tradiţională; sau
  2. b) se caracterizează printr-o compoziţie tradiţională; sau
  3. c) se caracterizează printr-un mod de producere şi/sau de prelucrare ce corespunde unui tip tradiţional de producere şi/sau de prelucrare.

(2) Caracteristica sau ansamblul de caracteristici care determină specificitatea produsului trebuie să fie legate de proprietăţile intrinseci ale acestuia, cum ar fi proprietăţile sale fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice, de metoda de producţie sau de condiţiile specifice care prevalează pe durata producerii. Aspectul exterior al unui produs agricol sau alimentar nu este considerat a fi o caracteristică a specificităţii acestuia.

(3) Specificitatea produsului nu poate să se limiteze nici la o compoziţie calitativă sau cantitativă, nici la un mod de producţie prevăzut de legislaţie, nici la normele stabilite de organismele de standardizare ori stabilite arbitrar. În acelaşi timp, această prevedere nu se aplică în cazul cînd prevederile legislaţiei sau normele menţionate au fost stabilite în scopul definirii specificităţii unui produs.

(4) Pentru a fi înregistrată, denumirea specialităţii tradiţionale garantate trebuie:

  1. a) să fi fost utilizată în mod tradiţional pentru a desemna produsul specific; sau 
  2. b) să indice caracterul tradiţional sau caracterul specific al produsului.

(5) Dacă denumirea specialităţii tradiţionale garantate solicitată spre înregistrare este utilizată de asemenea într-o altă regiune a Republicii Moldova sau într-o altă ţară, pentru a distinge produse comparabile sau produse care au o denumire identică ori similară, denumirea specialităţii tradiţionale garantate va fi însoţită de menţiunea „Fabricat potrivit tradiţiilor”, urmată imediat de numele regiunii sau ţării corespunzătoare denumirii solicitate spre înregistrare.

(6) Denumirea unei specialităţi tradiţionale garantate poate conţine un termen geografic fără a prejudicia dreptul de utilizare a unei denumiri de origine protejate sau a unei indicaţii geografice protejate, dreptul asupra unei mărci sau alte drepturi de proprietate intelectuală.

(7) Denumirea unui soi de plantă sau a unei rase de animale poate fi utilizată în denumirea unei specialităţi tradiţionale garantate cu condiţia să nu inducă în eroare consumatorul în privinţa naturii produsului.

 

Articolul 309. Motive de refuz la înregistrare 

(1) Sînt excluse de la protecţie şi nu pot fi înregistrate:

  1. a) în calitate de denumiri de origine – denumirile care nu îndeplinesc condiţiile specificate la art.307 alin.(1) sau, după caz, la alin.(3), sau la alin.(4);
  2. b) în calitate de indicaţii geografice – indicaţiile care nu îndeplinesc condiţiile specificate la art.307 alin.(2) sau, după caz, la alin.(3);
  3. c) în calitate de specialităţi tradiţionale garantate – produsele agricole sau alimentare care nu îndeplinesc condiţiile specificate la art.308;
  4. d) în calitate de denumiri de origine, indicaţii geografice şi denumiri de specialităţi tradiţionale garantate – denumirile care sînt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri;
  5. e) în calitate de denumiri de origine şi indicaţii geografice – denumirile devenite generice.

(2) O denumire nu poate fi înregistrată ca denumire de origine sau ca indicaţie geografică şi în cazul cînd ea:

  1. a) este identică sau similară cu o marcă anterior înregistrată pentru produse identice sau similare cu cele pentru care se solicită înregistrarea denumirii de origine sau indicaţiei geografice, în situaţia în care, ţinînd cont de reputaţia şi de renumele mărcii, precum şi de durata utilizării acesteia, înregistrarea va fi de natură să inducă în eroare consumatorul în ceea ce priveşte identitatea adevărată a produsului; 
  2. b) este în conflict cu denumirea total omonimă a unui soi de plante sau a unei rase de animale pentru produse comparabile, dacă se demonstrează, înainte de expirarea termenului de opoziţie prevăzut la art.323, că soiul sau rasa în cauză, în afara ariei delimitate şi înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice, a făcut deja obiectul unei producţii comerciale, astfel încît consumatorii riscă să confunde cu soiul sau cu rasa produsele ce poartă denumirea înregistrată.

(3) O denumire omonimă sau parţial omonimă cu o denumire deja  protejată conform prezentului capitol va putea fi refuzată la înregistrare dacă, ţinînd cont de uzanţele locale şi tradiţionale şi de riscul efectiv de confuzie, ea creează în percepţia consumatorului impresia eronată că produsele sînt originare din alt teritoriu, chiar dacă denumirea în cauză este exactă în ceea ce priveşte teritoriul, regiunea sau localitatea din care sînt originare produsele agricole sau alimentare pe care aceasta le desemnează.

(4) În calitate de specialitate tradiţională garantată nu poate fi înregistrat un produs agricol sau alimentar a cărui specificitate rezidă în provenienţa sa ori în originea sa geografică. Totuşi, utilizarea termenilor geografici în denumire este autorizată fără a aduce prejudicii altor drepturi de proprietate intelectuală anterior dobîndite, în special celor referitoare la mărci, la denumiri de origine protejate şi la indicaţii geografice protejate.

(5) Nu poate fi înregistrată o specialitate tradiţională garantată a cărei denumire exprimă specificitatea produsului agricol sau alimentar, în sensul art.308 alin.(4) lit.b), care:

  1. a) face referinţă numai la cerinţe de ordin general, utilizate pentru un ansamblu de produse agricole sau alimentare, sau la cele prevăzute în actele normative în vigoare;
  2. b) este înşelătoare, cum ar fi o denumire ce face referinţă la o caracteristică evidentă a produsului sau la o caracteristică ce nu corespunde caietului de sarcini şi astfel apare riscul inducerii în eroare a consumatorului în ceea ce priveşte caracteristicile produsului.

(6) În sensul prezentului capitol, prin denumire devenită generică se înţelege denumirea unui produs care, chiar dacă conţine o indicaţie a locului sau a regiunii unde acest produs a fost iniţial fabricat sau comercializat ori constituie o derivată a unei asemenea indicaţii, şi-a pierdut sensul său primar şi a devenit în Republica Moldova denumirea comună a unui produs ori indică specia, calitatea, categoria sau orice altă proprietate sau caracteristică a acestuia. 

(7) Pentru a stabili dacă o denumire a devenit generică, se va ţine cont de toţi factorii, în special de:

  1. a) situaţia existentă în zona de unde provine denumirea şi în zonele de consum;
  2. b) prevederile legislaţiei naţionale din domeniu sau, după caz, de prevederile legislaţiei din ţara de origine a denumirii corespunzătoare.

 

Articolul 310. Caietul de sarcini

(1) Pentru a beneficia de o denumire de origine protejată sau de o indicaţie geografică protejată ori pentru a fi recunoscut ca specialitate tradiţională garantată, un produs trebuie să fie conform condiţiilor stabilite într-un  caiet de sarcini, omologat printr-o decizie a autorităţii competente desemnate în conformitate cu art. 331 alin. (1).

(2) Caietul de sarcini pentru o denumire de origine sau pentru o indicaţie geografică trebuie să conţină:

  1. a) denumirea de origine sau indicaţia geografică solicitată spre înregistrare;
  2. b) denumirea şi descrierea produsului, inclusiv, dacă este cazul, a materiei prime, precum şi principalele caracteristici fizice, chimice, microbiologice şi/sau organoleptice ale produsului;
  3. c) delimitarea ariei geografice şi, dacă este cazul, elemente care să indice respectarea prevederilor art.307 alin.(4);
  4. d) elemente care să ateste că produsul provine din aria geografică delimitată, în sensul art.307 alin.(1) sau (2), după caz;
  5. e) descrierea metodei de obţinere a produsului şi, dacă este cazul, a metodelor locale, loiale şi constante, de obţinere a acestuia, precum şi descrierea elementelor referitoare la ambalaj, dacă solicitantul constată şi justifică necesitatea ambalării produsului în aria geografică delimitată, pentru a păstra calitatea, pentru a garanta originea sau pentru a asigura controlul; 
  6. f) elemente care să justifice, după caz:

- legătura dintre calitatea sau caracteristicele produsului şi mediul geografic, în sensul art.307 alin.(1) lit.b), sau;

- legătura dintre o calitate specifică, reputaţie sau alte caracteristici ale produsului şi originea sa geografică, în sensul art.307 alin.(2) lit.b);

  1. g) denumirile şi adresele autorităţilor competente sau ale organismelor abilitate să verifice respectarea prevederilor caietului de sarcini, precum şi precizarea misiunii lor;
  2. h) orice reguli specifice de etichetare a produsului în cauză;
  3. i) oricare alte eventuale cerinţe, stabilite de legislație, ce trebuie respectate.

(3) Caietul de sarcini pentru o specialitate tradiţională garantată trebuie să conţină:

  1. a) denumirea propusă spre înregistrare, în versiunile lingvistice corespunzătoare; 
  2. b) descrierea produsului, inclusiv principalele caracteristici fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice care demonstrează caracterul specific al acestuia; 
  3. c) descrierea metodei de producţie care trebuie respectată de producători, inclusiv natura şi caracteristicile materiilor prime sau ale ingredientelor utilizate, după caz, precum şi metoda prin care este preparat produsul; şi 
  4. d) elementele esenţiale care definesc caracterul tradiţional al produsului.

 

Articolul 311. Dreptul la protecţie  

(1) O denumire de origine, o indicaţie geografică sau o specialitate tradiţională garantată va fi înregistrată dacă:

  1. a) corespunde prevederilor art.307 sau art.308, după caz, precum şi art.310, şi nu este exclusă de la protecţie în temeiul prevederilor art.309;
  2. b) cererea de înregistrare corespunde cerinţelor stabilite în prezentul capitol.

(2) Doar un grup este în drept să depună o cerere de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate. În sensul prezentului capitol, prin „grup” se înţelege orice asociere, indiferent de forma sa juridică, alcătuită în principal din producători sau prelucrători ai produselor specificate în cerere. Regulile specifice aplicate grupului se stabilesc în Regulamentul privind procedura de depunere, examinare şi înregistrare a indicaţiilor geografice, a denumirilor de origine şi a specialităţilor tradiţionale garantate, aprobat de Guvern, denumit în continuare, în sensul prezentului capitol - Regulament.

La un grup care depune o cerere de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate se pot asocia şi alte părţi interesate.

O persoană, fizică sau juridică, ori o autoritate competentă desemnată în conformitate cu art. 331 alin. (1) poate fi asimilată unui grup care depune o cerere de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate în condiţiile stabilite în Regulament.

(3) Un grup poate depune cerere de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate numai pentru produsele pe care le produce sau le obţine el însuşi.

(4) Dreptul de utilizare a unei denumiri de origine protejate va aparţine în comun persoanelor care produc, prelucrează şi prepară produsele respective în aria geografică corespunzătoare, cu respectarea prevederilor caietului de sarcini. 

(5) Dreptul de utilizare a unei indicaţii geografice protejate va aparţine în comun persoanelor care produc şi/sau prelucrează, şi/sau prepară produsele respective în aria geografică corespunzătoare, cu respectarea prevederilor caietului de sarcini. 

(6) Orice persoană fizică sau orice persoană juridică, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, din aria geografică delimitată corespunzătoare, care produce produse în conformitate cu prevederile caietului de sarcini pentru o denumire de origine protejată sau pentru o indicaţie geografică protejată dobîndeşte dreptul de utilizare a acesteia în condiţiile prezentului capitol şi ale Regulamentului.

(7) O denumire înregistrată ca specialitate tradiţională garantată poate fi utilizată de orice persoană fizică sau juridică care comercializează un produs ce este conform cu caietul de sarcini corespunzător.

 

Articolul 312. Durata protecţiei

(1) Durata protecţiei unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate începe din data de depozit a cererii şi este nelimitată.

(2) Dreptul de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate se dobîndeşte şi se menţine doar pentru perioada în care se respectă condiţiile prevăzute în caietul de sarcini pentru produsul respectiv.

(3) Autorităţile competente desemnate în conformitate cu art. 331 alin. (1), în termen de 5 zile lucrătoare, vor comunica AGEPI datele despre persoanele fizice sau juridice care au dobîndit dreptul de utilizare a unei denumiri de origine protejate sau a unei indicaţii geografice protejate, precum şi despre orice modificare referitoare la acest drept, pentru înscrierea acestor date în Registrul naţional al denumirilor de origine protejate sau în Registrul naţional al indicaţiilor geografice protejate, după caz, şi pentru publicarea acestora în BOPI.

 

Articolul 313. Efectele înregistrării denumirilor de origine  şi indicaţiilor geografice

(1) Denumirile de origine şi indicaţiile geografice înregistrate sînt protejate contra oricărei:

  1. a) utilizări comerciale directe sau indirecte a unei denumiri înregistrate pentru produse neacoperite de înregistrare:

- în măsura în care aceste produse sînt comparabile cu cele înregistrate sub această denumire; sau 

- în măsura în care această utilizare permite de a profita de reputaţia denumirii protejate;

  1. b) uzurpări, imitări sau evocări, chiar dacă originea adevărată a produsului este indicată sau dacă denumirea protejată este folosită în traducere ori este însoţită de o expresie, cum ar fi “de genul”, “de tipul”, “de stilul”, “imitaţie” ori de alte expresii similare;
  2. c) indicaţii false sau înşelătoare cu privire la provenienţa, originea, natura sau calităţile esenţiale ale produsului, care figurează pe produs sau pe ambalajul acestuia, în publicitate sau pe documentele aferente produsului respectiv, precum şi contra utilizării în calitate de ambalaj a unui recipient de natură să creeze o impresie eronată în privinţa originii produsului;
  3. d) practici susceptibile să inducă în eroare consumatorul în ceea ce priveşte originea adevărată a produsului. 

Dacă o denumire înregistrată conţine în sine denumirea generică a unui produs, utilizarea acestei denumiri generice pentru produsele corespunzătoare nu se consideră contrară lit.a) sau b).

(2)  Denumirile protejate nu pot deveni generice.

(3) Denumirea de origine şi indicaţia geografică înregistrate nu pot fi cesionate, licenţiate şi nu pot face obiectul unor drepturi reale.

(4) Se interzice orice uzurpare abuzivă sau înşelătoare a menţiunii „Denumire de origine protejată” sau „Indicaţie geografică protejată” şi a simbolurilor naţionale asociate acestora.

 

Articolul 314. Efectele înregistrării specialităţilor tradiţionale garantate

(1) Denumirile specialităţilor tradiţionale garantate înregistrate în conformitate cu prezentul capitol sînt protejate împotriva oricărei utilizări abuzive, imitări sau evocări şi împotriva oricărei alte practici care ar putea induce în eroare consumatorul.

(2) Se interzice folosirea în comerţ a denumirilor de produse care ar putea fi confundate cu denumirile specialităţilor tradiţionale garantate înregistrate în conformitate cu prezentul capitol.

(3) Se interzice orice uzurpare abuzivă sau înşelătoare a menţiunii „Specialitate tradiţională garantată” şi a simbolului naţional asociat acesteia.

 

Articolul 315. Încetarea protecţiei şi decăderea din drepturi

(1) Drepturile obţinute în temeiul înregistrării vor înceta:

  1. a) cu efect retroactiv, din data de depozit a cererii, în cazul în care înregistrarea este anulată;
  2. b) cu efect retroactiv, din data începerii procedurii de revocare, în cazul în care protecţia este revocată.

(2) Dacă a fost efectuată contrar prevederilor prezentului capitol, înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate va fi anulată.

(3) Protecţia denumirii de origine sau a indicaţiei geografice va fi revocată dacă:

  1. a) în urma schimbării sau dispariţiei factorilor naturali şi/sau umani specifici ariei geografice delimitate, menţionate la art. 307, a devenit imposibilă obţinerea de produse ce corespund caietului de sarcini; 
  2. b) denumirea de origine sau indicaţia geografică a încetat să mai fie protejată în ţara de origine, în cazul în care aria geografică se află într-o altă ţară;
  3. c) denumirea de origine sau indicaţia geografică a încetat să mai fie protejată în condiţiile prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(4) Protecţia denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate va fi revocată dacă autoritatea competentă desemnată în conformitate cu art. 331 alin. (1) va constata neconcordanţe între caracteristicile reale ale produsului şi prevederile respective din caietul de sarcini, în cazul în care acestea nu pot fi remediate în nici un mod.

(5) Dreptul de utilizare a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice va înceta:

  1. a) în condiţiile prevăzute la alin.(1);
  2. b) în cazul lichidării persoanei juridice sau decesului persoanei fizice care deţine acest drept;
  3. c) în cazul în care deţinătorul dreptului de utilizare renunţă la acest drept printr-o declaraţie scrisă, depusă la autoritatea competentă desemnată în conformitate cu art. 331 alin. (1) – din data depunerii declaraţiei de renunţare;
  4. d) în baza deciziei autorităţii competente desemnate în conformitate cu art. 331 alin. (1), în cazul în care acesta va constata nerespectarea prevederilor caietului de sarcini. 

Secțiunea a 2-a

Înregistrarea indicațiilor geografice, denumirilor de origine și specialităților tradiționale garantate

Articolul 316. Depunerea cererii de înregistrare

(1) Cererea de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate, denumită în continuare cerere, se depune la AGEPI de către un grup ce corespunde prevederilor art.311 alin.(2).

(2) Cererea se depune pe un formular-tip aprobat de AGEPI. Cererea şi documentele anexate la ea se prezintă în limba de stat. În cazul în care documentele anexate sînt perfectate în altă limbă, traducerea lor în limba de stat se prezintă în termen de 2 luni de la data depunerii cererii. 

(3) Cererea se depune prin orice modalitate acceptată de AGEPI, în conformitate cu prevederile Regulamentului.

 

Articolul  317. Condiţiile pe care trebuie să le  îndeplinească cererea de înregistrare

(1) Cererea de înregistrare a unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice va conţine:

  1. a) numele şi adresa solicitantului;
  2. b) caietul de sarcini specificat la art.310 alin.(2), omologat prin decizia autorităţii competente;
  3. c) un document unic în care figurează:

- elementele principale ale caietului de sarcini: denumirea a cărei înregistrare se solicită, o descriere a produsului, inclusiv, dacă este cazul, regulile specifice aplicabile ambalajului şi etichetării produsului, precum şi o descriere succintă a delimitării ariei geografice;

- o descriere a legăturii produsului cu mediul geografic sau cu originea geografică în sensul art.307 alin.(1) sau (2), după caz, inclusiv, dacă este cazul, elementele specifice ale descrierii produsului sau metodei de producţie, care justifică această legătură.

(2) Cererea de înregistrare a unei specialităţi tradiţionale garantate va conţine:

  1. a) numele şi adresa solicitantului;
  2. b) caietul de sarcini specificat la art. 310 alin.(3), omologat prin decizia autorităţii competente;
  3. c) denumirile şi adresele autorităţilor competente sau organismelor abilitate cu verificarea respectării prevederilor caietului de sarcini, precum şi sarcinile precise ale acestora; 
  4. d) documentele ce probează specificitatea şi caracterul tradiţional al produsului.

(3) Cererea care se referă la o arie geografică situată în afara Republicii Moldova, pe lîngă elementele prevăzute la alin.(1) lit.a) şi c) sau, după caz, la alin.(2),  va fi însoţită de dovada înregistrării, în ţara de origine, a acestei denumiri de origine, indicaţii geografice sau, după caz, specialităţi tradiţionale garantate. 

(4) Cererea menţionată la alin.(1) sau  (2) va fi însoţită de dovada achitării taxei de depunere a cererii.

(5) La cererea depusă prin reprezentant se anexează procura de reprezentare.

(6) Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de înregistrare a unei denumiri de origine, indicaţii geografice sau specialităţi tradiţionale garantate, precum şi a documentelor anexate la cerere, se stabilesc în Regulament.

 

Articolul 318. Data de depozit

Dată de depozit a cererii de înregistrare a unei denumiri de origine, indicaţii geografice sau specialităţi tradiţionale garantate este data la care solicitantul a depus la AGEPI cererea cu respectarea prevederilor art. 317 alin.(1) sau, după caz, alin.(2) sau (3), precum şi alin.(4). 

 

Articolul 319. Retragerea şi modificarea cererii

(1) Solicitantul poate oricînd, pînă la data adoptării deciziei de înregistrare a denumirii de origine, a indicaţiei geografice sau a specialităţii tradiţionale garantate, să solicite la AGEPI:

  1. a) retragerea cererii;
  2. b) modificarea, completarea, precizarea sau corectarea documentelor cererii, cu condiţia ca aceste acţiuni să nu implice modificarea caietului de sarcini.

(2) Completările şi/sau precizările care modifică substanţial denumirea solicitată spre înregistrare nu se admit şi nu se iau în considerare, ele pot constitui obiectul unei noi cereri de înregistrare.

(3) Dacă cererea a fost deja publicată, datele privind retragerea acesteia, precum şi modificările operate se publică în BOPI.

(4) Procedurile menţionate la alin.(1) sînt supuse plăţii taxelor stabilite, cu excepţia cazului cînd acestea au fost solicitate în termen de o lună de la data de depozit.

(5) Condiţiile de perfectare, de depunere şi de examinare a cererii pentru efectuarea acţiunilor specificate la alin.(1) se stabilesc în Regulament.

 

Articolul 320. Procedura de examinare a cererii

(1) AGEPI examinează dacă cererea depusă în conformitate cu prevederile art. 317 este justificată şi dacă întruneşte condiţiile de protecţie stabilite de prezentul capitol. Examinarea nu trebuie să dureze mai mult de 12 luni.

(2) Procedura de examinare, specificată la alin.(1), include examinarea respectării condiţiilor de depunere a cererii şi examinarea de fond.

(3) Pe durata perioadei de examinare a cererii, AGEPI are dreptul să ceară de la solicitant unele completări sau precizări la materialele cererii fără de care examinarea nu poate fi efectuată. În cazul notificării solicitantului, termenul cuprins între data notificării şi data recepţionării de către AGEPI a răspunsului la notificare nu se ia în considerare la calcularea termenului prevăzut la alin.(1).

(4) Materialele solicitate în conformitate cu alin.(3) vor fi prezentate în termen de 2 luni de la data primirii notificării. 

(5) Dacă, în termenul prevăzut la alin.(4), solicitantul nu a prezentat materialele solicitate sau nu a depus o cerere de prelungire a termenului respectiv, cererea se consideră retrasă, fapt ce se notifică solicitantului. Cererea de prelungire a termenului va fi însoţită de dovada achitării taxelor stabilite. Condiţiile prelungirii termenelor se stabilesc în Regulament.

 

Articolul 321. Examinarea respectării condiţiilor de depunere a cererii

(1) În termen de o lună de la data depunerii cererii, AGEPI examinează îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art.318 pentru atribuirea unei date de depozit.

(2) În urma examinării efectuate în conformitate cu alin.(1), AGEPI: 

  1. a) atribuie dată de depozit, în conformitate cu art.318, dacă se constată că cererea întruneşte condiţiile de acordare a unei date de depozit;
  2. b) notifică solicitantului iregularităţile constatate şi-i acordă pentru remedierea acestora un termen de 2 luni de la data depunerii cererii dacă se constată că cererea nu întruneşte condiţiile de acordare a unei date de depozit.

(3) În urma notificării specificate la alin.(2) lit.b), AGEPI:

  1. a) atribuie data de depozit la data la care au fost remediate toate iregularităţile dacă solicitantul remediază iregularităţile constatate în termenul prescris;
  2. b) consideră cererea nedepusă, fapt ce este notificat solicitantului, dacă acesta nu remediază iregularităţile constatate în termenul prescris.

(4) AGEPI înscrie datele referitoare la cererea căreia i-a fost atribuită data de depozit în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a denumirilor de origine, în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a indicaţiilor geografice sau, după caz, în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a specialităţilor tradiţionale garantate.

(5) În termen de o lună de la data înscrierii datelor referitoare la cerere în registru, AGEPI examinează: 

  1. a) dacă solicitantul corespunde condiţiilor prevăzute la art.311 alin.(2) şi în Regulament;
  2. b) corespunderea caietului de sarcini prevederilor art.310 şi ale Regulamentului;
  3. c) conformitatea documentelor anexate la cerere cu prevederile prezentei capitol şi ale Regulamentului;
  4. d) dacă taxele pentru acţiunile prevăzute de prezentul capitol au fost achitate în cuantumurile şi în termenele stabilite.

(6) În urma examinării efectuate conform alin.(5), AGEPI:

  1. a) acceptă cererea în vederea publicării dacă se constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin.(5);
  2. b) notifică solicitantului iregularităţile constatate şi-i cere să le remedieze în termen de 2 luni de la data notificării dacă se constată că cererea nu îndeplineşte condiţiile stipulate la alin.(5). 

(7) Dacă, în urma notificării conform alin.(6) lit.b), solicitantul nu remediază iregularităţile constatate în termenele prescrise, nu prezintă dovada inițierii acțiunilor în vederea depășirii iregularităților semnalate sau nu depune o cerere de prelungire a termenului respectiv, cererea se  consideră retrasă, fapt care este notificat solicitantului.  

 

Articolul 322. Publicarea cererii

În cazul în care condiţiile stabilite la art.321 alin.(6) lit.a)  sînt îndeplinite, cererea de înregistrare a denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate  se publică în BOPI, în cel mult 3 luni de la data de depozit. Elementele cererii care se publică sînt stabilite în Regulament.

 

Articolul 323. Opoziţia

(1) În termen de 3 luni de la data publicării cererii, orice persoană care are un interes legitim este în drept să formuleze o opoziţie la înregistrare.

(2) Opoziţia argumentată va fi prezentată în scris la AGEPI, fiind însoţită de dovada achitării taxei stabilite. Dacă taxa nu este achitată în termen, se consideră că opoziţia nu a fost formulată. Persoana care a formulat opoziţia poate prezenta, în termen de o lună de la data depunerii acesteia, dovezi şi argumente suplimentare în susţinerea opoziţiei. 

(3) Sînt admisibile spre examinare doar opoziţiile parvenite la AGEPI în termenul fixat la alin.(1).

(4) Opoziţia formulată împotriva înregistrării denumirii de origine sau indicaţiei geografice este admisibilă numai dacă:

  1. a) demonstrează că nu sînt respectate condiţiile menţionate la art.307 alin.(1) ori (2), după caz; sau
  2. b) demonstrează că denumirea solicitată spre înregistrare va fi contrară prevederilor art.309 alin.(1) lit.d) sau art.309 alin.(2) ori (3); sau
  3. c) demonstrează că înregistrarea denumirii solicitate va prejudicia existenţa unei denumiri total sau parţial omonime sau a unei mărci de produse sau servicii ori existenţa produselor care se află legal pe piaţă de cel puţin 5 ani pînă la publicarea cererii, prevăzută la art.322; sau
  4. d) prezintă dovezi care permit să se conchidă că denumirea solicitată spre înregistrare este generică în sensul art.309 alin.(6).

(5) Opoziţia formulată împotriva înregistrării specialităţii tradiţionale garantate este admisibilă doar dacă:

  1. a) arată nerespectarea condiţiilor menţionate la art. 308; sau
  2. b) demonstrează că denumirea solicitată spre înregistrare va fi contrară prevederilor art. 309 alin. (4) şi (5); sau
  3. c) demonstrează că denumirea solicitată spre înregistrare este folosită într-o manieră legală, notorie şi semnificativă din punct de vedere economic pentru produse agricole sau alimentare similare.

 

Articolul 324. Examinarea de fond

(1) În cadrul examinării de fond a cererii, AGEPI examinează:

  1. a) dacă nu sînt motive de refuz specificate la art. 309; 
  2. b) opoziţiile depuse conform art.323.

(2) În funcţie de rezultatele examinării de fond, AGEPI adoptă decizia de înregistrare, după caz, a denumirii de origine, a indicaţiei geografice sau a specialităţii tradiţionale garantate ori de respingere a cererii. Decizia se notifică solicitantului în termen de o lună de la data adoptării.

(3) Procedura de examinare a cererii este supusă achitării taxelor stabilite. 

(4) Cererea se consideră retrasă în cazurile în care se constată că nu este achitată taxa de înregistrare a denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate. 

 

Articolul 325. Examinarea opoziţiei

(1) Dacă opoziţia este admisibilă în sensul art.323 alin.(3), AGEPI notifică acest fapt solicitantului, care, în termen de 2 luni de la data notificării, va putea  să-şi exprime punctul de vedere, şi invită părţile să procedeze la consultări pentru a ajunge la un acord. 

(2) Dacă între opozant şi solicitant a intervenit un acord, acesta trebuie să fie comunicat AGEPI, fiind însoţit de cîte un aviz din ambele părţi. Dacă acordul menţionat nu atrage după sine modificarea datelor publicate conform art.322 sau modificările operate sînt nesemnificative, AGEPI ia în considerare acordul stabilit şi efectuează procedurile prevăzute la art. 327. În caz contrar, AGEPI procedează la o nouă examinare conform procedurilor stabilite la art. 320.

(3) Dacă părţile nu au ajuns la un acord, AGEPI examinează opoziţia în conformitate cu alin.(4)–(7) şi adoptă o decizie ţinînd cont de uzanţele şi tradiţiile locale şi de riscul efectiv de confuzie. 

(4) AGEPI examinează admisibilitatea opoziţiei, apreciază argumentele părţilor. Criteriile vizate la art. 323 alin.(4) lit.b)–d) sau, după caz, la alin.(5) sînt apreciate în raport cu teritoriul Republicii Moldova, iar în cazul unor drepturi de proprietate intelectuală, în raport cu drepturile protejate pe teritoriul Republicii Moldova. 

(5) La cererea solicitantului, titularul unei mărci anterioare care a formulat opoziţia va aduce dovada că, pe parcursul a 5 ani înainte de data publicării cererii conform art. 322, marca anterioară a făcut obiectul unei utilizări reale în Republica Moldova în raport cu produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată şi pe care este fondată opoziţia sau că există motive întemeiate pentru neutilizare, cu condiţia că la această dată marca era înregistrată de cel puţin 5 ani. În lipsa acestei dovezi, opoziţia se respinge. 

(6) Examinarea opoziţiei poate fi suspendată la cererea motivată a unei părţi pe un termen ce nu depăşeşte 6 luni.

(7) Dacă în urma examinării opoziţia este admisă, AGEPI respinge cererea de înregistrare, în caz contrar, respinge opoziţia, fapt care se comunică părţilor. 

 

Articolul 326. Respingerea cererii

(1) AGEPI emite decizia de respingere a cererii de înregistrare dacă:

  1. a) în urma examinării efectuate în conformitate cu art.324, se constată că denumirea solicitată nu întruneşte condiţiile stabilite de prezentul capitol pentru a fi înregistrată, după caz, în calitate de denumire de origine sau de indicaţie geografică ori că produsul solicitat spre înregistrare nu întruneşte condiţiile stabilite de prezentul capitol pentru a fi înregistrat în calitate de specialitate tradiţională garantată; 
  2. b) opoziţia împotriva înregistrării a fost admisă. 

(2) În cazul în care denumirea solicitată spre înregistrare în calitate de denumire de origine sau de indicaţie geografică conţine unul sau mai mulţi termeni generici, iar includerea acestor elemente în denumire poate crea dubii în privinţa ariei de protecţie a acesteia, AGEPI cere, drept condiţie pentru înregistrare, ca solicitantul să declare că nu invocă nici un drept exclusiv asupra acestor elemente. Această declaraţie se publică odată cu publicarea cererii de înregistrare a denumirii solicitate sau, după caz, odată cu publicarea datelor privind înregistrarea acesteia.

(3) În cazul în care  o cerere este respinsă pe motiv că denumirea solicitată spre înregistrare în calitate de denumire de origine sau de indicaţie geografică este generică, AGEPI publică informaţia respectivă în BOPI.

(4) Decizia de respingere nu va fi adoptată înainte de a-i oferi solicitantului posibilitatea de retragere sau de modificare a cererii ori de expunere a punctului de vedere referitor la motivele de refuz. 

 

Articolul 327. Înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate

(1) În cazul în care, în urma examinării cererii conform art.321 şi 324, se constată că sînt îndeplinite condiţiile pentru înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate, precum şi în cazul în care nu a fost depusă nici sau contestaţie împotriva înregistrării  sau contestaţiile depuse au fost respinse, AGEPI decide înregistrarea:

  1. a) denumirii de origine – în Registrul naţional al denumirilor de origine protejate;
  2. b) indicaţiei geografice – în Registrul naţional al indicaţiilor geografice protejate;
  3. c) specialităţii tradiţionale garantate – în Registrul naţional al specialităţilor tradiţionale garantate.

(2) AGEPI eliberează, persoanei fizice sau juridice care a dobîndit dreptul de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate, la cerere, fără achitarea taxei, certificatul privind dreptul de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate. 

(3) Datele referitoare la înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate, precum şi datele referitoare la deţinătorii dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate se publică în BOPI.  

 

Secțiunea a 3-a 

Conflictele cu alte drepturi. Controlul

Articolul 328. Utilizarea denumirilor omonime

Utilizarea unor indicaţii geografice sau a unor denumiri de origine omonime înregistrate este autorizată numai în cazul cînd denumirea omonimă înregistrată ulterior este suficient de clar diferenţiată de cea înregistrată anterior, ţinînd cont de necesitatea de a asigura un tratament echitabil producătorilor şi de a evita inducerea în eroare a consumatorilor.

 

Articolul 329. Relaţiile dintre denumiri de origine, indicaţii geografice şi alte drepturi

(1) În cazul în care o denumire de origine sau o indicaţie geografică este protejată în conformitate cu prezentul capitol, cererea de înregistrare a unei mărci ce corespunde uneia dintre situaţiile menţionate la art. 313 şi care se referă la aceeaşi categorie de produse va fi refuzată, cu condiţia ca cererea de înregistrare a mărcii să fi fost depusă după data începerii protecţiei denumirii de origine sau a indicaţiei geografice.

(2) Mărcile înregistrate contrar dispoziţiilor alin.(1) vor fi anulate.

(3) Utilizarea unei mărci care corespunde uneia dintre situaţiile menţionate la art. 313, depuse spre înregistrare sau înregistrate cu bună-credinţă înainte de data începerii protecţiei, după caz, a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice, poate continua în pofida înregistrării denumirii de origine sau a indicaţiei geografice, dacă nu există motive temeinice de anulare a mărcii sau de decădere din drepturi a titularului, în conformitate cu legislaţia în domeniul mărcilor. În acest caz, denumirea de origine sau indicaţia geografică poate fi utilizată concomitent cu marca vizată.

(4) Protecția denumirilor de origine și indicațiilor geografice nu aduce atingere dreptului oricărei persoane de a folosi, în cadrul activității comerciale, a propriului său nume, cu excepția cazului în care acest nume este utilizat în așa fel încât să inducă în eroare publicul.

 

Articolul 330. Controlul oficial

(1) Guvernul desemnează, în corespundere cu legislaţia în vigoare, autorităţile competente cărora le revine responsabilitatea controalelor oficiale efectuate în scopul verificării conformităţii cu caietele de sarcini corespunzătoare a produselor cu denumire de origine protejată, cu indicaţie geografică protejată şi a specialităţilor tradiţionale garantate.

(2) În sensul prezentului capitol, controlul oficial vizează:

  1. a) verificarea conformităţii unui produs cu caietul de sarcini corespunzător; 
  2. b) supravegherea utilizării denumirilor înregistrate pentru a descrie produsele plasate pe piaţă în conformitate cu art. 313 – în cazul denumirilor de origine şi indicaţiilor geografice şi în conformitate cu art. 314 – în cazul specialităţilor tradiţionale garantate.

(3) Orice producător care respectă dispoziţiile prezentei capitol este în drept să beneficieze de un sistem de control oficial.

(4) AGEPI publică în BOPI şi actualizează periodic denumirile şi adresele autorităţilor şi organismelor menţionate la alin.(1) din prezentul articol şi la art.331. 

 

Articolul 331. Controlul respectării caietului de sarcini

(1) Guvernul desemnează, pentru diferite categorii de produse, autorităţile competente abilitate cu atribuţii şi responsabilităţi privind omologarea caietelor de sarcini, definitivarea principiilor generale,  aprobarea etapelor şi procedurilor de control în scopul asigurării respectării caietelor de sarcini în conformitate cu prevederile prezentului capitol.

 (2) Controlul respectării caietelor de sarcini pentru denumirile de origine și indicațiile geografice a căror arie geografică delimitată se află pe teritoriul Republicii Moldova și pentru specialitățile tradiționale garantate produse pe teritoriul Republicii Moldova va fi asigurat de:

  1. a) una sau mai multe dintre autoritățile competente desemnate în conformitate cu art. 330 alin (1) și / sau
  2. b) unul sau mai multe organisme de control acreditate, cărora autoritatea competentă le-a delegat anumite sarcini de control.

 (3) Controlul respectării caietelor de sarcini pentru denumirile de origine și indicațiile geografice a căror arie geografică delimitată se află în afara teritoriului Republicii Moldova și pentru specialitățile tradiționale garantate produse în afara teritoriului Republicii Moldova va fi asigurat de autoritatea desemnată de țara de origine.

(4) Cheltuielile aferente controlului respectării caietului de sarcini sînt suportate de producătorii vizaţi de acest control.

 

Articolul 332. Denumiri, menţiuni şi simboluri

(1) O denumire de origine sau o indicaţie geografică protejată în conformitate cu prezentul capitol poate fi utilizată doar de către persoanele care deţin dreptul de utilizare a acesteia.

(2) Produsele originare din Republica Moldova comercializate sub o denumire protejată în conformitate cu prezentul capitol pot fi marcate cu menţiunile „Denumire de origine protejată” sau „Indicaţie geografică protejată” şi/sau cu simbolurile naţionale asociate acestora, aprobate de Guvern. 

(3) Produsele originare din alte ţări comercializate sub o denumire de origine protejată sau o indicaţie geografică protejată în conformitate cu prezentul capitol pot fi, de asemenea, marcate conform prevederilor alin.(2).    

(4) Doar producătorii care respectă caietul de sarcini sînt în drept să facă referinţă la o specialitate tradiţională garantată pe etichete, în publicitate sau în documentele aferente produsului agricol sau alimentar. 

(5) În cazul cînd se face referinţă la o specialitate tradiţională garantată pe eticheta produsului agricol sau alimentar fabricat în Republica Moldova, denumirea produsului va fi însoţită de menţiunea „Specialitate tradiţională garantată” şi/sau de simbolul naţional asociat acesteia, aprobat de Guvern.

(6) Pentru specialităţile tradiţionale garantate produse în afara teritoriului Republicii Moldova, menţiunea specificată la alin.(5) este facultativă. 

 

Articolul 333. Condiţii de utilizare a denumirilor specialităţilor tradiţionale garantate

(1) Începînd cu data publicării informaţiei referitoare la înregistrarea specialităţii tradiţionale garantate, denumirea înregistrată în Registrul naţional al specialităţilor tradiţionale garantate poate fi utilizată doar pentru desemnarea produsului agricol sau alimentar ce corespunde caietului de sarcini în calitate de specialitate tradiţională garantată, cu respectarea prevederilor art. 332 alin. (4), (5) şi (6).

(2) Pentru denumirile specialităţilor tradiţionale garantate înregistrate într-o singură limbă, grupul solicitant poate prevedea în caietul de sarcini că, la comercializarea produsului, este posibil să figureze pe etichetă, pe lîngă denumirea produsului în limba originală, o menţiune în alte limbi care precizează că produsul a fost obţinut conform tradiţiilor regiunii sau ţării de unde provine cererea.

 

Articolul 334. Modificarea caietului de sarcini

(1) Un grup care corespunde prevederilor art. 311 alin. (2) şi care are un interes legitim poate solicita înscrierea modificărilor în caietul de sarcini şi, dacă este cazul, în documentul unic, menționat la art. 317 alin. (1) lit. c), pentru o denumire de origine, pentru o indicaţie geografică sau pentru o specialitate tradiţională garantată, după caz. Cererea corespunzătoare va conţine o descriere a modificărilor solicitate şi justificarea acestora.

(2) Cererea de înscriere a modificărilor conform alin. (1) din prezentul articol va fi însoţită de:

  1. a) o decizie a autorităţii competente desemnate în conformitate cu art. 331 alin. (1) privind aprobarea modificărilor, dacă aria geografică delimitată se află pe teritoriul Republicii Moldova;
  2. b) dovada operării modificărilor respective în ţara de origine, dacă aria geografică delimitată se află în afara teritoriului Republicii Moldova.

(3) În cazul în care modificarea caietului de sarcini, solicitată conform  alin. (1), atrage după sine una sau mai multe modificări care nu sînt minore, cererea de înscriere a modificărilor este supusă examinării, publicării, precum şi este deschisă formulării opoziţiilor. 

(4) Cererile de înscriere a modificărilor depuse de solicitanţii autohtoni se prezintă de către un grup, în sensul prevederilor art. 311 alin. (2), autorității competente desemnate conform art. 331 alin. (1) şi se examinează conform procedurii aprobate de către acestea. În cazul aprobării modificărilor solicitate, autoritatea menţionată transmite AGEPI, în termen de 5 zile lucrătoare din data aprobării acestora, informaţia respectivă. 

 (5) În cazul în care modificările a căror înscriere este solicitată conform alin. (1) sînt minore, înscrierea acestora se efectuează fără a recurge la procedurile prevăzute la alin. (3).

(6) Pentru ca o modificare să fie considerată minoră, în cazul denumirilor de origine protejate şi indicaţiilor geografice protejate, aceasta nu trebuie:

  1. a) să se refere la caracteristicile esenţiale ale produsului;
  2. b) să modifice legătura menţionată la art. 310 alin. (2) lit. f);
  3. c) să includă o schimbare a denumirii sau a unei părţi a denumirii produsului;
  4. d) să afecteze aria geografică delimitată; sau
  5. e) să genereze restricţii suplimentare în ceea ce priveşte comercializarea produsului sau a materiilor prime.

(7) Pentru ca o modificare să fie considerată minoră, în cazul specialităţilor tradiţionale garantate, aceasta nu trebuie:

  1. a) să se refere la caracteristicile esenţiale ale produsului;
  2. b) să introducă schimbări esenţiale ale metodei de producţie; sau
  3. c) să includă o schimbare a denumirii sau a unei părţi a denumirii produsului.

(8) În cazul solicitării înscrierii modificărilor pentru o specialitate tradiţională garantată, pe lîngă opoziţiile prevăzute la art. 323 alin. (5), sînt admisibile şi opoziţiile care demonstrează existenţa unui interes economic pentru producerea specialităţii tradiţionale garantate.

(9) Opoziţiile depuse împotriva înscrierii modificărilor în caietul de sarcini sînt supuse mutatis mutandis procedurilor de examinare prevăzute la art. 325. Faptul depunerii opoziţiei este notificat de către AGEPI autorităţii competente desemnate în conformitate cu art. 331 alin. (1), care, în termen de 2 luni de la data notificării, îşi va exprima punctul de vedere.

(10) Dacă, în urma adoptării de către autorităţile administraţiei publice a unor măsuri sanitare sau fitosanitare obligatorii, se solicită înscrierea unor modificări temporare ale caietului de sarcini, cererea de înscriere a modificărilor va fi însoţită de actele doveditoare corespunzătoare, iar informaţia referitoare la înscrierea acestora va fi publicată fără a fi supusă procedurii de opoziţie. 

(11) Cererea de înscriere a modificărilor, specificată la alin. (1) sau la alin. (10), după caz, se depune la AGEPI. Condiţiile de perfectare, de depunere şi de examinare a cererii de înscriere a modificărilor se stabilesc în Regulament.

(12) În cazul în care, în urma examinării cererii de înscriere a modificărilor, se constată că sînt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de prezentul capitol şi de Regulament, precum şi în cazul în care nu a fost depusă nicio opoziţie împotriva înscrierii modificărilor ori opoziţiile depuse au fost respinse, AGEPI înscrie modificările operate şi justificarea acestora în Registrul naţional al denumirilor de origine protejate, în Registrul naţional al indicaţiilor geografice protejate sau în Registrul naţional al specialităţilor tradiţionale garantate, după caz, şi publică informaţia respectivă în BOPI.

 

Articolul 335. Interzicerea utilizării denumirii de origine, indicaţiei geografice sau denumirii specialităţii tradiţionale garantate

(1) Orice persoană fizică sau juridică care pretinde că: 

- o denumire de origine,

- o indicaţie geografică sau 

- o denumire a unei specialităţi tradiţionale garantate, rezervată conform art.333 alin.(2), care sînt protejate în conformitate cu prezentul capitol, sînt utilizate, în prejudiciul său direct sau indirect şi contrar dreptului său, pentru un produs natural sau prelucrat, avînd o altă origine, sau, după caz, lipsit de specificitatea corespunzătoare este în drept să ceară interzicerea utilizării acestei denumiri sau indicaţii.

(2) Uniunile şi asociaţiile pentru apărarea drepturilor consumatorilor sau producătorilor, care activează de cel puţin 6 luni, sînt în drept să procedeze în conformitate cu prevederile alin.(1) în privinţa drepturilor pe care vor dori să le apere.

(3) Cererea privind interzicerea utilizării unei denumiri de origine protejate, unei indicaţii geografice protejate sau a denumirii unei specialităţi tradiţionale garantate, rezervate conform art.333 alin.(2), se depune la judecătoria în a cărei jurisdicţie este sediul AGEPI.

 

Articolul 336. Anularea înregistrării, revocarea protecţiei sau a dreptului de utilizare

(1) Dacă, în urma controlului efectuat în conformitate cu prevederile art.330 sau 331, se constată că nu mai este asigurată respectarea condiţiilor stabilite în caietul de sarcini pentru un produs care beneficiază de o denumire de origine protejată ori de o indicaţie geografică protejată sau pentru o specialitate tradiţională garantată, înregistrată în conformitate cu prezentul capitol, autoritatea competentă iniţiază revocarea protecţiei ori, după caz, decide revocarea dreptului de utilizare a denumirii respective. Decizia autorităţii competente cu privire la revocarea dreptului de utilizare poate fi atacată în instanţa de judecată în termenul prevăzut de legislație.

(2) Orice persoană fizică sau juridică care are un interes legitim poate cere anularea înregistrării sau revocarea protecţiei denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate ori, după caz, a dreptului de utilizare a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice.

(3) Prevederile alin.(2) se aplică mutatis mutandis uniunilor şi asociaţiilor pentru apărarea drepturilor consumatorilor sau ale producătorilor, care activează de cel puţin 6 luni, în privinţa drepturilor pe care vor dori să le apere.

(4) Cererea de anulare a înregistrării sau de revocare a protecţiei denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate ori, după caz, a dreptului de utilizare a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice, în temeiul prevederilor alin. (2), se depune la judecătoria în a cărei jurisdicţie este sediul AGEPI. 

(5) Autorităţile competente desemnate în conformitate cu art. 331 alin. (1) vor notifica AGEPI informaţia privind revocarea protecției sau revocarea dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate  în termen de 5 zile lucrătoare din data rămînerii definitive a deciziei corespunzătoare.

 

Secțiunea a 4-a

Înregistrarea internațională a denumirilor de origine și indicațiilor geografice

Articolul 337. Prevederi generale

Prevederile prezentului capitol  se aplica mutatis mutandis şi înregistrărilor internaţionale ale denumirilor de origine și indicațiilor geografice, conform Aranjamentului de la Lisabona sau Actului de la Geneva, care au ca ţară de origine sau care îşi extind efectele în Republica Moldova, cu excepţia cazurilor cînd acest aranjament prevede altfel.

 

Articolul 338. Cererea internaţională

(1) Cererea internaţională pentru o denumire de origine sau o indicație geografică înregistrată în Registrul naţional al denumirilor de origine protejate sau în Registrul naţional al indicațiilor geografice protejate, după caz, care are ca ţară de origine Republica Moldova, se depune la Biroul Internaţional prin intermediul AGEPI.  

(2) Cererea internaţională specificată la alin.(1) poate fi depusă de persoanele fizice sau juridice care deţin dreptul de utilizare a denumirii de origine sau, după caz, a indicației geografice respective, sau de o persoană fizică sau juridică care, în conformitate cu legea, are dreptul de a reprezenta drepturile acestora. 

 (3) Cererea internaţională va fi perfectată în conformitate cu prevederile Regulamentului Comun.

 

Articolul 339. Efectele înregistrării internaţionale a denumirii de origine sau indicației geografice avînd ca ţară de origine Republica Moldova

(1) Înregistrarea internaţională, avînd ca ţară de origine Republica Moldova, efectuată de Biroul Internaţional, asigură, fără reînnoire, pe toată durata de protecţie a denumirii respective în Republica Moldova, protecţia acesteia în ţările membre ale Aranjamentului de la Lisabona sau Actului de la Geneva, după caz, care nu au făcut declaraţii de refuz la acordarea protecţiei sau care le-au retras ulterior.

(2) Protecţia internaţională a denumirii de origine sau a indicației geografice, menţionată la alin.(1), va înceta în cazul în care denumirea respectivă va decădea din protecţie pe teritoriul Republicii Moldova.

 

Articolul 340. Taxele pentru cererea internaţională

(1) La depunerea cererii internaţionale se vor achita următoarele taxe: 

  1. a) la AGEPI – pentru recepţionarea, verificarea, examinarea şi transmiterea cererii la Biroul Internaţional;
  2. b) la Biroul Internaţional

– pentru înregistrarea denumirii de origine conform prevederilor art.7 al Aranjamentului de la Lisabona sau

 - pentru înregistrarea denumirii de origine/indicației geografice, inclusiv taxele individuale, după caz, conform prevederilor art. 7 al Actului de la Geneva.

(2) Taxele prevăzute la alin.(1) lit.b) pot fi achitate direct sau pot fi transferate la Biroul Internaţional prin intermediul AGEPI. 

(3) În cazul neachitării taxelor, cererea internaţională se consideră nedepusă, cu excepția cazului de neachitare a unei taxe individuale, care va avea drept efect, în conformitate cu Regulamentul Comun, renunțarea la protecție pentru partea contractantă care solicită taxa individuală.

 

Articolul 341. Procedura de verificare a cererii internaţionale la AGEPI

1) În termen de o lună de la data recepţionării, AGEPI examinează şi verifică documentele cererii internaţionale în vederea respectării prevederilor art.338 alin.(3) şi corespunderii datelor cererii cu cele înscrise în Registrul naţional al denumirilor de origine protejate sau Registrul național al indicațiilor geografice protejate, după caz.

(2) Dacă cererea corespunde prevederilor prezentului capitol şi ale Regulamentului Comun, AGEPI semnează cererea şi expediază un exemplar al acesteia pe adresa Biroului Internaţional, iar un alt exemplar – solicitantului, drept confirmare a depunerii cererii.

(3) Dată a înregistrării internaţionale este data la care cererea, conţinînd toate elementele prevăzute în Regulamentul Comun, este recepţionată de Biroul Internaţional.

(4) Dacă, în urma verificării efectuate în conformitate cu prevederile alin.(1), sînt depistate greşeli sau inexactităţi, AGEPI le notifică solicitantului şi îl invită să le remedieze într-un termen rezonabil, ţinînd cont de prevederile alin.(3).

 

Articolul 342. Procedura de examinare a înregistrării internaţionale notificate de Biroul Internaţional

(1) Orice înregistrare internaţională notificată de către Biroul Internaţional este supusă procedurii de opoziţie, conform art.323, şi examinării de fond, conform art.324, în aceleaşi condiţii ca şi cererea depusă direct la AGEPI.

(2) În cazul cînd înregistrarea internaţională supusă examinării conform alin.(1) nu întruneşte condiţiile de protecţie prevăzute de prezentul capitol sau cînd a fost formulată o opoziţie împotriva acestei înregistrări, AGEPI emite o declaraţie de  refuz, pe care o notifică Biroului Internaţional. 

(3) Termenul prevăzut pentru comunicarea declaraţiei de refuz nu va depăşi 1 an de la data recepţionării de către AGEPI a notificării Biroului Internaţional privind înregistrarea internaţională în cauză. 

(4) Orice procedură prevăzută de legislație, ulterioară emiterii declaraţiei de refuz menţionate la alin.(2), va fi efectuată direct între AGEPI şi solicitant, reprezentat de un mandatar autorizat.

(5) AGEPI, conform procedurilor prevăzute, va informa Biroul Internaţional despre retragerea totală sau parţială a declaraţiilor de refuz, precum şi despre toate hotărîrile definitive ale instanţelor judecătoreşti cu privire la revocarea protecţiei sau la anularea înregistrărilor internaţionale.

(6) Dacă, în urma examinării în conformitate cu alin.(1) a unei înregistrări internaţionale notificate de Biroul Internaţional în conformitate cu Aranjamentul de la Lisabona, se constată că denumirea de origine corespunzătoare a fost utilizată pe teritoriul Republicii Moldova de către terţi pînă la data notificării, se va acorda terţilor un termen de cel mult 2 ani pentru sistarea utilizării denumirii respective şi AGEPI va comunica acest fapt Biroului Internaţional în termen de 3 luni de la expirarea termenului prevăzut la alin.(3).

(7) Dacă, în urma examinării în conformitate cu alin.(1) a unei înregistrări internaţionale notificate de Biroul Internaţional în conformitate cu Actul de la Geneva, se constată că denumirea de origine, sau, după caz, indicația geografică corespunzătoare a fost utilizată pe teritoriul Republicii Moldova de către terţi pînă la data notificării, se va acorda terţilor un termen de cel mult 15 ani pentru sistarea utilizării denumirii respective şi AGEPI va comunica acest fapt Biroului Internaţional dar nu mai tarziu în termen de 3 luni de la expirarea termenului prevăzut la alin.(3).

 

Articolul 343. Efectele înregistrării internaţionale în Republica Moldova

(1) Orice înregistrare internaţională notificată de Biroul Internaţional, începînd cu data înregistrării internaţionale, are aceleaşi efecte ca şi în cazul în care cererea de înregistrare a denumirii de origine sau indicației geografice corespunzătoare ar fi fost depusă direct la AGEPI.

(2) În cazul cînd AGEPI nu a notificat Biroului Internaţional nici o declaraţie de refuz în conformitate cu art.342 alin.(2) sau cînd declaraţia de refuz a fost ulterior retrasă, total sau parţial, protecţia, în Republica Moldova, a denumirii de origine sau a indicației geografice corespunzătoare înregistrării internaţionale în cauză, începînd cu data menţionată la alin.(1) al prezentului articol, va fi aceeaşi ca şi în cazul în care această denumire ar fi fost înregistrată direct la AGEPI.

(3) În cazul cînd declaraţia de refuz specificată la art.342 alin.(2) nu a fost ulterior retrasă, se consideră că în Republica Moldova înregistrarea internaţională corespunzătoare nu a produs efectele menţionate la alin.(1) şi (2) ale prezentului articol.

(4) O denumire de origine sau o indicație geografică care corespunde prevederilor alin.(2) nu va putea fi considerată ca devenită generică atîta timp, cît ea va fi protejată în ţara de origine. 

 

CAPITOLUL VII

PREVEDERI COMUNE

 

Secțiunea 1

Prevederi comune de procedură

Articolul 344.  Reprezentarea în domeniul proprietății industriale

(1) Persoanele fizice sau juridice care au domiciliul sau sediul principal, sau o întreprindere industrială ori comercială efectivă şi funcţională în Republica Moldova acţionează în faţa AGEPI personal sau prin intermediul unui reprezentant, împuternicit printr-o procură.

 

(2) Persoanele fizice sau juridice care nu au nici domiciliul, nici sediul principal, nici o întreprindere industrială ori comercială efectivă şi funcţională în Republica Moldova vor fi reprezentate în faţa AGEPI, în procedurile stabilite de prezentul Cod, de un mandatar autorizat, împuternicit printr-o procură, cu excepţia următoarelor cazuri:

  1. a) depunerea cererii de brevet, cererii de înregistrare a desenului sau modelului industrial;
  2. b) plata taxelor pentru acțiunile prevăzute în cazul invențiilor, soiurilor de plante;
  3. c) depunerea unei cereri anterioare în cazul invențiilor, soiurilor de plante.

 

(3) În cazul în care o persoană juridică menţionată la alin. (2) este afiliată  cu o persoană juridică menţionată la alin. (1), prima poate acţiona în faţa AGEPI prin intermediul persoanei afiliate sau al reprezentantului acesteia, împuternicit printr-o procură.

 

Articolul 345. Soluționarea litigiilor în domeniul proprietății industriale

(1) Litigiile care apar la aplicarea prezentului Cod se soluţionează de Comisia de contestaţii a AGEPI, de judecătoria în a cărei jurisdicție este sediul AGEPI sau de un arbitraj specializat.

(2) Orice decizie de înregistrare sau de respingere a înregistrării obiectelor de proprietate industrială, hotărîre emisă în cadrul procedurii de examinare a cererilor şi de acordare a titlurilor de protecţie pentru obiectele de proprietate industrială, precum şi orice decizie/hotărîre emisă  în perioada de valabilitate a titlurilor de protecţie poate fi contestată de către părţi în termen de 2 luni de la data primirii ei sau de către persoanele terţe în termen de 30 de zile de la data la care decizia/hotărîrea a fost făcută publică. Contestaţia are efect suspensiv.

(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (2), deciziile de înregistrare a mărcilor, denumirilor de origine, indicaţiilor geografice sau specialităţilor tradiţionale garantate pot fi contestate de către persoanele terţe în termenul cuprins între data la care decizia a fost făcută publică şi data înregistrării acestora. 

(4) Prevederile alin. (2) nu se aplică prevederilor art. 85 alin. (1).

(5) Comisia de contestații a AGEPI examinează și alte litigii privind:

  1. a) stabilirea priorităţii sau nerecunoaşterea unei priorităţi;
  2. b) divizarea cererii de brevet/de înregistrare;
  3. c) retragerea cererii de brevet/ cererii de înregistrare sau renunţarea;
  4. d) limitarea protecţiei prin brevet;
  5. e) restabilirea drepturilor, repunerea în termenul omis.
  6. f) reînnoirea certificatului de înregistrare;
  7. g) caducitatea.

(6) Contestaţia se depune la AGEPI şi se soluţionează de către Comisia de contestaţii.

(7) Contestaţia, prezentată în scris şi argumentată, se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite.

(8) În cursul examinării contestaţiei, Comisia de contestaţii invită părţile să-şi prezinte observaţiile referitoare la comunicările prezentate de celelalte părţi. Dacă la examinarea contestaţiei apar divergenţe cu caracter normativ, se aplică normele Codului de procedură civilă.

(9) La cererea solicitantului, titularul unei mărci anterioare care a formulat contestaţia va aduce dovada că, pe parcursul a 5 ani pînă la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, marca anterioară a făcut obiectul unei utilizări efective în Republica Moldova în raport cu produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată şi pe care este fondată contestaţia sau că există motive întemeiate pentru neutilizare, cu condiţia că la această dată marca era înregistrată de cel puţin 5 ani. În lipsa acestei dovezi, contestaţia se respinge. Dacă marca anterioară a fost utilizată numai pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată, la examinarea contestaţiei marca anterioară poate fi opusă numai pentru partea respectivă de produse şi/sau servicii.

(10) Comisia de contestaţii emite hotărîri şi încheieri conform competenţei.

(11) În urma examinării contestaţiei, Comisia de contestaţii emite una din următoarele hotărîri:

  1. a) de menţinere în vigoare a deciziei/hotărîrii contestate;
  2. b) de anulare în tot sau în parte a deciziei/hotărîrii contestate;

c ) orice altă hotărîre conform competenţei.

(12) Comisia de contestaţie poate trimite dosarul privind un obiect de proprietate industrială  spre reexaminare subdiviziunii competente a AGEPI sau, după caz, dosarul privind un soi de plante - Comisiei de stat pentru Testarea Soiurilor de Plante, stabilind un termen în care să fie informată despre rezultatele reexaminării.

(13) Dacă apar motive întemeiate, necunoscute la momentul examinării cazului în Comisia de contestaţie, persoana interesată poate depune, în termenul stabilit conform procedurii, o nouă contestaţie în comisie.  Acest drept îl au şi persoanele care nu au ştiut sau care nu au putut să ştie despre examinarea contestaţiei iniţiale, precum şi persoanele lezate în drepturi şi interese prin hotărîre a Comisiei de contestaţie, care dispun de motive întemeiate pentru  soluţionarea obiectivă a cauzei.

(14) Hotărîrea Comisiei de contestaţii intră în vigoare la data adoptării.

(15) Hotărîrea Comisiei de contestaţii se comunică parţilor și se publică în BOPI.

(16) Hotărîrea Comisiei de contestaţii poate fi atacată la judecătoria în a cărei jurisdicție este sediul AGEPI în termen de 30 de zile din data recepționării.

(17) Judecătoria în a cărei jurisdicție este sediul AGEPI examinează contestaţiile depuse împotriva deciziilor Comisiei de contestaţie şi soluţionează litigiile privind:

  1. a) calitatea de autor al desenului sau al modelului industrial;
  2. b) determinarea persoanei îndreptăţite la revendicarea dreptului asupra desenului sau modelului industrial;
  3. c) încheierea şi executarea contractelor de licenţă;
  4. d) dreptul de utilizare anterioară;
  5. e) plata remuneraţiei datorate autorului de către patron;
  6. f) încălcarea dreptului exclusiv (acţiuni în contrafacere);
  7. g) nulitatea;
  8. h) acordarea dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate;
  9. i) încălcarea drepturilor conferite prin înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate;
  10. j) acţiunile de apărare a dreptului asupra mărcii și a dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate;
  11. k) anularea înregistrării unei mărci, denumiri de origine, indicaţii geografice sau specialităţi tradiţionale garantate;
  12. l) revocarea protecţiei unei denumiri de origine, indicaţii geografice sau specialităţi tradiţionale garantate;
  13. m) revocarea dreptului de utilizare a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice protejate;
  14. n) acţiunile referitoare la declaraţia de neîncălcare a dreptului;
  15. o) măsurile de asigurare a probelor pînă la intentarea acţiunii;
  16. p) stabilirea calităţii de ameliorator;
  17. q) stabilirea persoanei îndreptăţite să obţină brevet;
  18. r) acţiunile privind dreptul de folosire posterioară;
  19. s) acţiunile privind dreptul la brevet dintre întreprindere şi salariat;
  20. t) acţiunile privind încălcarea unei cereri de brevet sau a unui brevet şi ordonarea măsurilor respective;
  21. u) dreptul de proprietate asupra unei mărci;
  22. v) acţiunile referitoare la declaraţia de neîncălcare a drepturilor;
  23. w) măsurile de asigurare a acţiunii privind încălcarea drepturilor;
  24. x) măsurile ce decurg din examinarea pricinii în fond în judecată;
  25. y) decăderea din drepturile asupra mărcii;
  26. z) constatarea notorietăţii mărcii;
  27. aa) alte încălcări ale drepturilor asupra obiectelor de proprietate industrială.

 

Articolul 346. Taxele

          (1) Depunerea şi examinarea cererilor de brevet de invenție/soi de plantă, de înregistrare a topografiei  circuitului integrat, mărcii, desenului sau modelului industrial, denumirii de origine,  indicaţiei geografice, specialităţii tradiţionale garantate, înregistrarea și eliberarea certificatului de înregistrare,  acordarea și eliberarea brevetului, depunerea opoziţiei şi a contestaţiei, reînnoirea înregistrării,  menţinerea în vigoare a brevetului pe durata protecţiei, transmiterea drepturilor, precum şi efectuarea altor acţiuni cu semnificaţie juridică ce ţin de procedurile de examinare a cererilor şi de protecţie juridică a obiectelor proprietății industriale sînt supuse taxelor. Orice procedură efectuată în baza unei cereri se consideră solicitată de la data achitării taxei stabilite, cu excepția procedurii stabilite în temeiul prevederilor art. 275 alin. (2) lit. a).

(2) Acţiunile pentru care se percepe taxă şi cuantumul acesteia se stabilesc de Guvern.

(3) Taxele se achită de solicitant, de titular sau de oricare persoană fizică sau juridică interesate.

(4) Taxele de menţinere în vigoare a brevetului şi a certificatului complementar de protecție se plătesc pentru fiecare an calculat de la data de depozit a cererii de brevet şi pentru fiecare an de valabilitate a certificatului complementar de protecție în modul stabilit de Guvern.

(5) Taxele anuale de menţinere în vigoare a unui brevet european validat se plătesc la AGEPI pentru anii care urmează după anul în care menţiunea privind eliberarea brevetului european a fost publicată de OEB. În cazul în care taxele anuale pentru brevetul european sînt scadente în cele 2 luni de la data la care a fost publicată mențiunea privind acordarea brevetului european, aceste taxe se consideră valabil achitate dacă această plată s-a efectuat în cadrul termenului menționat.

(6) Taxele plătite, cu excepţia taxei pentru depunerea cererii de brevet, cererii de înregistrare a mărcii, cererii de înregistrare a desenului sau a modelului industrial, cererii de înregistrare a denumirii de origine, a indicaţiei geografice sau a specialităţii tradiţionale garantate, se restituie plătitorului, la cererea acestuia, în cazul cînd procedurile pentru care acestea au fost plătite nu au început.

(7) Taxa plătită într-un cuantum mai mic decît cel stabilit se ia în considerare la achitarea diferenţei, iar procedura începe la data cînd taxa este achitată integral.

(8) Taxa de înregistrare a mărcii, desenului sau modelului industrial, a denumirii de origine, a indicaţiei geografice sau a specialităţii tradiţionale garantate şi eliberare a certificatului de înregistrare care nu a fost plătită în termenul stabilit poate fi achitată ulterior, în decursul a 6 luni de la data termenului omis, cu o majorare de 50%.

(9) În cazul cînd se solicită efectuarea procedurii în regim de urgenţă, taxa se majorează cu 100%, iar termenul de efectuare a acţiunilor respective se reduce de 2 ori.

(10) Dacă unele informaţii furnizate de solicitantul unui soi de plantă nu pot fi verificate decît printr-o examinare tehnică ce depăşeşte cuantumul stabilit, pentru efectuarea examinării tehnice solicitantul achită o taxă suplimentară.

(11) Opoziţiile şi contestaţiile organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi ale autorităţilor administraţiei publice locale se examinează fără plată în cazul în care acestea acţionează în interes public.

 

Articolul 347. Drepturile persoanelor fizice şi juridice străine

Persoanele fizice şi juridice străine beneficiază de drepturile oferite de prezentul Cod în condiţiile prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, iar în lipsa acestora - pe bază de reciprocitate.

 

Articolul 348. Informarea publicului

  • (1) AGEPI ţine Registrul naţional de cereri de brevet de invenţie, Registrul naţional de cereri de brevet de invenţie de scurtă durată, Registrul naţional de brevete de invenţie, Registrul naţional de brevete de invenţie de scurtă durată, Registrul naţional de cereri de brevet pentru soiurile de plante, Registrul naţional de brevete pentru soiurile de plante, Registrul naţional al topografiilor circuitelor integrate, Registrul naţional al cererilor de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale, Registrul naţional de desene şi modele industriale înregistrate, Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor, Registrul naţional al mărcilor, Registrul naţional al cererilor de înregistrare a denumirilor de origine, Registrul naţional al cererilor de înregistrare a indicaţiilor geografice, Registrul naţional al cererilor de înregistrare a specialităţilor tradiţionale garantate, Registrul naţional al denumirilor de origine protejate, Registrul naţional al indicaţiilor geografice protejate şi Registrul naţional al specialităţilor tradiţionale garantate, în care sînt înscrise datele a căror înregistrare este prevăzută de prezentul Titlu şi sunt stipulate în Regulamentele prevăzute în prezentul Titlu. Orice înscrisuri sau modificări efectuate în registre se publică în BOPI.

 (2) Comisia de stat pentru testarea soiurilor de plante ţine Catalogul soiurilor de plante în care este inclusă următoarea informaţie cu privire la soiurile admise pentru cultivare producţie în Republica Moldova:

  1. a) numărul de înregistrare;
  2. b) denumirea soiului;
  3. c) denumirea şi adresa amelioratorului;
  4. d) denumirea şi adresa menţinătorului;
  5. e) anul admiterii pentru cultivare;
  6. f) unele caracteristici morfologice şi de producţie.

(3) Registrul naţional de brevete de invenţie, Registrul naţional de brevete de invenţie de scurtă durată, Registrul naţional de brevete pentru soiurile de plante, Registrul naţional al topografiilor circuitelor integrate, Registrul naţional de desene şi modele industriale înregistrate, Registrul naţional al mărcilor, Registrul naţional al denumirilor de origine protejate, Registrul naţional al indicaţiilor geografice protejate şi Registrul naţional al specialităţilor tradiţionale garantate sunt deschise inspectării publice.

(4) Sînt, de asemenea, deschise pentru inspectare publică, în caz de interes legitim şi conform condiţiilor din  Regulamentul privind procedurile de depunere şi examinare a cererii, de acordare şi de menţinere în vigoare a brevetului pentru soi de plantă:

  1. a) documentele referitoare la o cerere de brevet pentru soi de plante;
  2. b) documentele referitoare la un brevet acordat pentru soi de plante;
  3. c) testările în cultura unui soi destinate examinării tehnice a acestuia;
  4. d) testările în cultura unui soi destinate verificării tehnice privind menţinerea acestuia.

(5) Documentele cuprinse în dosarul cererii de brevet de invenție care încă nu a fost publicată sînt deschise inspectării publice numai cu acordul solicitantului.

 (6) Persoana care demonstrează că solicitantul s-a folosit de cererea sa de brevet de invenție pentru a acţiona împotriva ei poate să consulte dosarul înaintea publicării cererii de brevet şi fără acordul solicitantului, cu condiţia respectării confidenţialităţii.

 (7) După publicarea cererii de brevet de invenție, dosarul cererii şi al brevetului acordat pe baza acestei cereri poate fi deschis inspectării publice, la solicitare, sub rezerva restricţiilor prevăzute în Regulamentul privind procedura de depunere şi examinare a cererii de brevet de invenţie şi de eliberare a brevetului.

(8) Pînă la publicarea cererii de brevet de invenție, AGEPI poate să comunice terţilor şi poate să facă publice informaţiile specificate în Regulamentul privind procedura de depunere şi examinare a cererii de brevet de invenţie şi de eliberare a brevetului.

(9) În cazul soiurilor de plantă pentru care materialul, constînd din componenţi specifici, trebuie să fie utilizat de mai multe ori pentru producerea acestora, la cererea solicitantului unei cereri de brevet pentru soi de plantă, orice date referitoare la componenţi, inclusiv la cultivarea lor, sînt excluse de la inspectarea publică. O asemenea cerere nu mai este acceptabilă după adoptarea hotărîrii privind cererea de brevet pentru soi de plantă.

(10) Materialul prezentat sau obţinut în cadrul testărilor soiurilor de plante nu poate fi transmis terţilor de către AGEPI sau Comisia de stat pentru testarea soiurilor de plante, cu excepţia cazului în care persoana vizată şi-a dat acordul în acest sens.

(11) Contractele de cesiune, licenţă, gaj şi franchising sau alte documente anexate cererii de înregistrare a acestor contracte sînt deschise inspectării publice doar cu acordul expres al părţilor contractante sau în temeiul hotărîrii instanţei judecătoreşti, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare.

(12) AGEPI și Comisia de stat pentru testarea soiurilor de plante pot elibera, la cerere, extrase din registre și, respectiv, Catalogul soiurilor de plante, cu respectarea prevederilor alin.(3) şi cu condiţia plăţii taxei stabilite.

 

Secțiunea a 2-a

Asigurarea respectării drepturilor

Articolul 349. Acțiunea privind încălcarea drepturilor

 (1) Orice persoană fizică sau juridică, alte entităţi interesate care au pretenţii față de utilizarea unui obiect de proprietate industrială a cărui protecție juridică a fost acordată în condițiile legislației în domeniul proprietății industriale, sunt în drept să iniţieze acţiune în instanţa de judecată pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime.

(2) Constituie încălcare a drepturilor de proprietate industrială:

1) efectuarea fără autorizaţia titularului dreptului asupra unei mărci a acţiunilor prevăzute la ar. 241;

2) efectuarea, în cazul unei  denumiri de origine protejate/indicații geografice protejate, a acţiunilor prevăzute la art. 313, iar în cazul unei specialități tradiționale garantate – prevăzute la art. 314;

3) efectuarea fără autorizaţia titularului dreptului asupra unui soi de plantă  a oricărei acţiuni prevăzute la art.120, precum şi a următoarelor acţiuni:

  1. a) utilizarea incorectă a denumirii soiului sau neindicarea denumirii contrar art.123 alin.(2);
  2. b) utilizarea contrar art.124 alin.(3) a denumirii unui soi protejat sau a unei denumiri foarte apropiate de cea a soiului protejat, astfel încît să se poată crea confuzii;

4) efectuarea fără autorizaţia titularului dreptului asupra unui brevet de invenție a acţiunilor  prevăzute la art. 48 și art. 49;

5)  efectuarea fără autorizaţia titularului dreptului asupra unei topografii înregistrate, a acțiunilor prevăzute la art. 178. 

(3) Persoana care a comis încălcarea prevăzută la alin. (2) este obligată să repare prejudiciile suportate de către titularul de drepturi. Cuantumul despăgubirii datorate titularului de drepturi nu poate fi inferior avantajului obţinut de pîrît.

 (4) Sînt în drept să iniţieze acţiune privind încălcarea unui drept exclusiv ori a unui interes legitim care decurge din dreptul exclusiv următoarele persoane:

  1. a) titularul drepturilor asupra obiectului proprietății industriale, inclusiv deținătorul dreptului de utilizare a indicației geografice protejate, a denumirii de origine protejate sau a unui drept referitor la o specialitate tradițională garantată;
  2. b) orice persoană autorizată să utilizeze obiectul de proprietate industrială;
  3. c) alte persoane fizice sau juridice care reprezintă titularul de drepturi.

(5) Fără a aduce atingere clauzelor contractului de licenţă, licenţiatul poate iniţia o procedură de apărare a drepturilor de proprietate industrială doar cu consimţămîntul titularului acesteia. Titularul unei licenţe exclusive poate iniţia o astfel de procedură în cazul în care, după somaţie, titularul obiectului de proprietate industrială nu a intentat el însuşi o asemenea acţiune în termenul prescris.

(6) Orice licențiat are dreptul de a interveni în acțiunea privind încălcarea drepturilor, inițiată de titularul drepturilor  asupra obiectului de proprietate intelectuală în instanța de judecată, pentru a obține repararea prejudiciilor suportate.

(7) Iniţierea unei acţiuni privind încălcarea drepturilor ce decurg dintr-un brevet eurasiatic se efectuează în conformitate cu prevederile Convenţiei eurasiatice, Instrucţiunii de aplicare a Convenţiei eurasiatice, precum şi ale legislaţiei naţionale.

(8) Persoana ale cărei drepturi sînt încălcate poate să ceară instanţei de judecată apărarea drepturilor în termenul general de prescripţie extinctivă.

 

Articolul 350. Acţiunea de declarare a neîncălcării drepturilor

(1) Orice persoană care utilizează un obiect de proprietate industrială protejat pe teritoriul Republicii Moldova sau care a făcut pregătiri serioase şi efective pentru utilizare este în drept să solicite titularului de drept să-şi determine poziţia faţă de invocarea titlului său de protecţie împotriva acestei utilizări, poziţie pe care titularul o va comunica persoanei respective.

 

(2) Dacă poziţia titularului, prevăzută la alin.(1), nu satisface persoana interesată sau dacă titularul nu şi-a determinat poziţia în termen de 3 luni, persoana în cauză este în drept să intenteze o acţiune în instanţa de judecată competentă privind stabilirea faptului de neîncălcare a drepturilor.

 

(3) Nu poate fi iniţiată o acţiune de declarare a neîncălcării drepturilor de către aceeaşi persoană referitor la acelaşi obiect al acţiunii, dacă instanţa de judecată s-a pronunţat anterior asupra existenţei sau inexistenţei încălcării de drepturi.

 

(4) Valabilitatea titlului de protecție nu poate fi contestată într-o acțiune de declarare a neîncălcării drepturilor.

 

Articolul 351. Măsuri de asigurare a probelor pînă la intentarea acţiunii

  • (1) Orice persoană îndreptăţită care a prezentat elemente de probă suficiente pentru a-şi sprijini afirmaţiile de încălcare a drepturilor sale poate cere instanţei de judecată sau unei alte autorităţi competente, pînă la iniţierea unui proces împotriva acţiunilor ilegale, aplicarea de măsuri provizorii pentru asigurarea probelor relevante, sub rezerva garantării protecţiei informaţiilor confidenţiale, cu condiţia depunerii unei cauţiuni sau a unei garanţii echivalente corespunzătoare, destinate pentru repararea prejudiciilor care ar putea fi cauzate pîrîtului în cazul în care nu va fi constatată existenţa unei încălcări.
  • (2) În vederea luării măsurilor de asigurare a probelor, instanţa de judecată este în drept să ceară descrierea detaliată, cu sau fără prelevare de eșantioane, sau sechestrul mărfurilor în litigiu şi, după caz, a materialelor şi instrumentelor utilizate la producerea şi/sau distribuirea mărfurilor în litigiu, precum şi a documentele referitoare la ele.
  • (3) Procedura de aplicare a măsurilor de asigurare a probelor o foloseşte instanţa de judecată sau o altă autoritate competentă în conformitate cu prevederile respective ale Codului de procedură civilă. Măsurile de asigurare a probelor se vor lua cu participarea executorului judiciar, care poate fi asistat de un reprezentant al AGEPI şi de un ofiţer de poliţie.

 

Articolul 352. Asigurarea probelor în cazuri de urgenţă

(1) Măsurile de asigurare a probelor pot fi stabilite fără ca pîrîtul să fie audiat dacă orice întîrziere poate cauza o daună ireparabilă titularului de drepturi sau dacă există un risc de distrugere a probelor. Încheierea judecătorească va fi adusă imediat la cunoştinţă părţii afectate.

(2) Încheierea de asigurare a probelor poate fi atacată în instanţa de judecată.

(3) Instanţa de judecată va aplica măsurile de asigurare a probelor cu condiţia ca reclamantul să depună o cauţiune sau o garanţie echivalentă adecvată, destinată să asigure compensarea prejudiciilor suportate de pîrît.

 

Articolul 353. Nulitatea măsurilor de asigurare a probelor

(1) Măsurile de asigurare a probelor vor fi nevalabile sau nule:

  1. a) în cazul în care reclamantul nu intentează în termen de 20 de zile lucrătoare de la data emiterii încheierii cu privire la măsurile de asigurare a probelor o acţiune în instanţă de judecată privind încălcarea drepturilor;
  2. b) ca urmare a oricărei acţiuni sau inacţiuni prejudiciabile a reclamantului;
  3. c) în cazul în care se constată că nu există încălcare sau tentativă de încălcare a unui drept de proprietate industrială;
  4. d) potrivit unei hotărîri judecătoreşti, în alte cazuri prevăzute de lege.

(2) În cazul în care măsurile de asigurare a probelor au cauzat prejudicii şi au fost declarate nevalabile sau nule, conform alin. (1), instanța de judecată poate obliga reclamantul, la cererea pîrîtului, să achite acestuia o despăgubire corespunzătoare prejudiciului cauzat.

 

Articolul 354. Prezentarea şi asigurarea probelor în cadrul acţiunii privind încălcarea drepturilor

  • (1) La solicitarea unei părți care prezintă dovezi că pretenţiile sale sînt fondate, precum şi informaţii că anumite probe se află în gestiunea părţii opuse, instanţa de judecată poate solicita  ca probele să fie prezentate de cealaltă parte într-un număr suficient şi rezonabil, sub rezerva garantării protecţiei informaţiei confidenţiale. În cazul în care încălcarea drepturilor este comisă în scop comercial, instanţa de judecată poate cere, la solicitarea unei părți prezentarea de documente bancare, financiare sau comerciale, care se află în gestiunea celeilalte părți, sub rezerva garantării protecției informațiilor confidențiale.

 

  • (2) În cazul în care o parte la proces refuză nemotivat accesul la informaţiile necesare sau tergiversează cu rea-credinţă prezentarea lor, fapt ce împiedică soluţionarea litigiului, instanţa de judecată se pronunţă în privinţa admiterii sau respingerii acţiunii în baza informaţiilor prezentate, inclusiv a plîngerii sau a pretenţiei prezentate de partea lezată prin împiedicarea accesului la informaţii, cu condiţia oferirii posibilităţii de audiere a părţilor referitor la pretenţiile sau la elementele de probă ale acestora.

 

  • (3) La examinarea cazurilor de încălcare a drepturilor titularului de brevet, în cazul cînd obiectul brevetului este un procedeu de fabricare a unui produs, instanţa de judecată poate ordona pîrîtului să demonstreze că procedeul utilizat pentru fabricarea unui produs identic este diferit de procedeul brevetat. În procesul probaţiunii se va ţine cont de interesele legitime ale pîrîtului în privinţa asigurării secretelor de fabricare şi comerciale.
  • (4) Un produs se consideră fabricat conform invenţiei protejate prin brevet, iar un procedeu protejat prin brevet se consideră aplicat dacă în acesta este folosit fiecare element al invenţiei inclus într-o revendicare independentă.

 

  • (5) În cazul în care pîrîtul nu prezintă elementul de probă, orice produs identic fabricat fără acordul titularului de brevet va fi considerat, pînă la proba contrarie, a fi fabricat prin procedeul brevetat în următoarele circumstanţe:
  1. a) dacă produsul fabricat prin procedeul brevetat este nou;
  2. b) dacă există o probabilitate substanţială că produsul identic a fost fabricat prin procedeul brevetat şi titularul brevetului nu a reuşit, în pofida unor eforturi rezonabile, să stabilească ce procedeu a fost de fapt utilizat.

 

Articolul 355. Dreptul la informare

(1) Dacă în procesul examinării unui litigiu se constată că sînt încălcate drepturile de proprietate industrială, instanţa de judecată, la solicitarea reclamantului, justificată și proporțională în raport cu cauza,  poate solicita ca informaţiile privind originea şi reţelele de distribuţie a produselor, a materialului soiului sau a serviciilor care încalcă aceste drepturi să fie furnizate de pîrît şi/sau de orice altă persoană care:

  1. a) a fost găsită în posesia produselor contrafăcute destinate comercializării;
  2. b) a utilizat, în scop comercial, servicii ce încalcă drepturile de proprietate industrială;
  3. c) a prestat, în scop comercial, servicii utilizate în activităţi de contrafacere; sau
  4. d) a fost indicată, de către persoana menţionată la lit.a), b) sau c), ca fiind implicată în producerea, fabricarea, sau distribuirea produselor, a materialului soiului de plantă ori prestarea serviciilor.

(2) Informaţiile menţionate la alin.(1) cuprind, după caz:

  1. a) numele şi adresele producătorilor, distribuitorilor, furnizorilor, deţinătorilor anteriori ai mărfurilor, materialelor soiului de plante sau prestatorilor de servicii, precum şi ale vînzătorilor angro şi cu amănuntul prezumtivi;
  2. b) informații despre cantităţile de produse fabricate, livrate, primite sau comandate, precum şi despre prețul obtinut pentru mărfurile și serviciile respective.

(3) Alin.(1) şi (2) se aplică fără a aduce atingere altor dispoziţii legale şi regulatorii care:

  1. a) acordă titularului dreptul de a primi informaţii mai detaliate;
  2. b) reglementează utilizarea în cauze civile sau penale a informaţiilor comunicate în conformitate cu prezentul articol;
  3. c) stabilesc răspunderea pentru abuzul de dreptul la informare;
  4. d) dau posibilitatea de a fi refuzată prezentarea de informaţii care ar constrînge persoana menţionată la alin.(1) să recunoască propria sa participare sau participarea rudelor sale apropiate la o încălcare a unui drept de proprietate industrială; sau
  5. e) reglementează protecţia confidenţialităţii surselor de informare sau procesarea datelor cu caracter personal.

 

 Articolul 356. Măsurile de asigurare a acţiunii privind încălcarea drepturilor

(1) Dacă s-a constatat faptul sau iminenţa încălcării drepturilor de proprietate industrială, instanţa de judecată poate, la cererea titularului de drepturi, să instituie măsuri de asigurare a acţiunii privind încălcarea drepturilor împotriva pîrîtului şi/sau intermediarilor, şi anume:

  1. a) să pronunţe cu titlu provizoriu o încheiere de interzicere a oricăror acţiuni ce constituie încălcare a drepturilor de proprietate industrială ori să permită continuarea acţiunilor, cu condiţia depunerii unei cauţiuni suficiente să asigure despăgubirea titularului);
  2. b) să pună sechestru pe bunurile suspectate de a încălca drepturile de proprietate industrială pentru a preveni introducerea lor în circuitul comercial;
  3. c) să pună sechestru pe orice proprietate a pîrîtului, inclusiv să dispună blocarea conturilor bancare, prezentarea documentelor bancare, financiare sau comerciale, dacă încălcarea a fost comisă în scop comercial şi există riscul de nerecuperare a prejudiciilor.

(2) Măsurile de asigurare a drepturilor pot fi stabilite conform art.352 , fără audierea pîrîtului, dacă orice întîrziere poate cauza o daună ireparabilă titularului de drepturi sau dacă există riscul de distrugere a probelor. Decizia instanţei de judecată va fi adusă imediat la cunoştinţă părţii afectate.

Articolul 357. Măsuri corective

(1) În cazul cînd s-a constatat încălcarea drepturilor, instanţa de judecată poate stabili, la cererea reclamantului, luarea de măsuri cu privire la produsele cu care s-au încălcat drepturile de proprietate industrială şi, în cazurile corespunzătoare, cu privire la materialele şi instrumentele care au servit la crearea şi fabricarea acestor produse. Printre măsuri vor figura în special:

  1. a) retragerea provizorie a produselor din circuitul comercial;
  2. b) scoaterea definitivă a produselor din circuitul comercial; sau
  3. c) distrugerea produselor, în cazul în care obiectul de proprietate industrială nu poate fi înlăturat de pe acestea fără a le deteriora, precum şi în cazul în care înlăturarea obiectului de proprietate industrială nu va fi suficientă pentru a exclude încălcarea de drepturi.

(2) Măsurile specificate la alin.(1) se realizează din contul pîrîtului, cu excepţia cazului cînd există motive temeinice care se opun acestui lucru.

(3) La examinarea cererii de aplicare a măsurilor corective, instanţa de judecată se va conduce de principiul echităţii, luînd în considerare gravitatea încălcării, remedierile ordonate, precum şi interesele persoanelor terţe.

 

Articolul 358. Asigurarea executării hotărîrii judecătoreşti

În cazul în care a fost emisă o hotărîre de constatare a încălcării unui drept de proprietate industrială, instanţa de judecată, la cererea titularului de drepturi, poate lua măsuri de asigurare a executării hotărîrii împotriva pîrîtului , prin care acesta va fi somat să înceteze orice acţiune ce constituie încălcare a drepturilor titularului.  În acest scop, instanţa de judecată poate cere depunerea de către pîrît a unei cauţiuni sau garanţii echivalente corespunzătoare. Titularul de drepturi poate cere dispunerea acestor măsuri şi împotriva intermediarilor ale căror servicii sînt utilizate de un terţ pentru a încălca drepturile sale de proprietate industrială.

 

Articolul 359. Măsurile de alternativă

1) La cererea persoanei care a încălcat un drept de proprietate industrială şi care este pasibilă de a fi obligată la una dintre măsurile sau interzicerile prevăzute în prezenta secțiune, instanţa de judecată poate să ordone acestei persoane plata către partea vătămată a unei despăgubiri în locul aplicării măsurii respective.

(2) Instanţa de judecată va proceda potrivit prevederilor alin. (1) dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

  1. a) persoana a acţionat fără intenţie şi din imprudenţă;
  2. b) executarea măsurilor ce ar trebui stabilite ar cauza pentru acea persoană un prejudiciu disproporţionat în raport cu fapta săvârşită;
  3. c) plata unei despăgubiri prevăzută la alin. (1) este, în mod rezonabil, satisfăcătoare.

 

Articolul 360. Despăgubirile

(1) La cererea părţii lezate, instanța de judecată poate obliga pîrîtul care a încălcat drepturile de proprietate industrială cu bună ştiinţă sau avînd motive rezonabile de a şti acest lucru să achite titularului de drepturi despăgubiri corespunzătoare prejudiciului pe care acesta le-a suportat în mod real din cauza încălcării drepturilor sale. La stabilirea despăgubirilor:

  1. a) se va ţine cont de toate aspectele relevante, cum ar fi consecinţele economice negative, inclusiv beneficiul ratat, suferite de partea lezată, beneficiile realizate pe nedrept de pîrît şi, după caz, de alte aspecte, cum ar fi dauna morală cauzată titularului prin încălcarea drepturilor sale; sau
  2. b) poate fi fixată, ca alternativă, o sumă unică pe baza unor elemente, cum ar fi, cel puţin, valoarea redevenței sau încasările care ar fi fost datorate în cazul în care pîrîtul ar fi cerut autorizaţia de a utiliza obiectul de proprietate industrială.

(2) În cazul cînd a comis o încălcare din neştiinţă sau fără a avea motive rezonabile de a şti acest lucru, pîrîtul  se obligă să recupereze beneficiile ratate sau pagubele aduse titularului de drepturi stabilite conform legii.

 

Articolul 361. Măsuri de publicitate

(1) În cadrul acţiunilor privind încălcarea drepturilor de proprietate industrială, instanţa de judecată competentă poate să ordone, la cererea reclamantului şi pe cheltuiala persoanei care a încălcat dreptul protejat, măsuri corespunzătoare, în scopul difuzării informaţiei privind hotărîrea judecătorească, inclusiv afişarea acesteia, precum şi publicarea integrală sau parţială a hotărîrii.

(2) Instanţa de judecată competentă poate ordona şi măsuri suplimentare de publicitate corespunzătoare împrejurărilor speciale, inclusiv o publicitate de mare amploare.

(3) Instanţa de judecată va remite la AGEPI o copie a hotărîrii judecătoreşti.

 

TITLUL III

DREPTUL DE AUTOR ȘI DREPTURILE CONEXE

 

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 362. Tratate internaţionale. Tratament naţional

(1) În cazul în care un tratat internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte alte norme decît cele prevăzute de prezentul titlu, se aplică normele tratatului internaţional.

(2) Persoanele fizice şi persoanele juridice străine ale căror opere sau obiecte ale drepturilor conexe sînt protejate printr-un tratat internaţional la care Republica Moldova este parte beneficiază de o protecţie echivalentă cu cea acordată prin prezentul titlu persoanelor fizice sau persoanelor juridice din Republica Moldova (tratament naţional).

(3) Prezentul titlu se aplică tuturor operelor şi obiectelor drepturilor conexe protejate prin tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte, care, la momentul intrării în vigoare a tratatului corespunzător, nu au intrat în domeniul public în ţara lor de origine ca urmare a expirării termenului de protecţie acordat anterior şi care nu au intrat în domeniul public în Republica Moldova ca urmare a expirării termenului de protecţie acordat anterior.

 

Articolul 363. Noţiuni principale

În prezentul titlu se utilizează următoarele noţiuni:

acord de reprezentare – orice act încheiat între organizațiile de gestiune colectivă prin care o organizație de gestiune colectivă împuternicește o altă organizație de gestiune colectivă să gestioneze drepturile pe care le reprezintă;

autor – persoană fizică prin a cărei activitate creatoare a fost creată opera;

bază de date – compilaţie de date sau de alte materiale, indiferent dacă acestea sînt sau nu protejate de dreptul de autor sau de drepturile conexe, atît în formă mecanolizibilă, cît şi în altă formă, aranjate sistematizat ori metodic şi accesibile prin mijloace electronice sau de alt gen;

comision de gestiune – cheltuielile aferente gestionării drepturilor titularilor de drepturi, reținute din veniturile provenite din drepturi, în scopul colectării (comision de colectare), repartizării (comision de repartizare) și achitării (comision de achitare) remunerației;

comunicare publică – orice comunicare a unei opere, realizată direct sau prin orice mijloace tehnice, făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depășește cercul normal al membrilor unei familii și al cunoștințelor acesteia, inclusiv prezentarea într-un loc public, prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale, precum și prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate;

demonstrare publică – expunere a originalului sau a copiei unei opere, directă sau indirectă, prin intermediul mijloacelor de proiecţie a imaginii unei opere, prin slide-uri ori prin alte mijloace, pe ecran ori în alt mod similar (cu excepţia comunicării prin eter sau prin cablu), în care opera, copia sau imaginea ei este expusă într-un loc public ori în orice alt loc din care poate fi percepută de persoane care nu fac parte din cercul obişnuit al familiei sau al cunoscuţilor apropiaţi. Demonstrarea publică a operei audiovizuale presupune demonstrarea neconsecutivă a unor imagini izolate ale ei, dat fiind faptul că demonstrarea obişnuită consecutivă a imaginilor unei opere audiovizuale constituie interpretare publică;

distribuire – punere în circulaţie, prin vînzare sau prin orice alt mod de transmitere în proprietate, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului ori a copiilor unei opere sau a unor obiecte ale drepturilor conexe, precum şi oferirea publică a acestora;

emisiune a unei organizaţii de difuziune prin eter sau prin cablu – emisiune creată nemijlocit de către organizaţia de difuziune prin eter sau prin cablu ori, la comandă şi din mijloacele financiare ale acesteia, de către o altă organizaţie;

expresie folclorică – creaţie constînd din elemente caracteristice patrimoniului cultural tradiţional, manifestate şi perpetuate de către comunitate sau de către indivizi, reflectînd moştenirea artistică tradiţională a comunităţii;

fonogramă – imprimare exclusiv sonoră a oricărei interpretări, opere sau expresii folclorice, a sunetelor ori reprezentărilor lor, cu excepţia imprimărilor sonore incluse în opera audiovizuală;

imprimare (înregistrare) – fixarea, prin orice mijloace şi în orice mod, a sunetelor şi/sau a imaginilor ori a reprezentărilor acestora pe orice suport material, inclusiv electronic, care permite perceperea, reproducerea sau comunicarea lor;

informaţie despre gestiunea drepturilor – orice informaţie, furnizată de către titularul de drepturi, care identifică opera sau alt obiect protejat de prezentul titlu, autorul sau alt titular de drepturi ori informaţia privind condiţiile de valorificare a operei sau a altui obiect protejat, precum şi orice cifre şi coduri reprezentînd asemenea informaţie;

interpret – actor, cîntăreţ, muzician, dansator, dirijor sau oricare altă persoană care prezintă, recită, cîntă, joacă, dansează sau interpretează în orice alt mod o operă, expresii folclorice sau spectacole de orice fel, inclusiv de varietăţi, folclorice, de circ, de păpuşi ori de marionete;

interpretare publică – prezentarea operelor, interpretărilor sau a fonogramelor prin reprezentare scenică, recitare, cîntec sau printr-o altă modalitate, atît pe viu, cît şi prin intermediul diferitelor dispozitive, mijloace sau procedee (cu excepţia comunicării publice), în locuri accesibile publicului ori în orice alte locuri în care operele, interpretările sau fonogramele pot fi percepute de persoane care nu fac parte din cercul obişnuit al familiei sau al cunoscuţilor apropiaţi;

împrumut – punere la dispoziţie a publicaţiilor în orice format spre utilizare, prin intermediul unor instituţii accesibile publicului, pentru o perioadă limitată de timp şi fără obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct sau indirect;

închiriere – punere la dispoziţie spre utilizare, pentru o perioadă limitată de timp şi pentru obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct sau indirect, a unei opere sau a unui obiect de drept conex;

măsuri tehnologice de protecţie – utilizare a oricărui echipament tehnic sau a unor componente ale acestuia, care, prin fireasca sa funcţionare, are destinaţia să controleze accesul la opere sau la obiecte de drepturi conexe, împiedicînd ori limitînd acţiunile care nu sînt autorizate de titularii drepturilor protejate de prezentul titlu. Măsurile tehnologice sînt considerate eficiente cînd valorificarea unei opere sau a unui alt obiect protejat de prezentul titlu este controlată de către titularii de drepturi prin aplicarea unui cod de acces ori a unui procedeu de protecţie, precum sînt codarea, criptarea sau orice altă transformare a operei sau a altui obiect protejat, ori prin aplicarea unui mecanism de control al copierii, care, dacă nu sînt eludate, îndeplinesc obiectivele de protecţie;

operă – rezultat al creaţiei intelectuale originale în domeniul literaturii, artei şi ştiinţei, indiferent de mijloacele de creare, de modul concret şi de forma de exprimare, de valoarea şi importanţa acesteia;

operă audiovizuală – operă care constă dintr-o succesiune de imagini coerente fixate, însoţite sau nu de sunete, producînd impresia mişcării, destinată perceperii vizuale şi auditive (în cazul în care imaginile sînt însoţite de sunet) prin intermediul unui anumit dispozitiv;

operă colectivă – operă creată de mai multe persoane fizice – contribuţia cărora formează un tot indivizibil, încît identificarea contribuţiei fiecăruia este imposibilă – din iniţiativa şi sub conducerea unei persoane fizice sau juridice, care urmează să publice opera sub numele său;

producător de fonograme – persoană fizică sau juridică din a cărei iniţiativă şi pe a cărei responsabilitate, inclusiv financiară, se efectuează prima imprimare a sunetelor interpretării, a altor sunete ori a reprezentărilor de sunete;

producător de opere audiovizuale – persoană fizică sau juridică din a cărei iniţiativă şi pe a cărei responsabilitate, inclusiv financiară, este creată opera audiovizuală;

producător de videograme – persoană fizică sau juridică din a cărei iniţiativă şi pe a cărei responsabilitate, inclusiv financiară, este imprimată videograma;

program pentru calculator – ansamblu de instrucţiuni, comenzi şi/sau de coduri exprimate în orice formă sau mod, destinate funcţionării calculatorului pentru a atinge un anumit scop sau rezultat. Noţiunea „program pentru calculator” se extinde şi asupra programului încorporat în memoria calculatorului, a materialului de însoţire a unui program creat, a materialului pregătitor obţinut în procesul elaborării unui program cu condiţia că acesta este conceput şi exprimat într-o astfel de formă încît materialul pregătitor se poate solda ulterior cu elaborarea programului de calculator. Programul de calculator poate fi exprimat în orice limbaj, fie în codul-sursă, fie în codul-obiect;

publicare – oferirea de exemplare ale unei opere, ale unei interpretări, ale unei fonograme, videograme sau emisiuni publicului, cu consimţămîntul autorului ori al altui titular al dreptului de autor sau al drepturilor conexe, într-un număr suficient pentru a satisface necesităţile rezonabile ale publicului;

punere la dispoziţie în regim interactiv – a pune la dispoziţie o operă sau un obiect al drepturilor conexe prin intermediul mijloacelor cu sau fără fir, inclusiv prin internet ori prin alte reţele de calculatoare, astfel încît oricare dintre membrii publicului să poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment ales în mod individual de ei;

radiodifuzare – emiterea unei opere și/sau a unui obiect al drepturilor conexe de către o organizație de radiodifuziune ori de televiziune, prin orice mijloc ce servește la difuzarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, ori a reprezentării acestora, inclusiv comunicarea ei publică prin satelit, în scopul recepționării de către public sau transmiterea unei opere sau a reprezentării acesteia, prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar, cu excepția rețelelor deschise, în scopul recepționării ei de către public;

repertoriu – totalitatea operelor și/sau a obiectelor drepturilor conexe transmise spre gestiune unei organizații de gestiune colectivă;

reproducere – realizarea unuia ori a mai multor exemplare ale unei opere sau ale unui obiect al drepturilor conexe, fie directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloc sau sub orice formă, inclusiv în scopul de imprimare audio ori video şi/sau al stocării unei opere ori a unui obiect al drepturilor conexe pe suporturi materiale sau electronice;

reproducere reprografică – reproducerea în facsimil (copie exactă) a originalului operei scrise sau grafice, în dimensiune naturală, mărită sau micşorată, prin intermediul fotocopierii ori prin oricare alte mijloace tehnice similare, altele decît cele de editare. Reproducerea reprografică nu include fixarea operei în formă electronică (inclusiv digitală), optică sau în oricare altă formă mecanolizibilă;

retransmisie prin cablu – retransmiterea simultană, nealterată și integrală de către operatorul rețelei prin cablu, inclusiv prin fir, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar sau printr-un sistem de difuzare prin unde scurte, pentru recepționarea de către public a unei transmisii inițiale cu sau fără fir, inclusiv prin satelit, de servicii de programe, de radiodifuziune sau de televiziune, destinate recepționării de către public;

satelit – orice satelit ce operează pe benzi de frecvenţă care sînt rezervate, conform legislaţiei privind telecomunicaţiile, comunicării publice (transmitere prin eter) a semnalelor în scopul recepţionării de către public sau care sînt rezervate comunicării private, de la un punct la altul. Totodată, în ultimul caz, circumstanţele în care are loc recepţia semnalelor de către membrii publicului trebuie să fie comparabile cu cele existente în primul caz;

statut – normele sau actul de constituire al organizației de gestiune colectivă;

titular de drepturi – orice persoană fizică sau juridică, diferită de o organizație de gestiune colectivă, care a dobîndit  în temeiul legii sau prin cesiune, drepturi de autor sau/și drepturi conexe din a căror valorificare este îndreptățit să primească remunerații;

utilizator – orice persoană fizică sau juridică, care întreprinde acţiuni condiţionate de autorizarea de către titularii de drepturi, precum și de achitarea unei remunerații datorate sau a unei remunerații compensatorii în favoarea titularilor de drepturi;

valorificare – orice acţiune ce ţine de utilizarea sub orice formă şi în orice mod a obiectelor dreptului de autor, ale drepturilor conexe sau ale altor drepturi protejate de prezentul titlu;

venituri provenite din drepturi – venituri colectate de o organizație de gestiune colectivă în numele titularilor de drepturi, indiferent dacă acestea provin dintr-un drept exclusiv, dintr-un drept la remunerare sau dintr-un drept la compensații;

videogramă – prima imprimare a unor imagini, însoţite sau nu de sunete, indiferent de faptul dacă reprezintă sau nu o operă audiovizuală.

 

CAPITOLUL II

DREPTUL DE AUTOR

Articolul 364. Condiţiile de protecţie

(1) În conformitate cu prezentul titlu, beneficiază de protecţie toate operele exprimate într-o anumită formă obiectivă din domeniul literar, artistic şi ştiinţific, indiferent de faptul dacă acestea au fost sau nu aduse la cunoştinţa publicului.

(2) Autorul beneficiază de protecţia dreptului de autor asupra operei sale prin însuşi faptul de creare a ei. Pentru recunoașterea și protejarea dreptului de autor nu este necesară înregistrarea operei, nici alt act de notificare sau alte formalităţi.

(3) Dreptul de autor se constituie din drepturi patrimoniale şi drepturi morale (personale nepatrimoniale).

(4) Dreptul de autor nu depinde de dreptul de proprietate asupra obiectului material în care şi-a găsit expresie opera respectivă. Procurarea unui asemenea obiect nu conferă proprietarului acestuia nici unul din drepturile acordate autorului de prezentul titlu.

(5) Drepturile patrimoniale aparțin autorului sau altui titular de drepturi. 

(6) Protecţia dreptului de autor se extinde asupra formei de exprimare, dar nu se extinde asupra ideilor, teoriilor, descoperirilor ştiinţifice, procedeelor, metodelor de funcţionare sau asupra conceptelor matematice ca atare şi nici asupra invenţiilor cuprinse într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, explicare sau de exprimare.

 

Articolul 365. Domeniul de acţiune a dreptului de autor

(1) Dreptul de autor se extinde asupra:

  1. a) operelor, indiferent de locul primei lor publicări, al căror titular al dreptului de autor este o persoană fizică sau juridică din Republica Moldova;
  2. b) operelor publicate pentru prima dată în Republica Moldova, indiferent de domiciliul sau de sediul titularului dreptului de autor asupra respectivelor opere;
  3. c) altor opere, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) Opera, de asemenea, se consideră publicată pentru prima dată în Republica Moldova dacă a fost publicată în Republica Moldova în decurs de 30 de zile de la data primei sale publicări peste hotare.

 

Articolul 366. Opere protejate de dreptul de autor

(1) Dreptul de autor se extinde asupra operelor literare, artistice şi ştiinţifice exprimate în următoarele forme:

  1. a) scrisă (manuscris, text dactilografiat, partitură etc.);
  2. b) orală (interpretare publică etc.);
  3. c) imprimare audio sau video (mecanică, magnetică, digitală, optică etc.);
  4. d) de imagine (desen, schiţă, pictură, plan, fotocadru etc.);
  5. e) tridimensională (sculptură, model, machetă, construcţie etc.);
  6. f) în alte forme.

(2) Obiecte ale dreptului de autor sînt:

  1. a) operele literare (povestiri, eseuri, romane, poezii etc.);
  2. b) programele pentru calculator care se protejează ca şi operele literare;
  3. c) operele ştiinţifice;
  4. d) operele dramatice şi dramatico-muzicale, scenariile şi proiectele de scenarii, libretele, sinopsisul filmului;
  5. e) operele muzicale cu sau fără text;
  6. f) operele coregrafice şi pantomimele;
  7. g) operele audiovizuale;
  8. h) operele de pictură, sculptură, grafică şi alte opere de artă plastică;
  9. i) operele de arhitectură, urbanistică şi de artă horticolă;
  10. j) operele de artă aplicată;
  11. k) operele fotografice şi operele obţinute printr-un procedeu analog fotografiei;
  12. l) hărţile, planşele, schiţele şi lucrările tridimensionale din domeniul geografiei, topografiei, arhitecturii şi din alte domenii ale ştiinţei;
  13. m) bazele de date;
  14. n) alte opere.

(3) Fără a prejudicia drepturile autorului operei originale, de asemenea, se protejează prin dreptul de autor operele derivate şi integrante la baza cărora stau una ori mai multe opere şi/sau oricare alte materiale preexistente, şi anume:

  1. a) traducerile, adaptările, adnotările, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale operelor literare, artistice sau ştiinţifice, cu condiţia că constituie rezultate ale creaţiei intelectuale;
  2. b) culegerile de opere literare, artistice ori ştiinţifice (enciclopediile şi antologiile, compilaţiile altor materiale sau date, indiferent dacă sînt ori nu protejate, inclusiv bazele de date), cu condiţia că, din considerentul de selectare şi sistematizare a conţinutului lor, constituie rezultate ale creaţiei intelectuale.

(4) Prin dreptul de autor, de asemenea, se protejează ca atare şi o parte componentă ori un alt element al operei (inclusiv titlul sau personajele operei) care reprezintă în sine o creaţie intelectuală.

(5) Operele, precum şi părţile componente sau alte elemente ale operelor specificate la alin. (1)–(4) beneficiază de protecţie dacă sînt originale în sensul că reprezintă prin sine înseşi creaţii intelectuale de autor. Nu se aplică alte criterii, cum ar fi caracteristicile de ordin cantitativ, calitativ sau estetic, pentru a determina dacă aceste opere sînt pasibile de protecţie.

 

Articolul 367. Creaţii şi alte obiecte neprotejate prin dreptul de autor

Protecţia dreptului de autor, conform prezentului titlu, nu se extinde asupra:

  1. a) actelor normative, altor acte cu caracter administrativ, politic sau judiciar (legi, hotărîri judecătoreşti etc.) şi nici asupra traducerilor oficiale ale acestora;
  2. b) simbolurilor de stat şi a semnelor oficiale ale statului (drapele, steme, decoraţii, semne băneşti etc.);
  3. c) expresiilor folclorice;
  4. d) noutăţilor zilei şi a diverselor fapte ce reprezintă o simplă informaţie.

 

Articolul 368. Subiectul dreptului de autor. Prezumţia paternităţii şi simbolul protecţiei dreptului de autor

(1) Se consideră a fi autor, în absenţa unei probe contrare, persoana fizică sub al cărei nume pentru prima dată este publicată opera.

(2) Cînd opera a fost publicată anonim sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, editura, al cărei nume este indicat pe operă, se consideră, în absenţa unei probe contrare, reprezentant al autorului, avînd în această calitate dreptul să protejeze şi să exercite drepturile autorului.

(3) Persoana fizică sau juridică al cărei nume ori denumire apare pe o operă audiovizuală, videogramă sau fonogramă se consideră, pînă la proba contrară, producător al operei audiovizuale, videogramei sau al fonogramei respective.

(4) Pentru a informa publicul despre drepturile sale, titularul dreptului de autor va folosi simbolul protecţiei dreptului de autor, care se va aplica pe fiecare exemplar al operei şi constă din trei elemente:

  1. a) litera latină „C” inclusă în cerc;
  2. b) numele sau denumirea titularului dreptului exclusiv de autor;
  3. c) anul primei publicări a operei.

(5) Folosirea simbolului protecţiei dreptului de autor nu constituie o condiţie pentru a acorda operei protecţia prevăzută de prezentul titlu.

(6) Titularul dreptului exclusiv de autor asupra unei opere publicate sau nepublicate poate să o înregistreze în registrele oficiale de stat în decursul termenului de protecţie a dreptului de autor.  

(7) Persoanei a cărei operă a fost înregistrată i se eliberează un certificat de modelul stabilit. În conformitate cu art. 364 alin. (2) şi cu alin.(1) al prezentului articol, acest certificat nu poate servi drept prezumţie a paternităţii. În caz de litigiu, instanţa de judecată poate recunoaşte înregistrarea drept prezumţie a paternităţii dacă nu se va dovedi contrariul.

(8) Înregistrarea de stat a operelor protejate de dreptul de autor şi de drepturile conexe se efectuează de AGEPI în conformitate cu regulamentul aprobat de către Guvern.

 

Articolul 369. Taxele

(1) Examinarea cererii de înregistrare a obiectului dreptului de autor sau a drepturilor conexe, examinarea şi înregistrarea contractului de licenţă, de cesiune a drepturilor, pentru un obiect al dreptului de autor sau al drepturilor conexe, înregistrarea şi eliberarea certificatului de înregistrare, eliberarea duplicatului certificatului de înregistrare/adeverinţei de modificare a titularului de drepturi patrimoniale, precum și efectuarea altor acţiuni cu semnificaţie juridică ce ţin de procedurile de examinare a cererilor şi de protecţie juridică a obiectelor proprietății intelectuale sînt supuse taxelor.

(2) Acţiunile pentru care se percepe taxă şi cuantumul acesteia se stabilesc de Guvern.

(3) Taxele se achită de solicitant sau reprezentantul acestuia.

(4) În cazul retragerii cererii, taxa achitată pentru depunerea şi eliberarea certificatului nu se restituie solicitantului.

 

Articolul 370. Drepturile morale ale autorului

(1) Autorul unei opere beneficiază de următoarele drepturi morale:

  1. a) dreptul la paternitate – dreptul de a fi recunoscut în calitate de autor al operei sale şi dreptul de a pretinde o atare recunoaştere, inclusiv prin indicarea numelui său pe toate exemplarele operei publicate sau prin referirea la numele său, după cum se obişnuieşte, în cazul oricărei valorificări a operei, cu excepţia cazurilor cînd acest lucru este imposibil şi cînd lipsa obligaţiei de a indica numele autorului decurge din alte prevederi ale prezentului titlu;
  2. b) dreptul la nume – dreptul autorului de a decide cum va figura numele său la valorificarea operei (numele adevărat, pseudonimul sau anonim);
  3. c) dreptul la respectarea integrităţii operei – dreptul la protecţia operei sale contra oricărei denaturări, schimonosiri sau a oricărei alte atingeri aduse operei, care prejudiciază onoarea sau reputaţia autorului;
  4. d) dreptul la divulgarea operei – dreptul de a decide dacă opera va fi adusă la cunoştinţa publică, în ce mod şi cînd;
  5. e) dreptul la retractarea operei – dreptul autorului de a retracta opera sa din circuitul comercial, despăgubind pe titularul dreptului de valorificare, dacă acesta este prejudiciat prin exercitarea retractării.

(2) Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări sau cesiuni şi sînt imprescriptibile, chiar şi în cazul în care autorul cedează drepturile sale patrimoniale.

 

Articolul 371. Drepturile patrimoniale exclusive

(1) Autorul sau alt titular al dreptului de autor are dreptul exclusiv să efectueze, să permită sau să interzică valorificarea operei, inclusiv prin:

  1. a) reproducerea operei;
  2. b) distribuirea originalului sau a exemplarelor operei;
  3. c) închirierea exemplarelor operei, cu excepţia operelor de arhitectură şi a operelor de artă aplicată;
  4. d) importul exemplarelor operei în vederea distribuirii, inclusiv al exemplarelor confecţionate cu consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor;
  5. e) demonstrarea publică a operei;
  6. f) interpretarea publică a operei;
  7. g) comunicarea publică a operei;
  8. h) retransmisia prin cablu a operei;

h1) radiodifuzarea operei;

  1. i) punerea la dispoziţie în regim interactiv a operei;
  2. j) traducerea operei;
  3. k) transformarea, adaptarea, aranjamentul sau alte modificări ale operei, cu excepţia cazurilor cînd efectuarea unor acţiuni din cele enumerate la lit. a)–k) nu se încadrează în forma de exprimare a operei şi pentru care nu pot fi stabilite sancţiuni.

(2) Autorul sau alt titular al drepturilor patrimoniale exclusive de autor are dreptul la o remuneraţie echitabilă. Cuantumul şi modul de achitare a remuneraţiei de autor pentru fiecare caz şi mod de valorificare a operei se stabilesc în contractul de autor sau în contractele pe care organizaţiile de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale le-au încheiat cu utilizatorii.

(3) Dreptul de distribuire menţionat la alin. (1) lit. b) se epuizează odată cu prima vînzare sau cu altă primă transmitere a dreptului de proprietate asupra originalului ori exemplarelor operei pe teritoriul Republicii Moldova cu autorizarea autorului.

(4) În cazul în care un autor a transmis sau a cesionat unui producător de fonograme sau de opere audiovizuale dreptul său de închiriere a fonogramei sau a operei audiovizuale menţionat la alin. (1) lit. c) din prezentul articol, autorul îşi păstrează dreptul la o remuneraţie echitabilă pentru fiecare închiriere. Acest drept este inalienabil şi se exercită numai prin intermediul organizaţiilor de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.

(5) Dreptul de retransmisie prin cablu prevăzut la alin. (1) lit. h) se exercită exclusiv prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.

(51) Remunerația pentru dreptul de retransmisie constituie 2% din veniturile obținute din activitatea de retransmisie a serviciilor de programe, fără taxa pe valoarea adăugată, dar nu mai puțin de 0,5 lei per abonat pe lună.

(6) Pentru determinarea cuantumului remuneraţiei, plata căreia este prevăzută la alin. (51) din prezentul articol, şi pentru stabilirea altor clauze, precum şi pentru soluţionarea unor eventuale litigii între părţi, se vor aplica prevederile art. 407 alin.  (17) și (18), cu respectarea următoarelor condiţii:

  1. a) părţile care determină cuantumul remuneraţiei sînt organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, menţionată la alin. (7) lit. a) din prezentul articol, pe de o parte, şi operatorii reţelei prin cablu, pe de altă parte;
  2. b) indiferent de modul de determinare a cuantumului remuneraţiei, acesta nu poate depăși limitele stabilite la alin. (51) din prezentul articol.

(61) Prevederile alin. (5), (51) și (6) din prezentul articol nu se aplică drepturilor exercitate de instituțiile de radiodifuziune sau de televiziune cu privire la propriile emisiuni şi servicii de programe, indiferent dacă drepturile în cauză le aparţin ori le-au fost cesionate de alţi titulari de drepturi de autor sau de drepturi conexe. În acest caz, exercitarea dreptului de retransmisie prin cablu de către o instituție de radiodifuziune sau de televiziune se face prin contracte încheiate cu operatorii rețelei prin cablu.

(7) În cazul în care acordul dintre reprezentanții titularilor de drepturi nu conține alte prevederi,  remunerația menționată la alin. (51):

  1. a) se acumulează de organizația de gestiune colectivă desemnată de AGEPI în condițiile prevăzute la art. 412 din prezentul titlu;
  2. b) după reținerea comisionului de gestiune, se repartizează în conformitate cu metodologia aprobată de Guvern.

(8) Organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, menţionată la alin. (7) lit. a), va transfera cotele remuneraţiilor prevăzute la alin. (7) lit. b), datorate categoriilor de titulari de drepturi pe care nu îi reprezintă, organizaţiilor de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale sau altor organizaţii care îi reprezintă pe respectivii titulari şi care sînt responsabile de acumularea şi repartizarea între aceştia a sumelor corespunzătoare.

 

Articolul 372. Dreptul la remuneraţie pentru împrumut

(1) În cazul în care proprietarul dă cu împrumut originalul sau exemplarele unei opere, cu excepţia operelor de arhitectură şi a operelor de artă aplicată, nu este necesar consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor, însă autorul sau alt titular al dreptului de autor are dreptul la o remuneraţie echitabilă.

(2) Bibliotecile şi alte instituţii similare ce nu urmăresc obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct ori indirect, sînt scutite de obligaţia de a plăti remuneraţia prevăzută la alin. (1).

(3) Dreptul de împrumut, prevăzut la alin. (1), se exercită numai prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale împuternicite de către autor sau de către alt titular de drepturi.

(4) Pentru determinarea cuantumului remuneraţiei şi stabilirea altor clauze, precum şi pentru soluţionarea unor eventuale litigii între părţi, se vor aplica prevederile art. 407 alin. (17) și (18) din prezentul titlu.

(5) Guvernul va stabili cota-parte din remuneraţia pentru împrumut, care poate fi repartizată autorilor individuali şi altor titulari ai dreptului de autor, precum şi cota-parte care va fi folosită în scopuri colective, cum ar fi promovarea creativităţii şi aprecierea realizărilor creative remarcabile.

 

Articolul 373. Copaternitatea

(1) Dreptul de autor asupra unei opere create prin efortul comun a două sau a mai multor persoane aparţine coautorilor în comun, indiferent de faptul dacă această operă constituie un tot indivizibil sau este formată din părţi.

(2) Fiecare dintre coautori îşi menţine dreptul de autor asupra părţii create de el şi are dreptul să dispună de aceasta cum crede de cuviinţă, cu condiţia că această parte are caracter de sine stătător. Se consideră că o parte componentă a operei este de sine stătătoare în cazul în care ea poate fi valorificată independent de alte părţi ale acestei opere.

(3) Relaţiile dintre coautori se stabilesc, de regulă, în baza unui contract. În lipsa unui asemenea contract, dreptul de autor asupra operei este exercitat în comun de toţi autorii, iar remuneraţia se împarte între ei proporţional contribuţiei fiecăruia, dacă aceasta poate fi determinată. În cazul în care contribuţia fiecăruia dintre coautori nu poate fi determinată, remuneraţia se împarte în cote egale.

(4) În cazul în care opera nu poate fi divizată în părţi de sine stătătoare, coautorii pot exercita dreptul de autor numai de comun acord.

 

Articolul 374. Dreptul de autor asupra operelor de serviciu

(1) Drepturile morale asupra unei opere create ca urmare a îndeplinirii unei misiuni încredinţate de angajator sau ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu (operă de serviciu) aparţin autorului acestei opere.

(2) Autorul operei menţionate la alin. (1) nu are dreptul să interzică angajatorului său să o publice sau să o facă în alt mod accesibilă pentru public.

(3) În lipsa unor prevederi legale sau a unor clauze contractuale contrare, în măsura în care valorificarea operei este condiţionată de misiunea încredinţată autorului de a crea această operă, dreptul patrimonial asupra operei de serviciu aparţine angajatorului.

(4) Cuantumul remuneraţiei de autor pentru fiecare mod de valorificare a operei de serviciu se stabileşte în contractul încheiat între autor şi angajator.

(5) La valorificarea operei de serviciu, numele autorului se indică în cazul cînd realmente acest lucru este posibil. Angajatorul, de asemenea, are dreptul să ceară indicarea numelui său la orice valorificare a operei de serviciu.

 

Articolul 375. Dreptul de autor asupra operelor colective

(1) Persoana fizică sau juridică la iniţiativa, din contul şi sub conducerea căreia este creată şi sub al cărei nume sau denumire este publicată o operă colectivă (cum ar fi enciclopediile, dicţionarele şi alte culegeri similare, ziarele, revistele şi alte publicaţii periodice) beneficiază de drepturile patrimoniale asupra operei colective respective. Aceste persoane au dreptul să-şi indice numele sau denumirea ori să ceară o atare indicare la orice valorificare a operei colective în cauză.

(2) În cazul în care contractul încheiat între autori şi persoana fizică sau juridică menţionată la alin. (1) nu prevede altfel, autorii operelor incluse într-o operă colectivă îşi menţin drepturile, stipulate de prezentul titlu, asupra operelor proprii şi pot dispune de ele independent de opera colectivă în care acestea sînt incluse.

 

Articolul 376. Dreptul de autor asupra operelor derivate

(1) Traducătorii şi alţi autori ai operelor derivate beneficiază de dreptul de autor asupra traducerilor, adaptărilor, aranjărilor sau asupra altor transformări ale operei realizate de ei.

(2) Traducerea sau altă operă derivată poate fi realizată doar cu consimţămîntul autorului operei originale. Dreptul de autor al traducătorului sau al altui autor al unei opere derivate nu va prejudicia drepturile autorului a cărui operă originală a fost tradusă, adaptată, aranjată sau transformată în alt mod.

(3) Dreptul de autor al traducătorului sau al altui autor al unei opere derivate nu constituie un impediment pentru alte persoane de a efectua, cu consimţămîntul autorului operei originale, traducerea sau transformarea aceleiaşi opere.

 

Articolul 377. Dreptul de autor asupra operelor integrante

(1) Alcătuitorul unei culegeri sau al altei opere integrante beneficiază de dreptul de autor asupra compilaţiei şi aranjării materialelor dacă această compilaţie şi aranjare constituie rezultatul creaţiei sale intelectuale.

(2) O operă protejată de dreptul de autor poate fi inclusă într-o operă integrantă doar cu consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor asupra operei protejate. Dreptul de autor al alcătuitorului nu va prejudicia drepturile autorilor niciuneia din operele incluse în opera integrantă.

(3) Autorii operelor incluse în opera integrantă au dreptul să îşi valorifice operele lor independent de opera integrantă, în cazul în care contractul de autor nu prevede altfel.

(4) Dreptul de autor al alcătuitorului nu constituie un impediment pentru alte persoane de a compila şi aranja aceleaşi materiale pentru a realiza noi opere integrante, cu condiţia că au obţinut consimţămîntul autorilor sau al altor titulari de drepturi asupra operelor protejate pe care urmează să le includă în opera integrantă.

(5) Culegerile ce includ diverse materiale informative (articole şi informaţii, comunicate şi eseuri, diagrame, tabele etc.) sînt pasibile de protecţie ca atare în cazul în care selectarea şi aranjarea materialelor constituie rezultatul unei activităţi intelectuale. Protecţia nu se extinde asupra datelor numerice şi nici asupra conţinutului materialelor informative incluse în culegere.

 

Articolul 378. Dreptul de autor asupra operelor audiovizuale

(1) Autori (coautori) ai operei audiovizuale sînt:

  1. a) realizatorul principal (regizorul);
  2. b) autorul scenariului (scenaristul);
  3. c) autorul dialogului;
  4. d) compozitorul – autorul oricărei opere muzicale (cu sau fără text) special creată pentru opera audiovizuală;
  5. e) operatorul (director de imagine);
  6. f) pictorul-scenograf;
  7. g) alţi posibili autori care au contribuit în mod creativ la realizarea operei audiovizuale.

(2) Autorul unei opere create anterior care a fost inclusă, după transformare sau nemodificată, într-o operă audiovizuală, de asemenea, este considerat coautor al acestei opere audiovizuale.

(3) În cazul în care contractul nu prevede altfel, încheierea contractului de autor pentru crearea operei audiovizuale atrage transmiterea, în schimbul unei remuneraţii echitabile, de către autorii operei către producătorul acesteia a drepturilor exclusive, precum şi de subtitrare şi dublare a textului. 

(4) Producătorul operei audiovizuale are dreptul să-şi indice numele sau denumirea ori să ceară o atare indicare la orice valorificare a operei. Autorii operei audiovizuale nu se pot opune publicării operei audiovizuale, precum şi utilizării versiunii definitive a operei audiovizuale în întregime sau a unei părţi a ei.

(5) Ca excepţie de la prevederile alin. (3) din prezentul articol, în cazul în care autorii transmit dreptul lor de închiriere către producătorii de opere audiovizuale, ei îşi menţin, conform art. 371 alin. (4), dreptul la o remuneraţie echitabilă, asupra căreia părţile vor conveni de comun acord, pentru fiecare închiriere. Autorii unor opere muzicale, cu sau fără text, care transmit dreptul lor de interpretare publică şi de comunicare publică către producătorii de opere audiovizuale, de asemenea, îşi menţin dreptul la o remuneraţie echitabilă pentru fiecare caz de interpretare publică, comunicare publică sau de retransmisie prin eter a operei în cauză.

(6) Fără permisiunea autorilor sau a altor titulari ai drepturilor patrimoniale de autor şi ai drepturilor conexe asupra operei audiovizuale este interzisă distrugerea variantei definitive a operei audiovizuale (a clişeelor, fixărilor originale).

 

Articolul 379. Dreptul de autor asupra operelor de artă plastică. Dreptul de acces

(1) Autorul unei opere de artă plastică are dreptul să ceară proprietarului operei să-i permită să reproducă opera (dreptul de acces). Concomitent, proprietarului nu i se poate cere expedierea operei autorului acesteia.

(2) Crearea şi difuzarea unei opere de artă plastică ce conţine un portret se permit numai cu consimţămîntul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia.

 

Articolul 380. Dreptul de autor asupra operelor de artă. Dreptul de suită

(1) În cazul fiecărei revînzări a operei originale de artă, ulterioară primei cesionări de către autor a dreptului de proprietate, vînzătorul este obligat să achite autorului sau succesorilor săi o remuneraţie în cuantum de 5% din preţul de revînzare dacă acest preţ constituie cel puţin 20 de salarii minime (dreptul de suită). Dreptul de suită este inalienabil toată viaţa autorului şi trece exclusiv la succesorii legali sau testamentari ai autorului pentru durata de protecţie a dreptului de autor.

(2) Dreptul de suită prevăzut la alin. (1) se aplică în toate cazurile de revînzare a unei opere originale de artă, care îi implică, în calitate de vînzători, cumpărători sau intermediari, pe comercianţii de opere de artă, cum sînt organizatorii de licitaţii, saloane, galerii de artă, magazine etc.

(3) În sensul prezentului articol, prin opere originale de artă se înţeleg operele de artă plastică sau grafică (imaginile, colajele, picturile, desenele, gravurile, tipăriturile, litografiile, sculpturile, tapiseriile, articolele din ceramică, din sticlă şi fotografiile) dacă acestea sînt create personal de artist sau reprezintă exemplare considerate opere originale de artă. Exemplarele operelor originale de artă care au fost executate într-un număr limitat personal de către autorul lor sau cu consimţămîntul acestuia (de regulă, numerotate, semnate sau în alt mod autentificate de către acesta) sînt considerate opere originale de artă.

(4) Dreptul de suită, prevăzut la alin. (1), poate fi exercitat numai prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.

(5) În decurs de 3 ani de la data revînzării, titularul dreptului de suită sau organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, care reprezintă interesele acestuia, are dreptul să ceară oricărui comerciant de opere de artă, menţionat la alin. (2), să prezinte informaţia necesară pentru a asigura plata sumelor datorate pentru revînzare.

(6) Titularul dreptului de suită, prevăzut la alin. (1), care nu este cetăţean al Republicii Moldova şi nu are domiciliu permanent pe teritoriul Republicii Moldova poate beneficia de respectivul drept numai dacă legislaţia ţării al cărei cetăţean este acordă dreptul de suită titularilor de drepturi care sînt cetăţeni ai Republicii Moldova.

 

Articolul 381. Dreptul de autor asupra operelor fotografice

(1) Transmiterea dreptului de proprietate asupra negativului sau asupra altei fixări similare a operei fotografice, în baza căreia pot fi confecţionate exemplare ale operei, are ca efect, dacă în contract nu este prevăzut altfel, transmiterea drepturilor patrimoniale asupra operei, cu excepţia dreptului de suită.

(2) În lipsa unor prevederi contractuale contrare, opera fotografică ce conţine imaginea persoanei la comanda căreia a fost executată fotografia poate fi publicată, reprodusă şi pusă la dispoziţia publicului de către persoana din imagine.

(3) Crearea, reproducerea, modificarea şi distribuirea unei opere fotografice ce conţine un portret se permit doar cu consimţămîntul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia.

(4) În lipsa unei clauze contractuale contrare, consimţămîntul persoanei reprezentate în opera fotografică nu este necesar:

  1. a) daca persoana reprezentată este model de profesie şi/sau a primit o remuneraţie pentru a poza;
  2. b) dacă persoana reprezentată este general cunoscută şi opera fotografică a fost executată cu prilejul activităţilor sale publice;
  3. c) dacă persoana reprezentată constituie numai un detaliu al unei opere fotografice ce prezintă un peisaj, un grup de persoane sau o manifestare publică.

 

Articolul 382. Dreptul de autor asupra operelor de artă aplicată (design) şi a operelor de arhitectură

(1) Protecţia oferită de prezentul titlu operelor de artă aplicată (design) se extinde asupra aspectului exterior al obiectelor, stabilit prin astfel de caracteristici cum sînt liniile, contururile, forma, texturile, indiferent de faptul dacă obiectul este bidimensional sau tridimensional.

(2) Protecţia oferită de prezentul titlu operelor de arhitectură se extinde asupra:

  1. a) obiectelor de arhitectură;
  2. b) proiectelor de arhitectură şi a documentaţiei tehnice elaborate în baza lor;
  3. c) proiectelor de complexe arhitecturale.

(3) Dreptul de transformare, adaptare şi de alte modificări similare ale operei de artă aplicată sau de arhitectură, prevăzut la art. 371 alin. (1) lit. k), nu se extinde asupra modificărilor ce nu produc schimbarea aspectului exterior al operei.

(4) Referitor la operele de artă aplicată şi de arhitectură:

  1. a) dreptul la respectarea integrităţii operei, prevăzut la art. 370 alin. (1) lit. c), nu se extinde asupra modificărilor ce nu produc schimbarea aspectului exterior al operei;
  2. b) odată cu transmiterea proiectelor de arhitectură şi a proiectelor de complexe arhitecturale, în vederea începerii lucrărilor de construcţie, se epuizează dreptul la divulgare prevăzut la art. 370 alin. (1) lit. d);
  3. c) dreptul la retractare prevăzut la art. 370 alin. (1) lit. e) nu se aplică.

 

Articolul 383. Termenele de protecţie a dreptului de autor

(1) Drepturile patrimoniale exclusive şi dreptul la remuneraţie, prevăzute de prezentul titlu în privinţa operelor (în continuare în prezentul articol – drepturi patrimoniale), cu excepţia unor drepturi similare prevăzute în privinţa operelor de artă aplicată, se protejează pe tot timpul vieţii autorului şi timp de 70 de ani după deces, începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui al decesului autorului, dacă prezentul articol nu prevede altfel.

(2) Drepturile patrimoniale asupra operei audiovizuale se protejează timp de 70 de ani, începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui al decesului ultimului dintre următorii coautori:

  1. a) realizatorul principal (regizorul);
  2. b) autorul scenariului (scenaristul);
  3. c) autorul dialogului;
  4. d) compozitorul – autorul operei muzicale (cu sau fără text) special create pentru această operă audiovizuală.

(21) Termenul de protecţie a unei opere muzicale cu text încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supravieţuitor dintre următoarele persoane, indiferent dacă acestea au fost sau nu desemnate drept coautori: textierul şi compozitorul, cu condiţia ca ambele contribuţii să fi fost create în mod specific pentru respectiva compoziţie muzicală cu text.

(3) Drepturile patrimoniale asupra unei opere anonime sau apărute sub pseudonim, cu excepţia celei de artă aplicată, se protejează timp de 70 de ani, începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui al publicării legale a operei. Dacă autorul unei opere anonime sau apărute sub pseudonim îşi dezvăluie identitatea sau dacă identitatea lui, în decursul acestei perioade, devine cunoscută, se aplică prevederile alin. (1) şi (2).

(4) Drepturile patrimoniale asupra operei create în copaternitate, cu excepţia operei de artă aplicată, se protejează pe parcursul întregii vieţi a fiecăruia dintre coautori şi timp de 70 de ani, începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui al decesului ultimului coautor supravieţuitor.

(5) Termenele de protecţie a drepturilor patrimoniale asupra operelor colective se stabilesc în conformitate cu prevederile alin. (4). Totuşi, în cazul în care contribuţiile coautorilor la opera colectivă sînt determinate, durata protecţiei drepturilor patrimoniale ale fiecăruia dintre aceştia se stabileşte în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (3).

(6) Dacă opera a fost publicată în volume, serii, ediţii sau episoade şi termenul de protecţie a dreptului de autor începe din momentul cînd opera a fost adusă legal la cunoştinţa publicului, termenul de protecţie va fi calculat pentru fiecare dintre aceste componente.

(7) Drepturile patrimoniale asupra operei de artă aplicată se protejează timp de 25 de ani de la data creării ei, cu excepţia desenelor şi modelelor industriale neînregistrate conform Capitolului IV din Titlul II al prezentului cod, create în scop industrial de reproducere, care se protejează timp de 3 ani de la data creării lor.

(8) Dacă termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale asupra operei în ţara de origine este mai mare decît termenele de protecţie prevăzute de prezentul titlu, se aplică normele prezentului titlu, iar dacă acest termen este mai mic, se aplică normele legislaţiei ţării de origine.

(9) La expirarea termenului de protecţie a drepturilor patrimoniale, opera intră în domeniul public. Operele intrate în domeniul public pot fi valorificate liber, cu condiţia de respectare a drepturilor morale ale titularilor de drepturi.

(10) Drepturile morale ale autorului sînt protejate pe un termen nelimitat. După decesul autorului, protecţia drepturilor sale morale este exercitată de către moştenitori şi de organizaţiile abilitate în modul corespunzător să asigure protecţia drepturilor autorilor. Astfel de organizaţii asigură protecţia drepturilor morale ale autorilor şi în cazul cînd aceştia nu au moştenitori sau în cazul de stingere a dreptului lor de autor. 

 

CAPITOLUL III

EXCEPȚII ȘI LIMITĂRI ALE DREPTURILOR PATRIMONIALE

Articolul 384. Criterii generale de aplicare a excepţiilor şi limitărilor

Excepţiile şi limitările prevăzute de prezentul capitol se aplică numai în cazurile în care nu contravin valorificării normale a operelor şi dacă nu prejudiciază în mod nejustificat interesele legitime ale autorilor sau ale altor titulari ai dreptului de autor.

 

Articolul 385. Reproducerea temporară a operelor

Fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi fără plata remuneraţiei de autor, se permite reproducerea temporară a operelor dacă actele de reproducere:

  1. a) sînt tranzitorii sau ocazionale;
  2. b) constituie o parte integrantă şi esenţială a unui proces tehnologic;
  3. c) urmăresc unicul scop de a facilita:

- transmiterea de către un intermediar în cadrul unei reţele din terţe persoane;

- utilizarea licită a unei opere;

  1. d) nu au o semnificaţie economică de sine stătătoare.

 

Articolul 386. Reproducerea operelor în scopuri personale. Copia privată

(1) Se consideră copie privată reproducerea unei opere publicată legal pe orice echipament şi suport material care pot fi utilizate pentru efectuarea unor atare reproduceri, atunci cînd reproducerea este făcută de o persoană fizică exclusiv pentru uz personal şi dacă nu urmăreşte obţinerea vreunui avantaj comercial direct sau indirect. Dreptul la remuneraţie compensatorie poate fi exercitat exclusiv prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.

(2) Copia privată se permite fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor, dar cu plata unei remuneraţii compensatorii în condiţiile prezentului articol.

(3) Remuneraţia compensatorie specificată la alin. (2):

  1. a) se stabileşte atît pentru compensarea autorilor şi a altor titulari ai dreptului de autor ale căror opere pot fi reproduse în modul menţionat la alin. (1), cît şi pentru compensarea interpreţilor şi producătorilor de opere audiovizuale, videograme şi fonograme, ale căror interpretări, opere audiovizuale, videograme şi fonograme, la rîndul lor, pot fi reproduse în mod similar;
  2. b) se determină ţinîndu-se cont de faptul dacă titularii de drepturi au aplicat sau nu mijloace tehnologice asupra operelor și obiectelor drepturilor conexe.

(4) Remuneraţia compensatorie menţionată la alin. (2) se achită de către persoanele fizice şi juridice care importă, produc sau distribuie echipamente şi suporturi materiale care pot fi utilizate pentru efectuarea unor atare reproduceri.

(5) Lista echipamentelor și suporturilor materiale pentru care se achită remunerație compensatorie, identificată conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor, se aprobă de Guvern în rezultatul consultărilor cu reprezentanții importatorilor, producătorilor, distribuitorilor și organizațiile de gestiune colectivă.

(6) Remuneraţia compensatorie este egală cu 1,3% calculată din:

  1. a) valoarea declarată în vamă a echipamentelor și suporturilor materiale indicate la alin. (5), fără TVA în cazul importatorilor;
  2. b) sinecostul echipamentelor și suporturilor materiale indicate la alin. (5) și puse în vînzare în cazul producătorilor;
  3. c) suma revînzării echipamentelor și suporturilor materiale indicate la alin. (5) în cazul distribuitorilor.

(7) Prevederile alin. (1) și alin. (2) din prezentul articol nu se aplică în caz de:

  1. a) reproducere a unei opere de arhitectură în formă de clădire sau de construcţie similară;
  2. b) reproducere a unei baze de date electronice;
  3. c) reproducere a unui program pentru calculator, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 389 din prezentul titlu;
  4. d) reproducere integrală a unei cărţi, partituri sau a originalului unei opere de artă plastică;
  5. e) reproducere a unei opere audiovizuale în timpul interpretării ei publice;
  6. f) reproducere a oricărei opere în baza unui exemplar sau dintr-o sursă despre care persoana care reproduce opera cunoaşte sau, în virtutea unor circumstanţe concrete, are motive rezonabile să cunoască că sînt ilicite.

(8) Nu se achită remunerație compensatorie în privința echipamentelor și suporturilor materiale specificate la alin. (4), dacă acestea:

  1. a) sunt importate de o persoană fizică exclusiv pentru uz personal în limitele prevăzute de legislația vamală sau
  2. b) sunt plasate sub regim vamal suspensiv
  3. c) au menire profesională şi nu pot fi folosite în condiţii casnice.

(9) Subiecții indicați la alin. (4) achită remunerația compensatorie organizației de gestiune colectivă desemnată cu dreptul de colectare a remunerației compensatorii, în termen de 90 de zile de la încheierea trimestrului în care a fost efectuată operațiunea de import sau punerea în vînzare a echipamentelor şi suporturilor materiale.

(10) În termen de 15 zile de la încheierea fiecărui trimestru:

  1. a) Serviciul Vamal comunică AGEPI lista importatorilor echipamentelor și suporturilor materiale relevante importate în trimestrul precedent, cu indicarea pentru fiecare importator în parte a datelor de identificare (IDNO) și a valorii totale în vamă fără TVA.
  2. b) producătorii și distribuitorii comunică AGEPI în baza unei declarații pe propria răspundere datele privind valoarea echipamentelor și suporturilor materiale puse/plasate în vînzare/revînzare în trimestrul precedent.

(11) Producătorii şi importatorii echipamentelor şi suporturilor materiale specificate la alin. (5) vor transmite distribuitorilor documentele ce confirmă achitarea remuneraţiei compensatorii.

 (12) Distribuitorii care au expus în vînzare echipamentele şi suporturile materiale specificate la alin. (5) trebuie să facă dovada că pentru acestea a fost achitată remuneraţia compensatorie prevăzută la alin. (2) și sînt obligaţi să prezinte  documente relevante, precum și să dezvăluie identitatea şi datele de contact ale persoanei care i le-a furnizat, organizaţiei de gestiune colectivă desemnată cu dreptul de colectare a remunerației compensatorii.

(13) Distribuitorii care nu prezintă organizaţiei de gestiune colectivă desemnată cu dreptul de colectare a remunerației compensatorii, documentele şi/sau datele de contact prevăzute la alin. (12), necesare pentru a verifica dacă remuneraţia compensatorie a fost achitată în modul corespunzător, sînt ei înşişi obligaţi la plata acesteia.

(14) Organizația de gestiune colectivă desemnată cu dreptul de colectare a remunerației compensatorii:

  1. a) acumulează remunerația compensatorie pentru toate categoriile de titulari de drepturi de autor și de drepturi conexe:
  2. b) repartizează, după deducerea cheltuielilor efective aferente gestionării drepturilor, în modul următor:

- referitor la reproducerea operelor audiovizuale sau a videogramelor: autorilor – 40%, interpreţilor – 30%, producătorilor acestora – 30%;

- referitor la reproducerea fonogramelor: autorilor – 50%, interpreţilor – 25%, producătorilor de fonograme – 25%;

  1. c) după deducerea cheltuielilor efective aferente gestionării drepturilor, transmite cotele corespunzătoare de remuneraţie, prevăzute la lit.b), datorate titularilor categoriilor de drepturi pe care nu îi reprezintă, către organizaţiile de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale sau către alte organizaţii care îi reprezintă pe titularii de drepturi în cauză.

(15) Importatorii, producătorii și distribuitorii de echipamente și suporturi materiale care pot fi utilizate pentru copii private și organizația de gestiune colectivă desemnată cu dreptul de colectare a remunerației compensatorii poartă răspundere contravențională pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor sale ce țin de achitarea și repartizarea remunerației compensatorii.

 

Articolul 387. Reproducerea reprografică de către biblioteci, arhive şi de alte instituţii

(1) Se permite fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi fără plata remuneraţiei de autor, însă cu indicarea obligatorie a numelui autorului a cărui operă este valorificată şi a sursei de împrumut, reproducerea, în măsură justificată de scopul urmărit:

  1. a) a unei opere publicate legal atunci cînd reproducerea se face de către biblioteci şi arhive şi nu urmăreşte obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct sau indirect, ci pentru a înlocui exemplarele pierdute, distruse sau devenite inutilizabile ori pentru a pune exemplare la dispoziţia altor biblioteci sau arhive similare în vederea înlocuirii, în colecţiile lor proprii, a operelor pierdute, distruse sau devenite inutilizabile, dacă obţinerea pe cale obişnuită a unor asemenea exemplare ale operei nu este posibilă;
  2. b) a unor articole aparte şi a altor opere cu volum mic sau a unor extrase de proporţii reduse din opere literare publicate legal (cu excepţia programelor de calculator) atunci cînd reproducerea se face de către biblioteci sau arhive pentru necesităţile persoanelor fizice, care utilizează exemplarele astfel reproduse în scopuri private de studiu sau cercetare, şi nu urmăreşte obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct sau indirect;
  3. c) a unor articole aparte şi a altor opere cu volum mic sau a unor extrase de proporţii reduse din opere literare publicate legal (cu excepţia programelor de calculator) atunci cînd reproducerea se face de către instituţiile de învăţămînt în scopuri de studiu sau de cercetare şi nu urmăreşte obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct sau indirect.

(2) În alte cazuri decît cele menţionate la alin. (1) se permite, fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor, dar cu plata unei remuneraţii compensatorii, reproducerea reprografică a unei opere, exceptînd cărţile în întregime şi partiturile. Dreptul la remuneraţie compensatorie poate fi exercitat doar prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.

(3) Remuneraţia compensatorie menţionată la alin. (2) se stabileşte atît pentru remuneraţia compensatorie a autorilor, cît şi a editurilor, despre ale căror opere şi, respectiv, publicaţii se poate presupune că au fost reproduse în modul prevăzut la alin. (2).

(4) Remuneraţia compensatorie menţionată la alin. (2) se achită de către:

  1. a) persoanele fizice şi juridice care importă, produc sau distribuie echipamentul utilizat pentru reproducerea reprografică;
  2. b) persoanele fizice sau juridice care utilizează echipamentul de reproducere reprografică în locuri publice (redevențele aferente utilizării echipamentului).

(5) Lista echipamentelor pentru care se achită remunerație compensatorie, identificată conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor, se aprobă de Guvern în rezultatul consultărilor cu reprezentanții importatorilor, producătorilor, distribuitorilor și organizațiile de gestiune colectivă.

(6) Remuneraţia compensatorie este egală cu 1,3% calculată din:

  1. a) valoarea declarată în vamă a echipamentului indicat la alin. (5), fără TVA în cazul importatorilor;
  2. b) sinecostul echipamentului indicat la alin. (5) și pus în vînzare în cazul producătorilor;
  3. c) suma revînzării echipamentului indicat la alin. (5) în cazul distribuitorilor.

(7) Prevederile art. 386 alin. (8)-(13) și alin. (15) se vor aplica mutatis mutandis, inclusiv și pentru utilizatorii de echipament reprografic specificați la art. 4 lit. b) din prezentul articol.

(8) În cazul în care acordul dintre reprezentanţii autorilor şi editurilor nu prevede altfel, remuneraţia compensatorie acumulată de organizaţia de gestiune colectivă, după deducerea cheltuielilor efective aferente gestionării drepturilor, se repartizează în cote egale autorilor despre ale căror opere şi editurilor despre ale căror publicaţii se poate presupune că au fost reproduse în modul prevăzut la alin. (2).

 

Articolul 388. Alte excepţii şi limitări

Sînt permise fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi fără plata vreunei remuneraţii următoarele acţiuni:

  1. a) utilizarea unor citate de proporţii reduse în cadrul unei alte opere, în scop de cercetare sau de critică, cu condiţia ca acestea să se refere la o operă sau la un alt obiect protejat care a fost deja pus, în mod legal, la dispoziţia publicului, indicîndu-se sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil; folosirea citatelor în conformitate cu practica pertinentă şi în măsura impusă de un scop specific;
  2. b) utilizarea operelor ca material ilustrativ în publicaţii, emisiuni sau în imprimări audio sau video de caracter didactic, cu condiţia să se indice sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil, şi în măsura justificată de atingerea unui scop necomercial;
  3. c) reproducerea şi distribuirea în presă, comunicarea publică sau punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv a articolelor publicate legal cu privire la subiectele de actualitate economică, politică ori religioasă sau a unor opere radiodifuzate ori televizate, sau a altor obiecte protejate de acelaşi caracter ori aduse la cunoştinţa publică în regim interactiv în cazurile în care astfel de utilizări nu sînt interzise în mod expres şi dacă se indică sursa şi numele autorului;
  4. d) utilizarea operelor sau a altor obiecte protejate pentru relatarea evenimentelor curente, în măsura justificată de scopul de informare şi cu condiţia să fie indicată sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil;
  5. e) utilizarea discursurilor publice şi a extraselor din prelegerile publice, opere sau din alte obiecte protejate de caracter similar, în măsura justificată de scopul de informare şi cu condiţia să fie indicată sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil;
  6. f) utilizarea în scopul securităţii publice sau pentru a asigura derularea şi reflectarea adecvată a procedurilor parlamentare, administrative sau judiciare;
  7. g) imprimarea operelor pentru utilizare temporară, realizată de organizaţiile de difuziune la propriile instalaţii şi pentru propriile emisiuni. Asemenea imprimări vor fi şterse şi distruse după şase luni, în afară de cele care au valoare documentară excepţională, urmînd a fi păstrate în arhiva de stat;
  8. h) utilizarea operelor, inclusiv prin reproducere, distribuire și punere la dispoziție, în folosul persoanelor cu deficienţe vizuale sau cu o dizabilitate de percepţie sau de citire ori care nu sunt în măsură, din cauza unei dizabilități fizice, să ţină în mînă sau să manipuleze o carte sau să îşi concentreze privirea, avînd legătură directă cu deficienţa respectivă şi fiind de natură necomercială, în măsura justificată de o astfel de utilizare, pentru a facilita disponibilitatea operelor sub formă de exemplare în format accesibil pentru aceste persoane;
  9. i) imprimarea emisiunilor organizaţiilor de difuziune de către instituţiile sociale nonprofit, precum sînt spitalele, cu condiţia ca titularii de drepturi să primească o remuneraţie echitabilă;
  10. j) utilizarea operelor în timpul ceremoniilor religioase sau al ceremoniilor oficiale, naţionale sau internaţionale, organizate de autorităţi publice cu scop educativ sau de promovare, fără obţinerea unui avantaj economic sau comercial;
  11. k) utilizarea operelor, precum ar fi cele de arhitectură sau sculptură amplasate permanent în locuri publice;
  12. l) utilizarea operelor în scop de reclamă a expoziţiilor publice sau a vînzărilor de opere de artă, în măsura necesară pentru promovarea evenimentului, excluzînd orice alte scopuri comerciale;
  13. m) utilizarea operelor cu scopul de a caricaturiza sau a parodia;
  14. n) utilizarea operelor în legătură cu demonstrarea sau reparaţia unui echipament;
  15. o) utilizarea unei opere artistice sub forma unei machete sau a unui desen ori plan al unui imobil în scop de reconstrucţie a imobilului respectiv;
  16. p) utilizarea, prin comunicare sau prin punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv, în scop privat de studiu sau de cercetare de către persoanele fizice, prin intermediul unor echipamente speciale din localurile instituţiilor menţionate la art. 387 alin. (1), a operelor şi a altor obiecte protejate aflate în colecţiile lor şi care nu fac obiectul achiziţionării sau al licenţierii.

 

Articolul 389. Utilizarea programelor pentru calculator şi a bazelor de date. Decompilarea programelor pentru calculator

(1) În absenţa unor clauze contractuale exprese, achizitorul legal al unui program de calculator sau al unei baze de date nu trebuie să obţină consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor pentru a le utiliza în conformitate cu destinaţia acestora, inclusiv pentru a corecta erorile.

(2) Realizarea, în măsura în care aceasta este necesară pentru utilizarea respectivă, a unei copii de rezervă de către o persoană care are dreptul să utilizeze programul de calculator nu poate fi împiedicată prin contract.

(3) Persoana care are dreptul să utilizeze o copie a unui program de calculator poate, fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor, să examineze, să studieze ori să testeze funcţionarea programului în vederea identificării ideilor şi principiilor care stau la baza oricărui element al programului atunci cînd efectuează oricare dintre actele de încărcare, prezentare, rulare, transmitere sau stocare a programului pentru calculator pe care are dreptul să le execute.

(4) Consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor nu este necesar atunci cînd reproducerea codului şi traducerea formei acestui cod sînt indispensabile pentru obţinerea informaţiei necesare pentru asigurarea interoperabilităţii cu alt program de calculator creat în mod independent de către alţi autori, cu respectarea următoarelor condiţii:

  1. a) aceste acte sînt efectuate de licenţiat ori de o altă persoană care are dreptul să utilizeze o copie a programului sau, în numele acestora, de către o persoană autorizată în acest scop;
  2. b) informaţia necesară pentru realizarea interoperabilităţii nu a fost anterior pusă la dispoziţia persoanelor specificate la lit. a);
  3. c) aceste acte sînt limitate la părţi din programul original care sînt necesare pentru realizarea interoperabilităţii.

(5) Prevederile alin. (4) nu permit ca informaţia obţinută prin aplicarea programului pentru calculator:

  1. a) să fie utilizată în alte scopuri decît la realizarea interoperabilităţii programului pentru calculator creat în mod independent;
  2. b) să fie transmisă persoanelor terţe, cu excepţia cazurilor cînd aceasta este necesară pentru interoperabilitatea programului pentru calculator creat în mod independent;
  3. c) să fie utilizată pentru dezvoltarea, producerea sau comercializarea unui program de calculator similar în exprimarea sa ori pentru orice alt act care încalcă dreptul de autor.

CAPITOLUL IV

CONTRACTELE DE AUTOR

Articolul 390. Transmiterea drepturilor patrimoniale prin contracte de autor

(1) Autorii sau alţi titulari ai dreptului de autor pot transmite prin contract de cesiune, dacă prezentul titlu nu prevede altfel, drepturile patrimoniale exclusive, precum şi dreptul la remuneraţie de autor. În urma unei asemenea cesiuni, titular de drepturi devine cesionarul.

(2) În cazul în care prezentul titlu nu prevede altfel, drepturile patrimoniale exclusive pot fi transmise, de asemenea, prin acordarea de licenţe exclusive sau neexclusive. Dacă în contractul de licenţă nu se stipulează expres că licenţa este exclusivă, aceasta se consideră neexclusivă.

(3) Licenţa exclusivă prevede transmiterea dreptului de valorificare a operei în limitele stabilite de această licenţă numai licenţiatului. Licenţiatul, de asemenea, are dreptul, în limitele stabilite de licenţă, să permită sau să interzică valorificarea operei de către alte persoane.

(4) În cazul unei licenţe neexclusive, licenţiatul poate, în limitele stabilite de această licenţă, valorifica opera ca şi persoanele care au obţinut dreptul de valorificare a acesteia. Licenţiatul nu are dreptul să permită sau să interzică valorificarea operei de către alte persoane.

 

Articolul 391. Condiţiile şi forma contractului de autor

(1) Contractul de autor trebuie să fie încheiat în formă scrisă şi să prevadă modul de valorificare a operei (dreptul concret care se transmite prin acest contract), termenul de valabilitate, teritoriul de acţiune a dreptului, cuantumul remuneraţiei sau baza de calcul a acesteia pentru fiecare tip de valorificare a operei, condiţiile şi termenul de plată ale remuneraţiei, precum şi alte clauze pe care părţile le consideră esenţiale. Contractul de autor privind valorificarea operelor în ziare şi în alte publicaţii periodice poate fi încheiat şi în formă verbală.

(2) În cazul în care în contractul de autor lipseşte clauza privind teritoriul pe care se exercită dreptul, dreptul transmis prin acest contract se exercită numai în limitele teritoriului Republicii Moldova.

(3) În cazul în care în contractul de autor care prevede acordarea unei licenţe nu este indicat termenul său de valabilitate, contractul de autor se consideră încheiat pe un termen de 3 ani de la data încheierii, dacă se referă la valorificarea unei opere fără modificări, şi pe un termen de 5 ani, dacă se referă la valorificarea unei opere adaptate sau altfel modificate ori traduse.

(4) Clauzele contractului de autor care contravin prevederilor prezentului titlu se consideră nule şi în locul acestora se aplică condiţiile prevăzute de prezentul titlu.

(5) Orice clauze ale contractului de autor care îl limitează pe autor de a crea în viitor opere pe o anumită temă sau într-un anumit domeniu se consideră nule.

(6) În contractul de autor, remuneraţia de autor se stabileşte în cote procentuale din venitul obţinut ca urmare a valorificării în modul corespunzător a operei sau sub forma unei taxe forfetare, sau în conformitate cu tarifele remuneraţiei aprobate de organizaţiile de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, sau în oricare alt mod.

 

CAPITOLUL V

DREPTURILE CONEXE

Articolul 392. Subiecţii drepturilor conexe. Domeniul de acţiune a drepturilor conexe

(1) Subiecţi ai drepturilor conexe sînt interpreţii, producătorii de fonograme, producătorii de videograme şi organizaţiile de difuziune prin eter sau prin cablu. Drepturile conexe se exercită fără a prejudicia dreptul de autor.

(2) Pentru recunoașterea și protejarea drepturilor conexe nu este necesară respectarea vreunei formalităţi. În absenţa unei probe contrare, persoana fizică sau juridică al cărei nume sau denumire apare în mod obişnuit pe o imprimare a interpretării, pe o fonogramă, videogramă sau pe o imprimare a unei emisiuni se consideră interpret, producător de fonogramă sau videogramă, respectiv, organizaţie de difuziune prin eter sau prin cablu.

(3) Pentru a informa publicul despre drepturile lor, interpreţii şi producătorii de fonograme sau videograme, organizaţiile de difuziune prin eter sau prin cablu pot indica, pe fiecare exemplar sau ambalaj al fonogramei, videogramei, emisiunii, simbolul protecţiei drepturilor conexe, care constă din trei elemente:

  1. a) litera latină “P” inclusă în cerc;
  2. b) numele sau denumirea titularului de drepturi conexe exclusive;
  3. c) anul primei publicări a interpretării, fonogramei, videogramei, emisiunii.

(4) Drepturile interpretului se protejează în conformitate cu prezentul titlu dacă:

  1. a) interpretul este cetăţean al Republicii Moldova;
  2. b) interpretarea a avut loc pe teritoriul Republicii Moldova;
  3. c) interpretarea a fost imprimată pe o fonogramă sau videogramă în conformitate cu prevederile alin. (5);
  4. d) interpretarea nu este imprimată pe o fonogramă sau videogramă, dar este inclusă într-o emisiune a organizaţiei de difuziune prin eter sau prin cablu în conformitate cu prevederile alin. (6).

(5) Drepturile producătorului de fonograme sau videograme se protejează în conformitate cu prezentul titlu dacă:

  1. a) producătorul de fonogramă sau videogramă este cetăţean al Republicii Moldova sau persoană juridică cu sediul permanent în Republica Moldova;
  2. b) fonograma sau videograma a fost publicată pentru prima dată în Republica Moldova sau a fost publicată pe teritoriul ţării în decurs de 30 de zile de la data primei ei publicări în altă ţară.

(6) Drepturile organizaţiei de difuziune prin eter sau prin cablu se protejează în conformitate cu prevederile prezentului tirlu dacă organizaţia respectivă are sediul permanent în Republica Moldova şi difuzează programe de la un transmiţător amplasat pe teritoriul Republicii Moldova.

(7) Drepturile conexe ale interpreţilor, producătorilor de fonograme sau videograme şi ale organizaţiilor de difuziune prin eter sau prin cablu străine se protejează în conformitate cu prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

 

Articolul 393. Drepturile interpreţilor

(1) Interpretul beneficiază de următoarele drepturi morale în privinţa interpretării sale:

  1. a) dreptul la paternitate – dreptul de a se considera interpret şi de a cere o atare recunoaştere, inclusiv prin comunicarea sau indicarea numelui său la fiecare valorificare a interpretării sale, dacă prin prezentul titlu nu sînt stabilite alte prevederi sau excepţii;
  2. b) dreptul la nume – dreptul interpretului de a decide cum va figura numele său la valorificarea interpretării (numele adevărat, pseudonimul sau anonim);
  3. c) dreptul la respectarea integrităţii interpretării – dreptul la protecţia interpretării sale contra oricărei denaturări, schimonosiri sau contra oricăror altor atingeri care pot prejudicia onoarea sau reputaţia interpretului.

(2) Interpretul are dreptul exclusiv să permită sau să interzică următoarele acţiuni:

  1. a) imprimarea interpretării sale încă neimprimate;
  2. b) reproducerea imprimării interpretării sale;
  3. c) distribuirea imprimării interpretării sale;
  4. d) închirierea imprimării interpretării sale;
  5. e) comunicarea publică a interpretării sale, cu excepţia cazului cînd interpretarea este ea însăşi o interpretare televizată ori radiodifuzată sau este executată de pe o imprimare;
  6. f) punerea la dispoziţie în regim interactiv a interpretării sale imprimate;
  7. g) retransmisia prin cablu;
  8. h) radiodifuzare.

(3) Interpretul sau, în cazul unei interpretări colective, conducătorul ori o altă persoană împuternicită de acest colectiv poate permite utilizatorului acţiunile prevăzute la alin. (2) prin contract încheiat în formă scrisă cu acesta.

(4) Încheierea contractului de creare a unei opere audiovizuale între interpret şi producătorul operei audiovizuale, dacă contractul nu prevede altfel, atrage transmiterea de către interpret a drepturilor sale prevăzute la alin. (2).

(5) În cazul în care contractul nu prevede altfel, drepturile exclusive asupra interpretării create ca urmare a îndeplinirii misiunii încredinţate de angajator sau ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu aparţin angajatorului.

(6) Drepturile exclusive ale interpretului prevăzute la alin. (2) din prezentul articol pot fi transmise altor persoane prin contract de cesiune sau de licenţă, în condiţiile art. 390–391.

(7) Dreptul de distribuire prevăzut la alin. (2) lit. c) se epuizează odată cu prima vînzare sau cu altă primă transmitere a dreptului de proprietate asupra imprimării interpretării pe teritoriul Republicii Moldova.

(8) În cazul în care un interpret a transmis sau a cesionat unui producător de fonograme, videograme sau de opere audiovizuale dreptul său de închiriere, prevăzut la alin. (2) lit. d), interpretul îşi păstrează dreptul la o remuneraţie echitabilă, asupra căreia părţile vor conveni de comun acord, pentru închirierea fonogramei, videogramei sau a operei audiovizuale ce conţine interpretarea sa. Acest drept este inalienabil şi se exercită exclusiv prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.

 

Articolul 394. Drepturile producătorilor de fonograme

(1) Producătorul de fonograme are dreptul exclusiv să permită sau să interzică următoarele acţiuni în privinţa fonogramei sale:

  1. a) reproducerea fonogramei;
  2. b) distribuirea exemplarelor de fonogramă;
  3. c) închirierea exemplarelor de fonogramă;
  4. d) importul, în scop de distribuire, al exemplarelor de fonogramă, inclusiv al exemplarelor executate cu consimţămîntul producătorului de fonograme;
  5. e) punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv a fonogramei;
  6. f) adaptarea sau orice altă transformare a fonogramei;
  7. g) retransmisia prin cablu;
  8. h) radiodifuzarea;
  9. i) comunicarea publică

(2) Drepturile exclusive ale producătorului de fonograme prevăzute la alin. (1) din prezentul articol pot fi transmise altor persoane prin contract de cesiune sau de licenţă, în condiţiile art. 390 şi 391.

(3) Dreptul de distribuire prevăzut la alin. (1) lit. b) se epuizează odată cu prima vînzare sau cu altă primă transmitere a dreptului de proprietate asupra fonogramei pe teritoriul Republicii Moldova.

 

Articolul 395. Drepturile producătorilor de videograme

(1) Producătorul de videograme are dreptul exclusiv să permită sau să interzică următoarele acţiuni în privinţa videogramei sale:

  1. a) reproducerea videogramei;
  2. b) distribuirea originalului sau a exemplarelor de videogramă;
  3. c) închirierea exemplarelor de videogramă;
  4. d) importul, în scop de distribuire, al exemplarelor de videogramă, inclusiv al exemplarelor executate cu consimţămîntul producătorului de videograme;
  5. e) punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv a videogramei;
  6. f) retransmisia prin cablu;
  7. g) radiodifuzarea;
  8. h) comunicarea publică

(2) Drepturile exclusive ale producătorului de videograme prevăzute la alin. (1) din prezentul articol pot fi transmise altor persoane prin contract de cesiune sau licenţă, în condiţiile art. 390 şi 391.

(3) Dreptul de distribuire prevăzut la alin. (1) lit. b) se epuizează odată cu prima vînzare sau cu altă primă transmitere a dreptului de proprietate asupra videogramei pe teritoriul Republicii Moldova.

 

Articolul 396. Drepturile organizaţiilor de difuziune prin eter sau prin cablu

(1) Organizaţia de difuziune prin eter sau prin cablu are dreptul exclusiv să permită sau să interzică următoarele acţiuni în privinţa emisiunilor sale:

  1. a) imprimarea emisiunii;
  2. b) reproducerea unei imprimări a emisiunii;
  3. c) distribuirea imprimării emisiunii;
  4. d) comunicarea publică a emisiunii;
  5. e) retransmiterea emisiunii;
  6. f) comunicarea publică a emisiunii în locuri accesibile publicului cu plată pentru intrare;
  7. g) punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv a imprimării emisiunii;
  8. h) retransmisia prin cablu;
  9. i) radiodifuzarea.

(2) Drepturile exclusive ale organizaţiei de difuziune prin eter sau prin cablu prevăzute la alin. (1) din prezentul articol pot fi transmise altor persoane prin contract de cesiune sau de licenţă, în condiţiile art. 390 şi 391.

(3) Dreptul de distribuire prevăzut la alin. (1) lit. c) se epuizează odată cu prima vînzare sau cu altă primă transmitere a dreptului de proprietate asupra imprimării emisiunii pe teritoriul Republicii Moldova.

 

Articolul 397. Valorificarea fonogramelor publicate în scop comercial

(1) Fără consimţămîntul producătorului fonogramei publicate în scop comercial şi al interpretului a cărui interpretare este imprimată pe o asemenea fonogramă, dar cu plata unei remuneraţii echitabile, asupra căreia părţile vor conveni de comun acord, sînt permise următoarele acţiuni:

  1. a) interpretarea publică a fonogramei;
  2. b) comunicarea publică a fonogramei;
  3. c) retransmisia prin cablu a fonogramei;
  4. d) radiodifuzarea fonogramei.

(2) Dreptul la remuneraţia echitabilă prevăzut la alin. (1) poate fi exercitat prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.

(3) Pentru determinarea cuantumului remuneraţiei şi pentru stabilirea altor condiţii de plată a remuneraţiei echitabile pentru acţiunile specificate la alin. (1) din prezentul articol, precum şi pentru soluţionarea unor eventuale litigii între părţi, se vor aplica prevederile art. 407 alin. (17) și (18).

(4) În cazul în care acordul încheiat între interpreţii şi producătorii de fonograme nu prevede altfel, remuneraţia menţionată la alin. (1) se acumulează de către organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, abilitată cu această funcţie prin acordul comun al reprezentanţilor titularilor de drepturi interesaţi, şi, după deducerea cheltuielilor efective aferente gestionării drepturilor, se împarte în cote egale interpreţilor şi producătorilor de fonograme despre ale căror interpretări şi fonograme se poate presupune că au fost folosite în conformitate cu alin. (1).

 

Articolul 398. Excepţii şi limitări ale drepturilor conexe

Excepţiile şi limitările dreptului de autor prevăzute la art. 384–386 şi la art. 388 se aplică mutatis mutandis drepturilor conexe.

 

Articolul 399. Termenele de protecţie a drepturilor conexe

(1) Drepturile interpretului la paternitate, la nume şi la respectarea integrităţii interpretării se protejează pe un termen nelimitat. Drepturile interpretului prevăzute la art. 393 alin. (2) şi la art. 397 se protejează timp de 50 de ani de la data interpretării. Însă:

  1. a) dacă, în această perioadă, imprimarea interpretării, alta decît fonograma, a fost legal publicată sau comunicată public, drepturile interpretului se protejează timp de cel puţin 50 de ani de la data efectuării celei mai vechi dintre aceste acţiuni;
  2. b) dacă, în această perioadă, imprimarea interpretării pe o fonogramă a fost legal publicată sau comunicată public, drepturile interpretului se protejează timp de cel puţin 70 de ani de la data efectuării celei mai vechi dintre aceste acţiuni.

(2) Drepturile producătorului de fonograme prevăzute la art. 394 şi la art. 397 se protejează timp de 50 de ani de la data imprimării fonogramei. Însă:

  1. a) dacă, în această perioadă, fonograma a fost legal publicată sau comunicată public, drepturile menţionate se protejează cel puţin 70 de ani de la data primei publicări legale;
  2. b) dacă, în această perioadă, fonograma nu a fost legal publicată, dar a fost comunicată public, drepturile menţionate se protejează timp de 70 de ani de la data primei comunicări publice legale.

(21) În cazul în care, după 50 de ani de la data publicării sau comunicării publice legale a fonogramei, producătorul acesteia nu oferă spre vînzare copii ale acestei fonograme în cantitate suficientă sau nu le pune la dispoziţia publicului, interpretul poate rezilia contractul prin care a transmis drepturile sale producătorului de fonograme asupra imprimării interpretării sale.

(22) În cazul în care, la 50 de ani de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, la 50 de ani de la comunicarea legală a fonogramei către public, producătorul fonogramei nu oferă copii ale fonogramei spre vînzare într-o cantitate suficientă sau nu pune fonograma la dispoziţia publicului, prin cablu sau fără cablu, în aşa fel încît membrii publicului să aibă acces individual la ea cînd vor şi de unde vor, interpretul poate rezilia contractul prin care a transmis unui producător de fonograme drepturile asupra fixării interpretării sale. Dreptul de reziliere a contractului menţionat poate fi exercitat cu condiţia ca producătorul, în termen de un an de la notificarea de către interpret a intenţiei sale de a rezilia contractul, să nu desfăşoare cele două activităţi de valorificare menţionate mai sus. Acest drept de reziliere nu poate face obiectul unei renunţări din partea interpretului.

(23) În cazul în care pe fonogramă sînt imprimate interpretările mai multor interpreţi, aceştia îşi pot rezilia contractele lor în conformitate cu legislaţia în vigoare. În cazul în care aceste contracte se reziliază în temeiul prezentului alineat, drepturile producătorului de fonograme asupra fonogramei încetează.

(3) Drepturile producătorului de videograme, prevăzute la art. 395, se protejează timp de 50 de ani de la data imprimării videogramei. Totuşi, dacă în această perioadă videograma a fost legal publicată sau comunicată public, drepturile producătorului de videograme se protejează timp de 50 de ani de la data efectuării celei mai vechi a respectivelor acţiuni.

(4) Drepturile organizaţiei de difuziune prin eter sau prin cablu, prevăzute la art. 396, se protejează timp de 50 de ani de la prima difuzare a emisiunii de către asemenea organizaţie, indiferent dacă această emisiune a fost difuzată cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit.

(5) Termenele de protecţie, prevăzute la alin. (1)–(4), încep să curgă de la 1 ianuarie al anului următor celui în care a avut loc acţiunea cu semnificaţie juridică, în temeiul căreia se calculează termenul.

(6) Dacă termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale asupra unui obiect al drepturilor conexe în ţara de origine este mai mare decît termenele de protecţie prevăzute de prezentul titlu, se aplică normele prezentei legi, iar dacă acest termen este mai mic, se aplică normele legislaţiei ţării de origine.

(7) Drepturile conexe trec, în limitele părţii rămase a termenelor de protecţie prevăzute la alin. (1)–(4), la succesorii în drepturi ai interpretului, producătorului de fonograme, producătorului de videograme şi ai organizaţiei de difuziune prin eter sau prin cablu.

 

CAPITOLUL VI

ALTE DREPTURI. DOMENIUL PUBLIC

Articolul 400. Drepturile producătorilor bazelor de date. Obiectul protecţiei

(1) Producătorul unei baze de date care dovedeşte că a făcut o investiţie substanţială din punct de vedere calitativ şi/sau cantitativ în obţinerea, verificarea sau prezentarea conţinutului ei are dreptul să interzică extragerea şi/sau reutilizarea conţinutului integral sau a unei părţi substanţiale, evaluate calitativ şi/sau cantitativ, a acelei baze de date.

(2) În prezentul capitol se folosesc noţiunile:

extragere – transferul permanent sau temporar al conţinutului integral sau al unei părţi substanţiale a conţinutului bazei de date pe un alt suport prin orice mijloace sau în orice formă;

reutilizare – orice mod prin care este pus la dispoziţia publicului conţinutul integral sau o parte substanţială a acestui conţinut al bazei de date, prin distribuirea de copii, prin închiriere, prin transmitere on-line sau prin alte moduri de transmitere. Prima vînzare a unei copii de pe o bază de date pe teritoriul Republicii Moldova de către titularul dreptului sau cu consimţămîntul acestuia are ca efect epuizarea dreptului de control asupra revînzării copiei respective.

(3) Dreptul prevăzut la alin. (1) poate fi transmis prin contract de licenţă.

(4) Dreptul prevăzut la alin. (1) se aplică indiferent de faptul dacă baza de date sau conţinutul acesteia sînt sau nu pasibile de protecţia dreptului de autor sau a altor drepturi. Protecţia bazei de date prin dreptul prevăzut la alin. (1) nu va afecta drepturile existente în privinţa conţinutului ei.

(5) Nu este permisă extragerea şi/sau reutilizarea repetată şi sistematică a unor părţi nesubstanţiale din conţinutul unei baze de date, însoţită de acte contrare unei exploatări legale a acelei baze de date sau care prejudiciază nejustificat interesele legitime ale producătorului bazei de date.

 

Articolul 401. Drepturile şi obligaţiile utilizatorilor legali ai bazelor de date

 (1) Producătorul unei baze de date, care este pusă la dispoziţia publicului în orice mod, nu poate să interzică unui utilizator legal al bazei de date să extragă şi/sau să reutilizeze părţi nesubstanţiale din conţinutul acesteia, evaluate cantitativ şi/sau calitativ, oricare ar fi scopul utilizării. Atunci cînd un utilizator legal al bazei de date are permisiunea de a extrage şi/sau de a reutiliza doar o parte a bazei de date, prezentul alineat se aplică numai părţii respective. Orice clauză contrară prevederilor acestui alineat este nulă.

(2) Utilizatorul legal al bazei de date, care este pusă la dispoziţia publicului în orice mod, nu poate efectua acte contrare unei exploatări normale a acestei baze de date sau care prejudiciază nejustificat interesele legitime ale producătorului bazei de date.

(3) Utilizatorul legal al bazei de date, care este pusă la dispoziţia publicului în orice mod, nu poate cauza prejudicii titularului dreptului de autor sau al drepturilor conexe asupra operelor sau a altor obiecte protejate cuprinse în baza de date.

 

Articolul 402.Excepţii referitoare la drepturile producătorilor bazelor de date

Utilizatorul legal al bazei de date, care este pusă la dispoziţia publicului în orice mod, poate fără consimţămîntul producătorului bazei de date să extragă şi/sau să reutilizeze o parte substanţială din conţinutul acesteia în următoarele cazuri:

  1. a) la extragerea în scopuri personale a conţinutului unei baze de date neelectronice;
  2. b) la extragerea în scopuri de studiu sau de cercetare, cu condiţia de a indica sursa şi în măsura justificată de scopul necomercial urmărit;
  3. c) la extragerea şi/sau reutilizarea în scop de asigurare a securităţii publice ori în scop de asigurare a derulării şi reflectării adecvate a procedurilor parlamentare, administrative sau judiciare.

 

Articolul 403. Termenul de protecţie a drepturilor producătorilor bazelor de date

(1) Dreptul prevăzut la art. 400 se protejează timp de 15 ani, începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui de finalizare a bazei de date.

(2) În cazul în care baza de date este pusă la dispoziţia publicului în orice mod înainte de expirarea perioadei prevăzute la alin. (1), termenul de protecţie a dreptului producătorului bazei de date expiră după 15 ani, calculaţi începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui cînd baza de date a fost pusă pentru prima dată la dispoziţia publicului.

(3) Orice modificare substanţială, evaluată calitativ sau cantitativ, a conţinutului unei baze de date, inclusiv orice modificare substanţială rezultînd din acumularea completărilor, eliminărilor sau a schimbărilor succesive, care denotă o nouă investiţie semnificativă, evaluată calitativ sau cantitativ, permite atribuirea unui termen de protecţie propriu bazei de date care rezultă din această investiţie.

 

Articolul 404. Beneficiarii de protecţia drepturilor producătorilor bazelor de date

(1) Dreptul prevăzut la art. 400 se aplică bazelor de date al căror producător sau titular de drepturi este cetăţean al Republicii Moldova sau are domiciliu permanent pe teritoriul Republicii Moldova.

(2) Dreptul prevăzut la art. 400 se aplică, de asemenea, persoanelor juridice constituite în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, avînd sediul înregistrat, organele de conducere sau locul principal de desfăşurare a activităţii pe teritoriul Republicii Moldova. În cazul în care o asemenea persoană juridică are doar sediul pe teritoriul Republicii Moldova, activitatea sa trebuie sa aibă o legătură reală şi continuă cu economia Republicii Moldova.

(3) Bazele de date realizate în alte ţări şi care nu cad sub incidenţa prevederilor alin. (1) şi (2) din prezentul articol se protejează în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Termenul de protecţie extins asupra bazelor de date elaborate în alte ţări nu va depăşi termenul prevăzut de art. 403.

 

Articolul 405. Protecţia operelor nepublicate anterior intrate în domeniul public

(1) Oricare persoană care, după expirarea termenului de protecţie a dreptului de autor, pentru prima dată, în mod legal, publică sau pune la dispoziţia publicului prin orice mod o operă nepublicată anterior beneficiază de o protecţie echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorilor.

(2) Termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale menţionate la alin. (1) este de 25 de ani de la data la care opera a fost pentru prima dată, în mod legal, publicată sau pusă la dispoziţia publicului.

 

Articolul 406. Protecţia publicaţiilor critice şi ştiinţifice ale operelor intrate în domeniul public

(1) Oricare persoană care, după expirarea termenului de protecţie a dreptului de autor, editează o publicaţie critică sau ştiinţifică a unei opere intrate în domeniul public beneficiază de o protecţie echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorilor.

(2) Termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale prevăzute la alin. (1) este de 30 de ani de la data la care publicaţia a fost pentru prima dată editată legal.

 

CAPITOLUL VII

GESTIUNEA COLECTIVĂ A DREPTULUI DE AUTOR ȘI A DREPTURILOR CONEXE

Articolul 407. Gestiunea colectivă a drepturilor patrimoniale

(1) Gestiunea dreptului de autor și a drepturilor conexe presupune acordarea de licențe utilizatorilor, monitorizarea utilizării drepturilor, asigurarea respectării dreptului de autor și a drepturilor conexe, colectarea remunerațiilor provenite din valorificarea drepturilor, repartizarea și achitarea sumelor cuvenite titularilor de drepturi.

(2) Titularii dreptului de autor și ai drepturilor conexe își pot exercita drepturile patrimoniale în mod individual sau prin intermediul organizațiilor de gestiune colectivă, în condițiile prezentului titlu.

(3) Titularii dreptului de autor și ai drepturilor conexe au următoarele drepturi:

  1. a) să autorizeze în baza contractului de gestiune o organizație de gestiune colectivă pentru a le gestiona drepturile, categoriile de drepturi sau tipurile de opere și alte obiecte protejate, indiferent de naționalitatea, reședința sau domiciliul titularilor de drepturi;
  2. b) să acorde licențe pentru utilizările necomerciale ale oricăror drepturi, categorii de drepturi sau tipuri de opere și alte obiecte protejate;
  3. c) să rezilieze contractul de gestiune sau să retragă organizației de gestiune colectivă orice drepturi, categorii de drepturi sau tipuri de opere și alte obiecte protejate, cu un preaviz care nu trebuie să depășească 6 luni. Titularii de drepturi îşi păstrează drepturile asupra sumelor provenite din valorificarea obiectelor dreptului de autor și/sau a drepturilor conexe care s-au produs înainte de intrarea în vigoare a rezilierii contractului de gestiune sau a retragerii drepturilor sau în temeiul unei licenţe acordate înainte de intrarea în vigoare a rezilierii contractului de gestiune sau a retragerii în cauză. Organizația de gestiune colectivă poate decide ca rezilierea contractului de gestiune sau retragerea drepturilor să intre în vigoare numai la sfîrşitul exerciţiului financiar.

(4) Organizațiile de gestiune colectivă nu restrîng exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (3) din prezentul articol prin impunerea condiției ca gestiunea drepturilor care fac obiectul rezilierii contractului de gestiune sau retragerii să fie încredințate unei alte organizații de gestiune colectivă.

(5) După ce rezilierea contractului de gestiune sau retragerea drepturilor au intrat în vigoare, titularul de drepturi este în drept să îşi gestioneze drepturile în mod individual, precum şi să le încredinţeze, în vederea gestionării integrale sau parţiale, unei alte organizații de gestiune colectivă, indiferent de reşedinţă, naţionalitate, domiciliu sau sediu. În cazul în care drepturile ce fac obiectul retragerii sau revocării sunt supuse gestiunii colective obligatorii se aplică normele alin. (10) din prezentul articol.

(6) Titularii de drepturi care autorizează o organizație de gestiune colectivă să le gestioneze drepturile, își dau acordul pentru fiecare drept, categorie de drepturi sau tip de opere, prin încheierea în formă scrisă a contractului de gestiune.

(7) Titularii de drepturi, inclusiv cei care nu sunt membri ai unei organizații de gestiune colectivă, dar au o legătură juridică directă cu aceasta, prin lege sau  prin alt tip de contract decît cel de gestiune, au următoarele drepturi:

  1. a) să comunice cu organizația de gestiune colectivă prin orice mijloace, inclusiv electronice, în scopul exercitării drepturilor din a căror valorificare sunt îndreptățiți să primească remunerații;
  2. b) să fie informați, la cerere, referitor la operele, tipurile de opere sau alte obiecte protejate, drepturile pe care le gestionează în mod direct sau prin acorduri de reprezentare și teritoriile acoperite;
  3. c) să fie informați referitor la principalele condiții ale acordurilor de reprezentare dintre organizații de gestiune colectivă, inclusiv în privința duratei acestora și a costului serviciilor prestate;
  4. d) să primească, în scris și motivat, răspuns la plîngerile formulate, în special în ceea ce privește gestionarea drepturilor și revocarea sau retragerea acestora, condițiile de aderare, colectarea sumelor datorate, repartizarea și achitarea remunerațiilor, reținerile aplicate, conform procedurilor instituite de către organizația de gestiune colectivă.

(8) Organizația de gestiune colectivă informează titularii de drepturi în privința drepturilor acestora prevăzute la alineatele (3) - (7) din prezentul articol, precum și în privința comisioanelor de gestiune reținutee din drepturi și din oricare venituri derivate din investirea veniturilor provenite din drepturi  înainte de a obține acordul acestora pentru gestionarea drepturilor sale.

(9) Sunt gestionate colectiv obligatoriu următoarele drepturi:

  1. a) dreptul la remuneraţie compensatorie pentru copia privată, conform prevederilor art. 386;
  2. b) dreptul la remuneraţie compensatorie pentru reproducerea reprografică, conform prevederilor art. 387;
  3. c) dreptul la remuneraţie echitabilă, rezervat autorilor şi interpreţilor după cesionarea dreptului lor exclusiv de închiriere producătorilor de fonograme, videograme sau de opere audiovizuale, conform prevederilor art. 371 alin. (4) şi art. 393 alin. (8);
  4. d) dreptul interpreţilor şi al producătorilor de fonograme la remuneraţie echitabilă, pentru fiecare caz de interpretare, radiodifuzare şi comunicare publică a fonogramelor publicate în scopuri comerciale, conform prevederilor art. 397;
  5. e) dreptul de interpretare publică și dreptul de comunicare publică a operelor muzicale;
  6. f) dreptul la retransmisie prin cablu, conform prevederilor art. 371 alin. (1) lit. h) și alin. (5) – (8) şi art. 397 alin. (1) lit. c);
  7. g) dreptul de suită, conform prevederilor art. 380;
  8. h) dreptul la remuneraţie echitabilă pentru împrumut, conform prevederilor art. 372;
  9. i) radiodifuzarea operelor muzicale.

(10) Drepturile menționate la alin. (9) din prezentul articol pot fi exercitate exclusiv prin intermediul unui colector unic desemnat de AGEPI în conformitate cu art. 412 alin. (1) și alin. (2) din prezentul titlu chiar dacă nu le-a fost încredințate în gestiune drepturile.

 (11)  Sunt gestionate colectiv facultativ următoarele drepturi:

  1. a) dreptul de reproducere a operelor muzicale sub formă de fonograme și/sau videograme;
  2. b) dreptul interpreţilor și/sau a producătorilor de fonograme de a pune la dispoziţia publicului interpretările lor imprimate pe fonograme;
  3. c) dreptul de comunicare publică a operelor, cu excepția operelor muzicale.

(12) Colectarea sumelor datorate de utilizatori se face de organizația de gestiune colectivă pentru propriul repertoriu utilizat.

(13) Colectarea remunerațiilor datorate titularilor de drepturi pentru drepturile specificate la alin. (11) poate fi efectuată de organizațiile de gestiune colectivă de sine stătător sau în comun, în bază de contract de societate civilă.

(14) Organizațiile de gestiune colectivă și utilizatorii vizați vor purta negocieri pentru stabilirea metodologiilor și tarifelor pentru fiecare drept gestionat. Procedura de negociere se va desfășura pe o perioadă de 30 de zile de la data constituirii Comisiei de negocieri formată din reprezentanții ambelor părți, în temeiul unui acord încheiat între acestea. Acordul se prezintă AGEPI în termen de 5 zile de la data semnării.

(15) Prin acord adițional, procedura de negociere poate fi prelungită doar o singură dată pentru o perioadă de 15 zile.

(16) Rezultatele negocierilor sunt consemnate în procese-verbale semnate de toți participanții la procedura de negociere și se prezintă AGEPI în termen de 5 zile de la data finisării negocierilor.

(17) În cazul în care părţile interesate nu pot conveni în privinţa condiţiilor de licenţiere aplicabile modurilor de valorificare a obiectelor ale căror drepturi i-au fost încredințate în gestiune, oricare dintre părţi poate apela la Comisia de mediere sau la Arbitrajul specializat în domeniul proprietăţii intelectuale, instituite de AGEPI.

(18) Metodologiile prin care se stabilește cuantumul remunerației ce urmează a fi achitată de către utilizatori pentru valorificarea operelor și/sau obiectelor drepturilor conexe, precum și alte condiții de licențiere aplicabile modurilor de valorificare a obiectelor ale căror drepturi i-au fost încredințate în gestiune, se aprobă de Guvern.

(19) Tarifele pentru drepturile exclusive şi drepturile la remuneraţie trebuie să fie rezonabile în raport cu valoarea economică a utilizării drepturilor în cauză, ţinînd cont de caracteristicile şi de sfera de utilizare a operelor şi a altor obiecte protejate, precum și de valoarea economică a gestiunii pe principii colective a drepturilor.

(20) Pretenţiile patrimoniale ale titularilor de drepturi, înaintate utilizatorilor, care se referă la modul de valorificare a operelor sau a obiectelor drepturilor conexe prevăzute de licenţă, se examinează şi se soluţionează de către organizaţia de gestiune colectivă care a eliberat licenţa respectivă.

 

Articolul 408. Organizațiile de gestiune colectivă

(1) Organizațiile de gestiune colectivă au statut de asociație obștească și se înființează prin libera asociere a titularilor de drepturi, avînd scopul principal gestiunea dreptului de autor sau drepturilor conexe în numele titularilor de drepturi și în beneficiul colectiv al acestora, fiind deținute sau controlate de membrii săi.

(2) Organizațiile de gestiune colectivă sunt create în mod separat pentru gestionarea pe categorii distincte de drepturi, respectiv drept de autor și drepturi conexe.

(3) Organizaţiile de gestiune colectivă îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prezentul titlu, alte acte normative relevante ale Republicii Moldova, în baza propriului statut şi în limitele împuternicirilor care i-au fost delegate de titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 407 alin. (9) din prezentul titlu.

(4) Membru al organizației de gestiune colectivă poate fi orice titular de drepturi care îndeplinește condițiile de aderare prevăzute în statut ce se bazează pe criterii obiective, transparente și nediscriminatorii și care este admis de aceasta, ca rezultat al încheierii contractului de gestiune. În cazul respingerii cererii de aderare, organizația de gestiune colectivă expediază titularului de drepturi, în termen de 30 de zile calendaristice de la data depunerii cererii, un răspuns motivat.

(5) Calitatea de membru al organizației de gestiune colectivă nu se moștenește.

 

Articolul 409. Regulile gestiunii colective

(1) Gestiunea colectivă se exercită potrivit următoarelor reguli:

  1. a) deciziile privind metodele şi regulile de colectare a remuneraţiilor de la utilizatori, cele de repartizare a acestora între titularii de drepturi, precum şi cele privind alte aspecte mai importante ale gestiunii colective trebuie să fie luate de membri, în cadrul Adunării Generale, potrivit statutului; 
  2. b) remuneraţiile colectate de organizațiile de gestiune colectivă nu sunt şi nu pot fi asimilate veniturilor acestora, cu excepția comisionului de gestiune stabilit conform regulilor adoptate în condițiile art. 410 din prezentul titlu; 
  3. c) sumele rezultate din plasamentele remuneraţiilor nerevendicate şi nerepartizate, aflate în depozite bancare sau obţinute din alte operaţiuni efectuate în limita obiectului de activitate, precum şi cele obţinute cu titlu de prejudicii sau daune ca urmare a încălcării dreptului de autor ori a drepturilor conexe se cuvin şi se repartizează titularilor de drepturi și nu pot constitui venituri ale organizațiilor de gestiune colectivă;
  4. d) sumele colectate de o organizație de gestiune colectivă se repartizează individual titularilor de drepturi, proporţional cu utilizarea repertoriului fiecăruia, în termen de maxim 9 luni de la sfîrșitul anului calendaristic în care au fost colectate remunerațiile şi se achită în maxim 30 de zile de la data repartiţiei, cu excepția cazului în care aceste termene nu pot fi respectate, din motive obiective cum ar fi: documentarea specială în vederea identificării titularilor de drepturi, raportările din partea utilizatorilor, identificarea drepturilor, stabilirea corespondențelor dintre informațiile privitoare la opere și alte obiecte protejate, pe de o parte, și titularii de drepturi, pe de altă parte, precum şi situaţia în care sumele repartizate individual sunt mai mici decît costurile gestiunii;

Prezentele dispoziții se aplică inclusiv în cazul acordurilor de reprezentare reciprocă, precum și în relația dintre organizația de gestiune colectivă desemnată colector unic, conform art. 412 din prezentul titlu și organizațiile beneficiare;

(2) În cazul în care organizația de gestiune colectivă investește veniturile provenite din drepturi sau orice venituri derivate din investirea veniturilor provenite din drepturi, acest aspect trebuie să se realizeze în interesul suprem al titularilor de drepturi ale căror drepturi le reprezintă, în conformitate cu politica privind utilizarea veniturilor provenite din drepturi și a veniturilor obținute în rezultatul investirii veniturilor provenite din drepturi, cu politica de gestiune a riscurilor și cu respectarea următoarelor reguli:

  1. a) dacă există un potențial conflict de interese, organizația de gestiune colectivă se asigură că investiția se realizează exclusiv în interesul membrilor săi;
  2. b) activele se investesc într-un mod care să asigure siguranța, calitatea, lichiditatea și profitabilitatea portofoliului în întregul său;
  3. c) activele sunt diversificate în mod corespunzător, pentru a se evita dependența excesivă de un anumit activ și acumulările de riscuri la nivelul întregului portofoliu.

(3) În cazul în care, prin statut se prevede posibilitatea ca o organizație de gestiune colectivă să poată presta servicii sociale, culturale sau educaționale finanțate prin intermediul reținerilor din veniturile provenite din drepturi, aceste servicii se prestează pe baza unor criterii echitabile, în special în ceea ce privește accesul la aceste servicii și amploarea lor.

(4) O organizație de gestiune colectivă păstrează separat în conturile sale:

  1. a) sumele colectate pentru fiecare sursă de colectare;
  2. b) orice venituri prevăzute în statut, inclusiv comisionul de gestiune, activele proprii, taxele de aderare, cotizaţiile, donaţiile, sponsorizările, dobînzile şi dividendele rezultate din plasarea veniturilor;
  3. c) sumele nerevendicate, evidenţiate şi păstrate, de către organizație, în conturi analitice distincte timp de 3 ani de la data notificării.

(5) Organizaţiile de gestiune colectivă nu au dreptul să desfăşoare activitate comercială sau să valorifice operele şi obiectele drepturilor conexe care i-au fost încredinţate în gestiune şi nu li se transferă sau nu li se transmit drepturi de autor şi conexe ori utilizarea acestora.

(6) Revendicarea de către titularii de drepturi a sumelor cuvenite se poate face în termen de 3 ani de la data notificării. Sumele rămase nerepartizate după expirarea termenului de 3 ani de la data notificării sunt repartizate membrilor, proporţional cu sumele repartizate în perioada din care provin, potrivit hotărîrii Adunării Generale.

(7) Notificarea sumelor nerepartizate sau nerevendicate se face în scris şi electronic, inclusiv pe pagina proprie de internet a organizaţiei de gestiune colectivă, în termen de 6 luni de la sfîrșitul anului calendaristic şi va conţine cel puţin următoarele informaţii:

  1. a) titlul operei sau al altui obiect protejat;
  2. b) numele titularului de drepturi;
  3. c) denumirea utilizatorului şi data utilizării;
  4. d) orice alte informaţii care ar putea facilita identificarea titularului de drepturi.

(8) Pentru identificarea și localizarea titularilor de drepturi, organizaţia de gestiune colectivă, în termen de 3 luni de la expirarea termenului stabilit la alin. (7) din prezentul articol, pune informațiile privind operele și alte obiecte protejate în cazul cărora unul sau mai mulți titulari de drepturi nu au fost identificați sau localizați la dispoziţia:

  1. a) titularilor de drepturi pe care îi reprezintă;
  2. b) organizațiilor de gestiune colectivă similare din străinătate cu care a încheiat acorduri de reprezentare;
  3. c) publicului larg.

(9) Organizațiile de gestiune colectivă trebuie să acționeze cu bună credință și să ia toate măsurile necesare în scopul identificării și localizării titularilor de drepturi, pentru achitarea sumelor ce li se cuvin.  În acest sens, organizațiile de gestiune colectivă vor verifica bazele de date cu privire la lista de membri și repertoriu, inclusiv ale altor organizații similare autohtone și străine, precum și orice alte informații relevante la care au acces.

 

Articolul 410. Comisionul de gestiune

(1) În cazul drepturilor gestionate colectiv facultativ, comisionul de colectare al organizațiilor de gestiune colectivă reprezintă 5% din sumele colectate, iar comisionul de repartizare și achitare reprezintă pînă la 15% reținut din sumele achitate fiecărui titular de drepturi.

(2) În cazul drepturilor gestionate colectiv obligatoriu, comisionul de colectare al colectorului unic reprezintă 10% din sumele colectate, iar comisionul de achitare al organizațiilor de gestiune colectivă reprezintă pînă la 10% reținut din sumele achitate fiecărui titular de drepturi.

(3) Comisionul de repartizare și achitare de pînă la 15% menționat la alin. (1) din prezentul articol și comisionul de achitare al organizațiilor de gestiune colectivă de pînă la 10% menționat la alin. (2) din prezentul articol se rețin după achitarea efectivă a remunerației către titularii de drepturi.

(4)  Comisionul de gestiune se aplică pentru fiecare drept gestionat.

(5) Comisionul de gestiune este stabilit pe bază contractuală în cazul drepturilor gestionate pe bază de împuternicire, precum şi în cazul contractelor de reprezentare.

 

Articolul 411. Avizarea organizațiilor de gestiune colectivă

(1) Organizațiile de gestiune colectivă se înființează și funcționează potrivit reglementărilor privind asociaţiile fără scop lucrativ, cu avizul de constituire și funcționare temporară sau cu avizul de funcționare eliberate în baza Deciziei Comisiei de avizare.

(2) Avizul de constituire și funcționare temporară se acordă asociaţiilor care au statut de persoană juridică, au sediul în Republica Moldova și îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

  1. a) au adoptat propriul statut și alte regulamente ale organizației, care corespund prezentului titlu;
  2. b) au capacitatea de a gestiona, pe principii colective, drepturile patrimoniale corespunzătoare, inclusiv dispune de personal și de mijloace tehnice potrivite;
  3. c) dispun de mecanisme adecvate de colectare, repartizare şi de achitare a remuneraţiei de autor sau a remuneraţiei cuvenite titularilor de drepturi conexe, inclusiv de sistem de repartizare a remunerației;
  4. d) permit, potrivit prevederilor statutare, aderarea titularilor de drepturi care sunt interesați în a le încredința gestiunea integrală sau parțială a drepturilor, categoriilor de drepturi și tipurilor de opere;
  5. e) depun la AGEPI repertoriul de opere, interpretări, fonograme sau videograme aparținînd propriilor membri.

(3) Repertoriul menţionat la alin. (2) lit. e) din prezentul articol se depune în format scris şi electronic, conform modelului aprobat de AGEPI şi conţine cel puţin numele autorului, numele titularului de drepturi, titlul operei.

(4) Avizul de constituire şi funcționare temporară prevăzut la alin. (2) din prezentul articol se acordă pentru o perioadă de 3 ani. La expirarea perioadei de 3 ani, organizațiile de gestiune colectivă sunt supuse procedurii de reavizare, în vederea obţinerii avizului de funcţionare, potrivit procedurii prevăzute la alin. (5) din prezentul articol.

(5) Avizul de funcționare se acordă organizațiilor de gestiune colectivă, care pe lîngă condițiile stabilite la alin. (2) din prezentul articol, îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

  1. a) au încheiat acorduri de reprezentare reciprocă a intereselor cu organizaţii similare din străinătate;
  2. b) au desfășurat activități de colectare, repartizare și de achitare a remunerației de autor sau a remunerației cuvenite titularilor drepturilor conexe bazate pe principii de transparență, responsabilitate și bună guvernare;
  3. c) au prezentat rapoarte anuale în termenii stabiliți;
  4. d) garantează un tratament egal autorilor, titularilor de drepturi şi utilizatorilor atunci cînd este vorba de aceleaşi condiţii obiective;
  5. e) s-au conformat recomandărilor AGEPI, înaintate ca rezultat al iregularităților constatate, urmare controalelor generale sau speciale efectuate de AGEPI;
  6. f) au acționat în limitele împuternicirilor acordate de titularii de drepturi și în baza statutului adoptat.

(6) Organizaţia de gestiune colectivă care depune la AGEPI o cerere de eliberare a avizului de constituire și funcționare temporară, după caz, a avizului de funcționare, prezintă în conformitate cu prevederile alin. (2), respectiv, alin. (5) din prezentul articol toată informaţia şi actele necesare pentru adoptarea deciziei.

(7) Avizul de constituire şi funcționare temporară prevăzut la alin. (2) și avizul de funcţionare prevăzut la alin. (5) din prezentul articol, cu indicarea categoriilor de drepturi și anume, drepturi de autor și drepturi conexe asupra cărora se extinde gestiunea colectivă, se acordă prin Decizia Comisiei de avizare şi intră în vigoare din momentul publicării acesteia în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(8) În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile stipulate la alin. (2) sau alin. (5) din prezentul articol, Comisia de avizare emite Decizia privind refuzul eliberării avizului de constituire și funcționare temporară sau Decizia privind refuzul eliberării avizului de funcționare.

(9) Deciziile Comisiei de avizare pot fi atacate la judecătoria în a cărei jurisdicţie este sediul AGEPI, în modul stabilit de legislația în vigoare.

(10) Deciziile Comisiei de avizare privind acordarea avizelor prevăzute la alin. (2) și alin. (5) din prezentul articol se aplică pînă la adoptarea de către instanţa de judecată a hotărîrii definitive şi irevocabile referitoare la acestea.

 

Articolul 412. Colectorul unic

  • (1) În cazul în care au fost avizate mai multe organizații de gestiune colectivă, colectarea sumelor datorate de utilizatori se face de organizația de gestiune colectivă desemnată colector unic, pe baza reprezentativității, prin Decizia Comisiei de avizare, care se publică în Monitorul Oficial. Colectorul unic este în drept să gestioneze toate categoriile de drepturi prevăzute la art. 407 alin. (9) din prezentul titlu.

(2) Se consideră că o organizaţie de gestiune colectivă este reprezentativă dacă a desfăşurat activitatea de colectare, repartizare şi de achitare a remuneraţiei de autor sau a remuneraţiei cuvenite titularilor drepturilor conexe în condiţiile prezentului titlu, şi întrunește cumulativ următoarele condiţii:

  1. a) are cel mai valorificat repertoriu;
  2. b) are cel mai mare număr de membri;

 (3) Sumele colectate de organizația de gestiune colectivă, în calitate de colector unic, se evidenţiază în conturi analitice distincte.

(4) Cheltuielile de colectare se evidenţiază distinct şi trebuie să fie justificate prin documente privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organizației de gestiune care este colector unic.

(5) Colectorul unic are obligaţia să elibereze licențe utilizatorilor, în formă scrisă, în numele tuturor organizațiilor de gestiune colectivă beneficiare şi să asigure transparenţa activităţilor de colectare, precum şi a cheltuielilor aferente în raporturile cu organizațiile de gestiune colectivă beneficiare.

(6) Prevederile art. 409 se aplică în mod corespunzător și organizației de gestiune colectivă care este colector unic.

(7) Colectorul unic încheie cu toate organizațiile de gestiune colectivă beneficiare un acord prin care stabilesc criteriile de colectare, repartizare și achitare a remuneraţiilor. Acesta se depune la AGEPI în termen de 30 de zile de la data adoptării Deciziei Comisiei de avizare privind desemnarea colectorului unic și conține următoarele:

  1. a) obligația organizațiilor de gestiune colectivă beneficiare de a pune la dispoziția colectorului unic toată informația necesară pentru eliberarea licențelor și colectarea remunerației, inclusiv lista membrilor și repertoriul;
  2. b) transparența remunerației colectate și criteriile repartizării remuneraţiei între organizațiile de gestiune colectivă;
  3. c) modalitatea de evidenţiere, justificare, precum și mărimea comisionului de gestiune reținut de organizația de gestiune colectivă desemnată colector unic.

(8) În cazul în care colectorul unic și organizațiile de gestiune colectivă beneficiare nu pot conveni în privința încheierii acordului prin care să fie stabilite criteriile de colectare, repartizare și achitare a remunerațiilor, părțile pot apela la Comisia de mediere sau la Arbitrajul specializat în domeniul proprietății intelectuale, instituite de AGEPI.

(9) Colectorul unic are obligaţia să publice pe pagina sa proprie de internet lista organizațiilor de gestiune colectivă cu care are semnate acorduri de colectare a remunerațiilor, criteriile de repartizare a remuneraţiilor către organizațiile de gestiune colectivă beneficiare, mărimea comisionului de gestiune pentru anul de gestiune, precum și lista licențelor acordate către utilizatori în anul de gestiune și condițiile de bază pentru obținerea licenței.

(10) Colectorul unic este în drept să colecteze sumele datorate de utilizatori sau să delege această atribuție unei alte entități.

 (12) Colectorul unic notifică titularul de drepturi despre suma ce îi revine și posibilitatea de încasare a remunerației. Dreptul la remunerație compensatorie nu poate face obiectul unei renunțări din partea acestora. 

(13) Colectorul unic repartizează și achită către organizațiile de gestiune colectivă sau titularilor de drepturi în termenele prevăzute la art. 409 alin. (1) lit. d) din prezentul titlu.

 (14) În termen de 1 lună de la expirarea termenului prevăzut la alin. (13), Colectorul unic întocmește și remite în adresa AGEPI un raport semnat de organele de conducere ce conține informația referitoare la cuantumul remunerației compensatorii achitată titularilor de drepturi, cheltuielile aferente gestionării acestei remunerații (comisionul suportat în rezultatul transferurilor bancare), precum și cuantumul neachitat  (nerevendicat). La raport se anexează toate documentele justificative, în copii.

(15) AGEPI publică informația din raportul prevăzut la alin. (14) din prezentul articol cu respectarea prevederilor legislației privind protecția datelor cu caracter personal.

(16) Colectorul unic este obligat să publice o dată cu transmiterea raportului în condițiile alin. (14) din prezentul articol pe pagina proprie de internet cuantumul remunerației achitate titularilor de drepturi/organizațiilor de gestiune colectivă

 

Articolul 413. Statutul organizației de gestiune colectivă

  • (1) Statutul organizației de gestiune colectivă cuprinde dispoziţii cu privire la: 
  1. a) condiţiile în care se realizează gestionarea drepturilor pentru titularii acestora, pe baza principiului egalităţii de tratament; 
  2. b) condiţiile de aderare şi motivele de refuz la acordarea calităţii de membru; 
  3. c) condiţiile privind rezilierea contractului de gestiune şi retragerea oricăror drepturi, categorii de drepturi, tipuri de opere sau alte obiecte protejate; 
  4. d) drepturile şi obligaţiile membrilor în raporturile cu organizația de gestiune colectivă; 
  5. e) ponderea votului exprimat de membri în cadrul Adunării Generale;
  6. f) modalitatea de stabilire şi de achitare a taxei de aderare şi a cotizaţiilor, în cazul în care acestea sunt prevăzute în sarcina membrilor; 
  7. g) prevederi privind structura, atribuțiile, modalitatea de numire și eliberare a organelor de conducere şi de control responsabile de funcţionarea organizației de gestiune colectivă, precum și modalitatea de salarizare a acestora;
  8. h) regulile aplicabile repartizării remuneraţiilor colectate, proporţional cu valorificarea reală a repertoriului titularilor de drepturi, precum şi cele aplicabile remunerațiilor colectate pentru care nu se poate stabili utilizarea reală; 
  9. i) nivelul minim de la care se poate face achitarea în cazul în care sumele repartizate sunt mai mici decît costurile gestiunii; 
  10. j) modul și condițiile de utilizare a sumelor nerepartizate sau nerevendicate; 
  11. k) modalităţile de verificare a gestiunii economice şi financiare de către membri; 
  12. l) modalităţile de stabilire a comisionului datorat de titularii de drepturi organizației de gestiune colectivă pentru acoperirea cheltuielilor efective aferente gestionării drepturilor; 
  13. m) reguli privind modalitatea de stabilire a metodologiilor ce urmează a fi negociate cu utilizatorii inclusiv reprezentarea în cadrul negocierilor;
  14. n) regulile generale privind utilizarea veniturilor provenite din drepturi și a veniturilor obținute în rezultatul investirii veniturilor provenite din drepturi;
  15. o) mecanisme adecvate și eficace pentru participarea membrilor săi la procesul decizional al organizației de gestiune colectivă. Reprezentarea diverselor categorii de membri în procesul decizional trebuie să fie echitabilă și echilibrată;
  16. p) alte dispoziţii obligatorii potrivit legislaţiei în vigoare. 

(2) Orice propunere de modificare sau completare a statutului se supune avizării Comisiei de avizare, cu două luni înainte de Adunarea Generală a organizației de gestiune colectivă în cadrul căreia modificarea urmează să fie aprobată. Comisia de avizare eliberează avizul în termen de 15 zile lucrătoare de la solicitare. În cazul în care avizul este negativ, acesta trebuie motivat.

(3) În termen de o lună de la data desfăşurării Adunării Generale în cadrul căreia modificarea/completarea a fost aprobată, organizația de gestiune colectivă are obligaţia de a depune modificarea/completarea statutului, avizul şi hotărîrea Adunării Generale la autoritatea competentă, în vederea înregistrării acesteia. Decizia privind înregistrarea modificărilor sau completărilor la statut se depune la AGEPI în termen de 5 zile de la  data emiterii acesteia.

(4) Orice modificare și completare a statutului efectuată şi înregistrată la autoritatea competentă fără avizul Comisiei de avizare este nulă de drept.

 

Articolul 414. Obligaţiile organizaţiilor de gestiune colectivă

(1) Organizaţia de gestiune colectivă exercită, în numele titularilor de drepturi pe care îi reprezintă şi în limitele împuternicirilor acordate de aceştia, iar în cazurile pentru care se prevede gestiunea colectivă obligatorie şi în numele celor pe care nu-i reprezintă, următoarele obligaţii:

  1. a) să acţioneze în interesul titularilor de drepturi ale căror drepturi le gestionează, fără a impune acestora obligaţii care nu sunt necesare în mod obiectiv pentru protecţia drepturilor şi a intereselor lor sau pentru gestionarea eficientă a drepturilor lor;
  2. b) să acorde utilizatorilor licenţe pentru valorificarea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe, drepturi care le-au fost încredințate în gestiune de titularii de drepturi sau sunt exercitate în temeiul legii, înainte de utilizarea repertoriului protejat.

Organizaţiile de gestiune colectivă răspund în maxim 10 zile la cererea acestora, solicitînd, după caz, orice alte informaţii necesare. Organizațiile de gestiune colectivă și utilizatorii negociază cu bună credință acordarea de licențe, oferindu-și reciproc toate informațiile necesare. Condițiile de acordare a licențelor se bazează pe criterii obiective și nediscriminatorii. În cazul în care organizaţia de gestiune colectivă refuză să acorde licenţa, va motiva refuzul în formă scrisă.

  1. c) să colecteze sumele datorate de utilizatori, să le repartizeze şi să le achite titularilor de drepturi, altor organizații de gestiune colectivă, inclusiv în temeiul acordurilor de reprezentare, potrivit prevederilor din statut;
  2. d) să solicite de la utilizatori informaţii şi documente aflate la dispoziția acestora necesare pentru determinarea cuantumului remuneraţiilor pe care le colectează, precum şi informaţii deținute de aceștia privind operele utilizate, cu indicarea titularilor de drepturi, în vederea repartizării acestora.

Organizaţia de gestiune colectivă nu are dreptul să utilizeze asemenea informaţii sau documente în alte scopuri decît cele prevăzute de prezentul titlu, fără acordul prealabil al utilizatorului.

  1. e) să asigure tratament egal titularilor de drepturi, inclusiv titularilor ale căror drepturi le gestionează în temeiul unui acord de reprezentare, precum și utilizatorilor, atunci cînd este vorba de aceleași condiții obiective;
  2. f) să actualizeze în permanenţă bazele de date cu privire la lista de membri şi repertorii, precum și lista utilizatorilor licențiați;
  3. g) să asigure propriilor membri şi autorităţilor cu atribuţii de control şi supraveghere accesul la informaţiile privind orice aspect al activităţii de colectare a sumelor datorate de utilizatori, repartizare și achitare a acestora;
  4. h) să asigure transparenţa activităţii de gestiune colectivă în raporturile cu autorităţile publice care au drept de control şi, prin acestea, cu utilizatorii;
  5. i) să asigure corespondenţa cu utilizatorii, inclusiv, dacă este cazul, în scopul realizării de informări privind utilizarea licenței, cu titularii de drepturi, precum şi cu organizațiile de gestiune colectivă cu care are încheiate acorduri de reprezentare, prin orice mijloace, inclusiv electronice;
  6. j) să protejeze interesele membrilor săi, în ceea ce priveşte gestionarea drepturilor cuvenite, ca urmare a valorificării propriului repertoriu, în afara teritoriului Republicii Moldova, prin încheierea de acorduri de reprezentare cu organizațiile similare din străinătate;
  7. k) să acorde asistenţă de specialitate titularilor de drepturi şi să îi reprezinte în cadrul procedurilor legale, în limita obiectului lor de activitate;
  8. l) să elaboreze metodologii pentru domeniile de activitate, cuprinzînd drepturile patrimoniale cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plății acestor drepturi, în cazul în care modul de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către autorii și titularii de drepturi;
  9. m) să fie înregistrate în calitate de operator de date cu caracter personal;
  10. n) să întreprindă orice alte acţiuni în limitele împuternicirilor care i-au fost acordate de către titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe.

(2) Organizațiile de gestiune colectivă au obligaţia să publice, pe pagina proprie de internet, următoarele informaţii actualizate:

  1. a) statutul, regulamentul de repartizare a remunerațiilor, precum și alte regulamente interne;
  2. b) rapoartele anuale de transparență;
  3. c) rapoartele lunare care vor conține informația financiară privind sumele colectate;
  4. d) categoriile de titulari de drepturi pe care îi reprezintă;
  5. e) drepturile patrimoniale pe care le gestionează;
  6. f) lista membrilor și repertoriul;
  7. g) lista membrilor organelor de conducere și de control, după caz;
  8. h) informaţiile privind Adunările Generale desfășurate în ultimii 5 ani, cum ar fi: data şi locul convocării, ordinea de zi şi hotărîrile adoptate;
  9. i) contractele-tip de licență neexclusivă și tarifele standard în vigoare, inclusiv reducerile;
  10. j) lista acordurilor de reprezentare încheiate cu alte organizații de gestiune colectivă din ţară şi din străinătate și denumirea acestora;
  11. k) procedurile de soluţionare a plîngerilor, situaţia litigiilor și a medierilor;
  12. l) modalităţile de colectare şi persoanele responsabile de această activitate;
  13. m) politica generală de repartizare a sumelor datorate titularilor de drepturi;
  14. n) politica generală privind comisioanele de gestiune;
  15. o) politica generală privind reținerile din veniturile provenite din drepturi și din orice venituri rezultate din investirea veniturilor provenite din drepturi, cu excepția comisioanelor de gestiune, inclusiv reținerile operate în scopul prestării de servicii sociale, culturale și educaționale;
  16. p) politica generală de utilizare a sumelor care nu pot fi repartizate;
  17. q) programul de lucru;
  18. r) alte date necesare informării membrilor.

(3) Organizațiile de gestiune colectivă au următoarele obligații în contextul acordurilor de reprezentare încheiate cu alte organizații de gestiune colectivă:

  1. a) să aplice doar reținerile aferente comisioanelor de gestiune veniturilor provenite din drepturile pe care le gestionează în baza acordului de reprezentare sau oricăror venituri derivate din investirea respectivelor venituri provenite din drepturi, cu excepția cazului în care cealaltă organizație de gestiune colectivă își exprimă în mod expres acordul pentru aceste rețineri;
  2. b) să depună toate eforturile pentru repartizarea și achitarea cu regularitate, cu diligență și cu exactitate a sumelor datorate altor organizații de gestiune colectivă în cel mai scurt termen posibil, dar nu mai tîrziu de 9 luni de la încheierea exercițiului financiar în care au fost colectate drepturile provenite din venituri, cu excepția cazului în care organizația de gestiune colectivă se află în imposibilitatea să respecte acest termen din motive obiective, care țin în special de raportările din partea utilizatorilor, de identificarea drepturilor, de titularii de drepturi sau de stabilirea corespondențelor dintre informațiile privitoare la opere și alte obiecte protejate, pe de o parte, și titularii de drepturi pe de altă parte;
  3. c) să pună la dispoziţia organizațiilor de gestiune colectivă cu care au încheiate orice acorduri de reprezentare, prin orice mijloace, inclusiv electronice, cel puțin o dată pe an, la sfîrşitul anului calendaristic, şi la cerere, ori de cîte ori îi este solicitat, următoarele informații, pentru perioada la care se referă acestea:

1) sumele repartizate, sumele achitate, defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi pe tipuri de utilizări pentru drepturile pe care le gestionează în temeiul unui acord de reprezentare, precum şi orice sume repartizate şi neachitate, pentru orice perioadă;

2) comisionul de gestiune reţinut și orice alte reţineri stabilite prin acordul de reprezentare;

3) rețineri operate în orice alt scop decît în contul comisioanelor de gestiune, în condițiile lit. a) din prezentul alineat;

4) informaţii privind orice licenţe acordate sau refuzate cu privire la opere şi alte obiecte protejate care fac obiectul acordului de reprezentare;

5) hotărîri adoptate de Adunarea Generală a membrilor, în măsura în care aceste hotărîri se referă la gestiunea drepturilor în temeiul acordului de reprezentare.

(4) Organizațiile de gestiune colectivă au obligaţia să pună la dispoziţia titularilor de drepturi prin orice mijloace, inclusiv electronice, cel puțin o dată pe an, la sfîrşitul anului calendaristic, şi la cerere, ori de cîte ori îi este solicitat, următoarele informații:

  1. a) orice date de contact, pe care organizația de gestiune colectivă a fost autorizată de către titularul de drepturi să le utilizeze, pentru identificarea şi localizarea titularului de drepturi;
  2. b) sumele repartizate titularului de drepturi, defalcate pe categorii de drepturi gestionate și pe surse de colectare;
  3. c) cuantumul sumelor achitate de organizația de gestiune colectivă titularului de drepturi, defalcate pe categorii de drepturi gestionate și pe surse de colectare;
  4. d) perioada în care au avut loc valorificările care corespund sumelor repartizate și achitate titularilor de drepturi, cu excepția cazurilor în care organizația de gestiune colectivă nu poate furniza aceste informații din rațiuni obiective legate de raportările efectuate de către utilizatori;
  5. e) comisionul de gestiune reţinut defalcat pe categorii de drepturi gestionate și pe surse de colectare;
  6. f) orice rețineri în scopuri sociale, culturale sau educaționale;
  7. g) orice remuneraţii repartizate titularului de drepturi şi neachitate, pentru orice perioadă.

(5) Organizațiile de gestiune colectivă au obligaţia să pună la dispoziţia titularilor de drepturi, membri sau nemembri care au o legătură directă cu acestea, a utilizatorilor, precum şi a organizațiilor de gestiune colectivă cu care are încheiate acorduri de reprezentare, prin orice mijloace, inclusiv electronice, o dată pe an, la sfîrşitul anului calendaristic, şi la cerere, ori de cîte ori îi este solicitat, cel puțin următoarele informații:

  1. a) operele sau alte obiecte protejate pe care le reprezintă, drepturile pe care le gestionează în mod direct sau prin acorduri de reprezentare şi teritoriile acoperite;
  2. b) tipurile de opere sau alte obiecte protejate pe care le reprezintă, drepturile pe care le gestionează şi teritoriile acoperite, în situația în care, din cauza domeniului activităţii desfăşurate de organizația de gestiune colectivă, astfel de opere sau alte obiecte protejate prevăzute la lit. a) din prezentul alineat nu pot fi stabilite.

 

Articolul 415. Obligațiile utilizatorilor

Utilizatorii au următoarele obligații:

  1. a) să solicite acordul autorului ori titularului de drepturi sau licență de la organizația de gestiune colectivă pentru utilizarea operelor și/sau altor obiecte protejate înainte de utilizarea acestora;
  2. b) să utilizeze numai operele și/sau obiectele protejate pentru care au obținut acordul sau licența de utilizare;
  3. c) să achite organizației de gestiune colectivă, după caz, remunerațiile corespunzătoare pentru utilizarea operelor și/sau a altor obiecte protejate. Achitarea se efectuează în conformitate cu procedura stabilită de metodologiile aprobate de Guvern;
  4. d) să furnizeze organizației de gestiune colectivă, în format scris sau electronic aprobat de AGEPI, în termen de 10 zile de la solicitarea acesteia, informaţiile şi documentele care sunt necesare pentru colectarea veniturilor provenite din drepturi şi pentru repartizarea şi achitarea către autori sau titularii de drepturi a sumelor datorate.

 

Articolul 416. Organele de conducere, de control și de supraveghere

(1) În structura organizatorică a organizației de gestiune colectivă intră următoarele organe:

  1. a) Adunarea Generală;
  2. b) Consiliul de administrare;
  3. c) Directorul general;
  4. d) cenzorul sau Comisia de Cenzori;
  5. e) comisia permanentă specială privind accesul la informație;
  6. f) consiliul de supraveghere.

(2) Organele de conducere, de control și de supraveghere ce fac parte din structura organizației de gestiune colectivă sunt obligate să acționeze în activitatea ce o desfășoară într-o manieră rațională, prudentă și adecvată, utilizînd proceduri administrative și contabile, precum și mecanisme de control fiabile.

(3) Prin decizia Adunării Generale persoanele sau membrii organelor menționate la alin. (1) lit. b) – f) din prezentul articol pot fi remunerați în conformitate cu prevederile statutare.

(4) Membrii care consideră că li s-a încălcat dreptul de acces la informaţiile solicitate pot sesiza, în termen de 3 zile, comisia permanentă specială privind accesul la informaţii, desemnată de Adunarea Generală, formată din 3 membri, care nu sunt angajaţi şi nu fac parte din organele de conducere și de supraveghere ale organizațiilor de gestiune colectivă. Președintele comisiei este Cenzorul sau unul din Cenzorii organizației de gestiune colectivă. Comisia este obligată să răspundă, în termen de 7 zile membrului care a formulat sesizarea. Comisia întocmeşte un raport anual asupra activităţii sale, pe care îl prezintă Adunării Generale şi AGEPI.

(5) În scopul monitorizării permanente a activităţii desfăşurate atît de organizația de gestiune colectivă, cît şi de către directorul general, la nivelul fiecărei organizații de gestiune colectivă funcţionează un consiliu de supraveghere, care se întrunește periodic și este format dintr-un număr impar de membri. Din consiliul de supraveghere pot face parte:

  1. a) membri ai organizației de gestiune colectivă, cu condiţia asigurării unei reprezentări echitabile şi echilibrate;
  2. b) persoane care au experiență juridică sau economică, de minimum 5 ani în activitatea din domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe, precum şi o bună reputaţie în acest domeniu;
  3. c) titulari de drepturi care nu sunt reprezentaţi de către organizația de gestiune colectivă în mod direct.

(6) Fiecare membru al consiliului de supraveghere este obligat să completeze, în primele 10 zile lucrătoare ale anului în curs, o declaraţie individuală anuală, care cuprinde informaţiile prevăzute la art. 418 alin. (3).

 (7) Consiliul de supraveghere întocmeşte un raport anual asupra activităţii sale, pe care îl prezintă Adunării Generale şi AGEPI.

 

Articolul 417. Adunarea Generală a membrilor organizației de gestiune colectivă

(1) Organul suprem de conducere al organizațiilor de gestiune colectivă este Adunarea Generală a membrilor, care se întruneşte ordinar şi extraordinar.

(2) Şedinţele ordinare ale Adunării Generale se convoacă atunci cînd o cer interesele organizației de gestiune colectivă, dar nu mai rar de o dată în an, numai după depunerea situaţiilor financiare ale organizaţiei de gestiune colectivă, aferente anului calendaristic precedent, conform prevederilor legale.

(3) Convocarea Adunării Generale se face de către Consiliul de Administrare, care va înştiinţa toţi membrii organizației de gestiune colectivă cu cel puţin 30 zile înainte de data desfăşurării Adunării Generale prin plasarea informației privind data, ora, locul  și ordinea de zi a Adunării Generale, proiectele de hotărîri ce urmează a fi adoptate.

(4) În cazul în care la data stabilită pentru Adunarea Generală nu se întruneşte cvorumul statutar, următoarea Adunare Generală se va reconvoca după 15 zile. Hotărîrile Adunării Generale reconvocate se vor lua cu majoritatea simplă a membrilor care şi-au exprimat votul.

(5) În intervalul de timp prevăzut la alin. (3) din prezentul articol orice membru are dreptul să consulte, la sediul organizației de gestiune colectivă şi prin mijloace electronice:

  1. a) raportul anual de transparență;
  2. b) rapoartele anuale întocmite de directorul general, consiliul de administrare, comisiile interne și de cenzor sau comisia de cenzori, după caz;
  3. c) textul şi expunerile de motive ale fiecărui proiect de hotărîre ce urmează a fi supus aprobării Adunării Generale;
  4. d) salariile individuale ale angajaţilor;
  5. e) situaţia sumelor din conturile bancare, a plasamentelor şi a dobînzilor obţinute la închiderea ultimului exerciţiu financiar;
  6. f) situaţia privind categoriile de utilizatori, numărul notificărilor, numărul plătitorilor din fiecare categorie şi suma totală colectată de la fiecare categorie;
  7. g) situaţia litigiilor;
  8. h) orice tranzacţie sau eşalonare de achitare a utilizatorilor aprobată de Consiliul de Administrare.

(6) Convocarea Adunării Generale extraordinare se face de către Consiliul de Administrare din iniţiativă proprie, la cererea Directorului General, Comisiei de Cenzori ori la cererea a cel puţin o treime din numărul total al membrilor organizației.

(7) Adunarea Generală decide în privința următoarelor aspecte:

  1. a) orice modificări și completări ale statutului;
  2. b) regulile de colectare şi repartizare a sumelor datorate titularilor de drepturi;
  3. c) regulile privind utilizarea sumelor care nu pot fi repartizate, fără a aduce atingere dreptului titularului de drepturi de a solicita sumele respective de la organizația de gestiune colectivă în conformitate cu termenul general de prescripție stabilit de legislația în vigoare;
  4. d) politica privind utilizarea veniturilor provenite din drepturi și a veniturilor obținute în rezultatul investirii veniturilor provenite din drepturi ;
  5. e) regulile privind stabilirea comisionului de gestiune reţinut titularilor de drepturi;
  6. f) politica de gestiune a riscurilor;
  7. g) aprobarea oricărei achiziții, vînzări sau ipotecări a bunuri imobile;
  8. h) aprobarea propunerilor de contractare de împrumuturi, de acordare de împrumuturi sau de constituire de garanții pentru împrumuturi;
  9. i) aprobarea raportului anual de transparență;
  10. j) numirea sau eliberarea din funcție a Directorului General, reexaminarea activității lui generale, aprobarea remunerației și altor beneficii de natură pecuniară sau nepecuniară ale acestuia;
  11. k) alegerea și revocarea membrilor Consiliului de administrare și a cenzorului sau, după caz, a Comisiei de cenzori, aprobarea regulamentelor interne de funcționare ale acestora, precum și a remunerației și altor beneficii de natură pecuniară;
  12. l) aprobarea dărilor de seamă ale Directorului General, ale Consiliului de Administrare şi ale Comisiei de Cenzori;
  13. m) aprobarea reorganizării (prin fuziune, dezmembrare sau transformare) sau dizolvării organizației de gestiune colectivă;
  14. n) orice alte aspecte ce ţin de activitatea organizației de gestiune colectivă.

(8) Toți membrii organizației de gestiune colectivă au dreptul de a participa și dreptul de a vota în cadrul Adunării Generale a membrilor sau pot desemna orice altă persoană în calitate de reprezentant pentru a participa și a vota în numele său, cu condiția ca această desemnare să nu conducă la un conflict de interese.

(9) Împuternicirea acordată reprezentantului în condițiile alin. (8) din prezentul articol este valabilă pentru o singură Adunare Generală. Reprezentantul se bucură în cadrul Adunării Generale a membrilor de aceleași drepturi pe care le-ar avea membrul care l-a desemnat și votează în conformitate cu instrucțiunile formulate de acesta.

(10) Organizaţia de gestiune colectivă are obligaţia de a asigura participarea şi exprimarea votului tuturor membrilor în cadrul Adunării Generale, în timp real, prin orice mijloace, inclusiv prin mijloace electronice.

(11) Hotărîrile adoptate de Adunarea Generală sunt obligatorii și pot fi contestate în conformitate cu legislația în vigoare.

(12) Organizațiile de gestiune colectivă au obligaţia să depună la AGEPI, în termen de 5 zile după desfăşurarea Adunării Generale: 

  1. a) raportul anual de transparenţă;
  2. b) raportul anual al cenzorului sau comisiei de cenzori, după caz;
  3. c) lista de membri și repertoriul actualizat;
  4. d) acordurile de reprezentare cu organizațiile similare din străinătate;
  5. e) declaraţiile individuale anuale ale directorului general şi ale membrilor consiliului de administrare;
  6. f) hotărîrile adoptate în cadrul Adunării Generale.

(13) Documentele prevăzute la alin. (12) lit. a), c) şi e) se depun la AGEPI, în formatul stabilit prin ordinul Directorului General AGEPI.

 

Articolul 418. Consiliul de administrare, Directorul general și Comisia de cenzori

(1) Consiliul de Administrare este organul permanent de conducere al organizației de gestiune colectivă, care se subordonează Adunării Generale. Competenţele Consiliului de administrare sunt stabilite în statutul organizației de gestiune colectivă.

(2) Directorul General este persoana împuternicită de Consiliul de administrare și ales de Adunarea Generală pe un termen de 5 ani.

(3) Directorul general și membrii Consiliului de administrare trebuie să prezinte Adunării Generale o declarație individuală anuală care să conțină următoarele informații:

  1. a) orice interese avute în organizația de gestiune colectivă;
  2. b) orice remunerație primită de la organizația de gestiune colectivă pe durata anului calendaristic anterior, inclusiv salariile şi alte beneficii de natură pecuniară și nepecuniară;
  3. c) orice sumă primită din partea organizației de gestiune colectivă pe durata anului calendaristic anterior, în calitate de titular de drepturi;
  4. d) orice conflict existent sau potențial dintre interesele personale și cele ale organizației de gestiune colectivă sau dintre obligațiile față de organizația de gestiune colectivă și îndatoririle față de altă persoană fizică sau juridică.

(4) Atribuţiile şi responsabilităţile directorului general sunt stabilite în statutul organizației de gestiune colectivă.

(5) Calitatea de director general presupune respectarea criteriilor de integritate.

(6) Directorului general nu îi sunt permise raporturi de serviciu directe cu soţul/soţia sau cu o rudă de pînă la gradul IV inclusiv.

(7) Cenzorul sau Comisia de cenzori efectuează controlul asupra activității economico-financiare a organizației de gestiune colectivă, inclusiv a oportunității și legalității utilizării mijloacelor financiare ale acesteia. Cenzorul sau Comisia de cenzori prezintă anual un raport al activității organizației de gestiune colectivă și are dreptul să solicite Consiliului de Administrare orice date privind activitatea organizației pe o perioada concretă, să facă cunoştinţă cu toate actele, documentele, ce vizează activitatea acesteia.

(8) Dacă numărul de membri ai unei organizații de gestiune colectivă depășește 100 de membri se instituie o Comisie de cenzori compusă din 3 membri.

 

Articolul 419. Raportul anual de transparență

(1) Raportul anual de transparenţă se întocmeşte de către organizația de gestiune colectivă în termen de 8 luni de la încheierea exercițiului financiar respectiv și se publică pe pagina proprie de internet a organizaţiei de gestiune colectivă, unde rămîne la dispoziţia publicului minim 5 ani şi conţine cel puţin următoarele informaţii:

  1. a) situațiile financiare, contul de venituri și cheltuieli și o situație a fluxurilor de numerar;
  2. b) un raport al activităților din anul calendaristic precedent;
  3. c) informații privind refuzurile de acordare a licențelor;
  4. d) lista organelor de conducere;
  5. e) informații privind valoarea totală a sumelor achitate directorului general, membrilor consiliului de administrare, membrilor comisiilor interne, precum și alte beneficii acordate acestora;
  6. f) un raport special care trebuie să conţină cel puţin informații cu privire la sumele reținute în scopuri sociale, culturale și educaționale, defalcate pe categorii de drepturi gestionate și pe  surse de colectare, precum şi modalitatea de utilizare a acestora;
  7. g) informațiile privind remuneraţiile colectate, defalcate pe categorii de drepturi gestionate și pe surse de colectare;
  8. h) informații financiare privind comisionul reținut titularilor de drepturi pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de colectarea, repartizarea și achitarea remunerațiilor, care să conțină cel puțin date cu privire la costurile reale, defalcate pe categorii de drepturi gestionate și acolo unde costurile sunt indirecte și nu pot fi atribuite uneia sau mai multor categorii de drepturi, justificări cu privire la acestea, inclusiv veniturile provenite din plasamentele și depozitele bancare ale comisionului;
  9. i) informații privind resursele utilizate pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de colectarea, repartizarea și achitarea remunerațiilor;
  10. j) informații financiare privind suma totală repartizată și suma totală achitată titularilor de drepturi, defalcate pe categorii de drepturi gestionate și pe tipuri de utilizare, inclusiv datele la care au fost efectuate plățile, cu defalcarea acestora pe perioade de colectare/repartiție;
  11. k) informații financiare privind suma totală colectată şi nerepartizată, precum și cu privire la suma totală repartizată şi neachitată titularilor de drepturi, defalcate pe categorii de drepturi gestionate și pe surse de colectare, cu indicarea perioadelor în care au fost colectate aceste sume, a motivelor întîrzierilor și modului de evidențiere a sumelor;
  12. l) informații financiare privind sumele ce nu pot fi repartizate, precum și modul utilizării acestora;
  13. m) informații financiare privind sumele primite de la alte organizații de gestiune colectivă cu care se află în raporturi juridice prevăzute de prezentul titlu, precum și comisioanele de gestiune și alte rețineri din aceste sume, defalcate pe categorii de drepturi, pe surse de colectare și pe organizații de gestiune colectivă;
  14. n) informații financiare privind sumele colectate, repartizate și achitate altor organizații de gestiune colectivă cu care se află în raporturi juridice prevăzute de prezentul titlu, precum și comisioanele de gestiune și alte rețineri din aceste sume, defalcate pe categorii de drepturi, pe surse de colectare și pe organizații de gestiune colectivă cu indicarea perioadei de colectare/repartiție;
  15. o) informații financiare privind sumele colectate, repartizate și achitate în mod direct titularilor de drepturi, în temeiul art. 409 alin. (1) defalcate pe categorii de drepturi, pe tipuri de utilizări cu indicarea perioadei de colectare/repartiție.

(2) Informațiile financiare incluse în raportul anual de transparență menționate în alin. (1) din prezentul articol sunt supuse unui audit efectuat de către una sau mai multe persoane abilitate prin lege să auditeze situațiile financiare.

(3) Auditul situațiilor financiare se efectuează odată la doi ani, iar raportul de audit se reproduce integral în raportul anual de transparență.

 

Articolul 420. Controlul funcționării organizațiilor de gestiune colectivă

(1) Controlul funcționării organizațiilor de gestiune colectivă se efectuează de AGEPI, cu posibilitatea atragerii, după caz, a unor specialiști/experți din exterior, conform procedurilor stabilite prin ordinul Directorului General al AGEPI.

          (2) În cadrul controalelor efectuate de AGEPI, organizația de gestiune colectivă supusă controlului este obligată să pună, inclusiv în copii la dispoziția AGEPI:

  1. a) statutul şi regulamentele lor, cu toate modificările şi completările la acestea;
  2. b) acordurile de reprezentare reciprocă încheiate cu organizaţiile de gestiune colectivă străine în vigoare;
  3. c) acordurile de reprezentare, contractele de colaborare încheiate cu alte organizații/asociații în vigoare;
  4. d) hotărîrile/procesele-verbale ale Adunării Generale, ale Consiliului de Administrare şi documente care atestă evidenţa participării şi consemnarea voturilor;
  5. e) rapoartele anuale întocmite de directorul general, consiliul de administrare, comisiile interne, cenzor sau comisia de cenzori.
  6. f) raportul anual de transparență în formatul stabilit prin ordinul Directorului General AGEPI;
  7. g) lista actualizată a titularilor de drepturi membri ai organizației de gestiune colectivă şi a celor care nu au statut de membri ai organizației de gestiune colectivă;
  8. h) contractele de gestiune a drepturilor încheiate cu titularii de drepturi;
  9. i) repertoriul gestionat, actualizat (în orice format);
  10. j) lista licențelor eliberate;
  11. k) modalitatea de identificare, notificare și evidență a utilizatorilor;
  12. l) rapoartele de valorificare privitor la obiectele dreptului de autor/drepturilor conexe;
  13. m) politica de contabilitate;
  14. n) bugetul aprobat;
  15. o) statele de personal;
  16. p) situațiile financiare;
  17. q) situaţia fluxurilor de numerar;
  18. r) balanţele de verificare lunare;
  19. s) extrasul bancar, cu soldul în cont la finele anului pentru toate conturile deținute de organizația de gestiune colectivă;
  20. t) raportul privind cheltuielile efective gestionării dreptului de autor și drepturilor conexe, cu anexarea actelor justificative;
  21. u) raportul privind remuneraţia acumulată, repartizată şi achitată, per titular, cu anexarea ordinelor/dispoziţiilor de plată, rezultatele auditului intern şi extern;
  22. v) sumele nerevendicate de către titularii de drepturi şi modul de repartizare a acestora;
  23. w) alte documente indispensabile ce țin de obiectul controlului și activitatea organizaţiei, solicitate de Comisia de control.

  (3) Comisia de control din cadrul AGEPI este în drept să solicite note explicative în legătură cu situaţiile constatate, atît directorului general, cît şi altor persoane angajate.

         (4) AGEPI efectuează o dată pe an controlul general al activităţii organizaţiei de gestiune colectivă. În perioada dintre două controale generale anuale, AGEPI are dreptul să efectueze controale speciale în baza sesizărilor înaintate de titularii de drepturi, inclusiv de membrii organizaţiei şi de utilizatori, sau parvenite din alte surse relevante, care conţin informaţii ce produc dubii rezonabile cu privire la corespunderea activităţii organizaţiei cu prevederile prezentului titlu, ale altor acte normative relevante şi ale statutelor proprii.

         (5) Controlul efectuat de AGEPI se desfăşoară numai cu notificarea prealabilă a organizației de gestiune colectivă controlate, cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de efectuarea controlului.

          (6) Organizația de gestiune colectivă supusă controlului este obligată să asigure, la iniţierea controlului şi pe durata desfăşurării acestuia, prezenţa directorului general ori a reprezentantului.

         (7) În rezultatul fiecărui control menționat la alin. (4) din prezentul articol, AGEPI întocmește actul de control, care conține concluziile Comisiei de control referitoare la încălcările constatate.

         (8) În cazul depistării unor nereguli, în baza concluziilor cuprinse în actul de control, AGEPI acordă un termen de intrare în legalitate pentru soluționarea neregulilor, precum şi comunică actul de control către Adunarea Generală a organizaţiei de gestiune colectivă controlate, care îl va dezbate în prima şedinţă ordinară.

         (9) Organizația de gestiune colectivă este obligată să examineze actul de control și să informeze AGEPI, în termenul stabilit, despre măsurile întreprinse pentru înlăturarea încălcărilor depistate, cu prezentarea probelor concludente în acest sens.

          (10) Termen prevăzut la alin. (8) nu se acordă în cazul depistării că organizația de gestiune colectivă nu mai întrunește condițiile prevăzute de art. 411, aplicîndu-se direct prevederile art. 421 alin. (3) din prezentul titlu.

 

Articolul 421. Încălcarea de către organizaţia de gestiune colectivă a prevederilor prezentului titlu

(1) În cazul în care organizaţia de gestiune colectivă nu respectă prevederile art. 413 alin. (1), art. 417 alin. (12) și (13), ori încalcă obligaţiile prevăzute la art. 409 alin. (7) și (8), art. 414, art. 418 alin. (5) și (6), art. 419 și art. 420 alin. (2), Comisia de avizare, în dependență de gravitatea încălcărilor depistate, acordă organizației de gestiune colectivă, un termen de pînă la 5 luni pentru înlăturarea neconformităților. Decizia poate fi atacată la judecătoria în a cărei jurisdicție este sediul AGEPI.

         (2) În cazul în care organizația de gestiune colectivă încalcă obligaţiile prevăzute la  art. 409 alin. (1) lit. d) și alin. (6), art. 410, art. 413 alin. (2) și (3), precum și în cazul în care organizația de gestiune colectivă nu a înlăturat, în termenul stabilit, încălcările depistate ca urmare a efectuării controlului, Comisia de avizare va condiționa activitatea ulterioară a organizației de gestiune colectivă, prin emiterea unei decizii, în conformitate cu prevederile Codului administrativ. Decizia Comisiei de avizare poate prevedea substituirea de către Adunarea Generală a organizației de gestiune colectivă, a directorului general și a membrilor consiliului de administrare. Persoana substituită din funcția de director general, precum și cele din Consiliul de administrare, nu mai pot ocupa timp de 5 ani această funcție, în cadrul nici unei organizaţii de gestiune colectivă. Decizia Comisiei de avizare poate fi atacată la judecătoria în a cărei jurisdicție este sediul AGEP

          (3) În cazul în care organizația de gestiune colectivă nu se conformează prevederilor alin. (2) sau nu întrunește condițiile de avizare, Comisia de avizare este în drept să retragă, să revoce, să modifice sau să anuleze decizia de avizare a organizației de gestiune colectivă, în conformitate cu prevederile Codului administrativ. Decizia poate fi atacată la judecătoria în a cărei jurisdicție este sediul AGEPI.

 

CAPITOLUL VIII

MĂSURI TEHNOLOGICE DE PROTECȚIE.

INFORMAȚIA DESPRE GESTIUNEA DREPTURILOR

Articolul 422. Măsuri tehnologice de protecţie

(1) Sînt interzise următoarele acţiuni, indiferent de faptul dacă are loc sau nu încălcarea, într-un mod sau altul, a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezentul titlu:

  1. a) eludarea măsurilor tehnologice de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe în condiţii în care persoana implicată o face cu bună ştiinţă sau are motive rezonabile să ştie că urmăreşte scopuri de eludare;
  2. b) producerea, importul, distribuirea, închirierea, publicitatea pentru vînzare sau închiriere ori posesiunea, în scopuri comerciale sau pentru prestarea serviciilor, a echipamentelor, produselor sau componentelor acestora care:

- sînt promovate, fac obiectul publicităţii sau sînt comercializate în scop de eludare;

- au drept scop principal al utilizării eludarea şi/sau aceasta este rezultatul utilizării lor;

- sînt proiectate, produse, adaptate sau executate, în principal, cu scopul de a permite sau de a facilita eludarea.

(2) Fără a prejudicia protecţia juridică prevăzută la alin. (1) din prezentul articol, în lipsa măsurilor voluntare întreprinse de către titularii de drepturi, inclusiv a acordurilor dintre titularii de drepturi şi alte părţi implicate, persoanele care beneficiază de excepţiile şi limitările specificate la art. 387 alin. (1) şi la art. 388 lit. a ), b), f), g), h) şi i) sau organizaţia ai cărei membri sînt pot apela la Comisia de mediere, căreia îi pot cere să intervină şi să asigure ca titularii de drepturi să le pună la dispoziţie mijloacele la care se referă acea excepţie sau limitare pentru a beneficia în măsura necesară de acea excepţie sau limitare, cu condiţia că aceştia au acces legal la opera protejată şi/sau la obiectele drepturilor conexe şi ale altor drepturi protejate de prezentul titlu.

(3) Protecţia juridică prevăzută de prezentul articol se extinde atît asupra măsurilor tehnologice de protecţie aplicate benevol de titularii de drepturi, inclusiv asupra celor aplicate în scop de implementare a acordurilor voluntare, cît şi asupra celor aplicate în conformitate cu o hotărîre arbitrală sau cu o decizie judecătorească.

(4) Prevederile alin. (2) şi (3) nu se aplică operelor sau obiectelor drepturilor conexe specificate în prezentul titlu care au fost puse, în baza unor clauze contractuale, la dispoziţia publicului în regim interactiv.

 

Articolul 423. Informaţia despre gestiunea drepturilor

Sînt interzise următoarele acţiuni efectuate intenţionat şi fără permisiunea necesară:

  1. a) înlăturarea de pe opere sau de pe alte obiecte protejate ori modificarea pe acestea a oricărei informaţii în formă electronică despre gestiunea drepturilor;
  2. b) distribuirea, importul în scop de distribuire, comunicarea publică sau punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv a operelor, obiectelor drepturilor conexe sau ale altor drepturi protejate de prezentul titlu, de pe care, fără permisiunea titularului de drepturi, a fost înlăturată sau modificată informaţia în formă electronică despre gestiunea drepturilor, dacă o asemenea persoană cunoaşte sau are motive rezonabile să ştie că astfel provoacă, permite, facilitează sau tăinuieşte o încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezentul titlu.

 

CAPITOLUL IX

APLICAREA DREPTULUI DE AUTOR, A DREPTURILOR CONEXE

ȘI A ALTOR DREPTURI

Articolul 424. Încălcarea dreptului de autor, a drepturilor conexe şi a altor drepturi

(1) Orice valorificare a obiectelor dreptului de autor, ale drepturilor conexe sau ale altor drepturi protejate de prezentul titlu se consideră nelegitimă dacă are loc cu încălcarea acestor drepturi.

(2) Orice exemplar al obiectelor dreptului de autor, ale drepturilor conexe sau ale altor drepturi protejate de prezentul titlu a cărui reproducere, import, distribuire, închiriere sau împrumut atrage încălcarea acestor drepturi se consideră contrafăcut.

(3) Depozitarea în scopuri comerciale a exemplarelor obiectelor dreptului de autor, ale drepturilor conexe sau ale altor drepturi protejate de prezentul titlu se consideră nelegitimă dacă are loc cu încălcarea acestor drepturi.

(4) Încălcarea drepturilor recunoscute şi garantate prin prezentul titlu atrage răspundere civilă, contravenţională sau penală, după caz, potrivit legii. Dispoziţiile procedurale prevăzute de prezentul titlu se completează cu cele de drept comun.

 

Articolul 425. Iniţierea acţiunilor privind încălcarea drepturilor

(1) Orice persoană fizică sau juridică care are pretenţii în privinţa valorificării unui obiect al dreptului de autor, al drepturilor conexe sau al altor drepturi protejate de prezentul titlu are dreptul să iniţieze acţiuni în instanţa de judecată competentă ori să sesizeze altă autoritate pentru aplicarea măsurilor, procedurilor şi remediilor prevăzute în prezentul capitol.

(2) Proceduri judiciare în privinţa încălcării dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezentul titlu pot fi iniţiate:

  1. a) de titularii de drepturi sau de autorităţile abilitate cu protecţia drepturilor acestora;
  2. b) de alte persoane care beneficiază de astfel de drepturi, în special de licenţiaţi;
  3. c) de organizaţiile de gestiune colectivă a dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe;
  4. d) de organizaţiile profesionale de apărare şi de alţi reprezentanţi ai titularilor de drepturi şi ai licenţiaţilor.

(3) Instanţele de judecată şi alte autorităţi competente vor aplica măsurile, procedurile şi remediile prevăzute în prezentul capitol într-o manieră corectă şi echitabilă, astfel încît să nu fie excesiv de dificile sau costisitoare şi să nu impună limite de timp exagerate sau tergiversări neprevăzute. Aplicarea acestor măsuri, proceduri şi remedii va fi una eficientă şi proporţionată, nu va crea obstacole în calea comerţului legal şi va oferi protecţie împotriva folosirii lor abuzive.

 

Articolul 426. Probele

(1) La cererea părţii care a prezentat probe rezonabile, acceptabile şi suficiente în susţinerea pretenţiilor sale şi a precizat, în argumentarea acelor pretenţii, elemente de probă care sînt sub controlul părţii opuse, instanţa de judecată competentă poate dispune, sub rezerva de protecţie a informaţiei confidenţiale, ca aceste elemente de probă să fie prezentate de partea opusă. În sensul prezentului alineat, instanţa de judecată va considera ca probă suficientă un eşantion rezonabil de exemplare ale unei opere sau ale unui alt obiect protejat de prezentul titlu.

(2) În condiţiile specificate la alin. (1), dacă încălcarea s-a comis la scară comercială, instanţa de judecată poate dispune, la cererea uneia dintre părţi, prezentarea documentelor bancare, financiare sau comerciale care se află sub controlul părţii opuse, sub rezerva de protecţie a informaţiei confidenţiale.

 

Articolul 427. Măsuri de asigurare a probelor

(1) Înainte de examinarea unei acţiuni în fond, la cererea uneia dintre părţi care a prezentat probe rezonabile, acceptabile şi suficiente în susţinerea afirmaţiilor sale precum că le sînt încălcate drepturile sau că o astfel de încălcare este iminentă, pentru asigurarea probelor, instanţa de judecată poate dispune, sub rezerva de protecţie a informaţiei confidenţiale, aplicarea de măsuri provizorii prompte şi eficiente.

(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot cuprinde descrierea detaliată, cu sau fără luarea mostrelor, ori sechestrarea bunurilor ce constituie obiect al litigiului şi, după caz, a materialelor şi echipamentelor utilizate la producerea şi/sau distribuirea acestor bunuri, precum şi a documentelor referitoare la acestea.

(3) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot fi întreprinse, dacă este necesar, fără să se anunţe pîrîtul, în special atunci cînd orice tergiversare ar putea cauza prejudicii ireparabile titularului de drepturi sau atunci cînd există un risc vădit ca proba să fie distrusă.

(4) Dacă măsurile prevăzute la alin. (1) sînt întreprinse fără ca cealaltă parte să fie audiată, aceasta trebuie să fie informată imediat despre luarea măsurilor. La cererea părţii interesate, va avea loc o revizuire, care poate include şi audieri, pentru a decide, într-un termen rezonabil după notificarea măsurilor, dacă măsurile trebuie modificate, revocate sau confirmate.

(5) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot fi dispuse sub rezerva depunerii de către reclamant a unei cauţiuni sau a unei garanţii echivalente, avînd menirea să asigure compensarea, prevăzută la alin. (7), a eventualelor prejudicii suportate de pîrît.

(6) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot fi revocate la cererea pîrîtului, fără a i se afecta dreptul de a cere despăgubiri, dacă reclamantul nu a iniţiat, în decurs de 20 de zile lucrătoare, proceduri care să conducă la examinarea cazului de către instanţa de judecată.

(7) În cazul în care măsurile prevăzute la alin. (1) sînt revocate sau decad din cauza oricărui act al reclamantului ori a omisiunii sale sau dacă, ulterior, nu se constată nici o încălcare sau tentativă de încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezentul titlu, instanţa de judecată poate decide ca reclamantul, la cererea pîrîtului, să repare acestuia prejudiciile cauzate prin aplicarea acelor măsuri.

 

Articolul 428. Dreptul la informare

(1) În contextul procedurilor privind încălcarea dreptului de proprietate intelectuală şi ca răspuns la cererea justificată a reclamantului, instanţa de judecată poate dispune ca informaţia despre originea şi reţelele de distribuire a bunurilor şi serviciilor care încalcă dreptul de autor, drepturile conexe sau alte drepturi protejate de prezentul titlu să fie furnizată de persoana care a încălcat drepturile sau de oricare altă persoană în privinţa căreia s-a constatat că:

  1. a) are în posesie bunuri contrafăcute la scară comercială;
  2. b) utilizează, la scară comercială, servicii cu bunuri contrafăcute;
  3. c) furnizează la scară comercială servicii utilizate în activităţi de contrafacere;
  4. d) a fost indicată de către persoana menţionată la lit. a), b) sau c) ca fiind implicată în acţiuni de producere, confecţionare sau distribuire a bunurilor sau de prestare a serviciilor.

(2) Informaţia menţionată la alin. (1) cuprinde, după caz:

  1. a) numele şi adresele producătorilor, distribuitorilor, furnizorilor, deţinătorilor anteriori ai bunurilor sau ai serviciilor, precum şi ale vînzătorilor angro şi cu amănuntul;
  2. b) informaţii despre cantităţile de bunuri sau servicii produse, confecţionate, livrate, primite sau comandate, precum şi despre preţul lor.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică fără să afecteze alte prevederi legale care:

  1. a) permit titularului de drepturi să obţină informaţii mai detaliate;
  2. b) reglementează utilizarea în cauze civile sau penale a informaţiilor comunicate în conformitate cu prezentul articol;
  3. c) reglementează răspunderea pentru abuzul de dreptul la informare;
  4. d) dau posibilitatea de a fi respinsă furnizarea de informaţii care ar constrînge persoana menţionată la alin. (1) să recunoască participarea sa nemijlocită sau cea a rudelor apropiate la o încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezentul titlu;
  5. e) reglementează protecţia confidenţialităţii surselor de informare ori procesarea datelor de caracter personal.

 

Articolul 429. Măsuri provizorii şi de asigurare

(1) La cererea reclamantului, instanţa de judecată poate:

  1. a) să emită, în privinţa persoanei care se presupune că a încălcat drepturile, o încheiere cu scopul de a preveni orice încălcare iminentă a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezentul titlu ori să interzică, sub rezerva aplicării unor sancţiuni pecuniare repetate, continuarea pretinselor încălcări ale dreptului vizat, ori să ceară prezentarea unor garanţii destinate să asigure despăgubirea titularului de drepturi;
  2. b) în aceleaşi condiţii, să emită o încheiere în privinţa unui intermediar ale cărui servicii sînt utilizate de o terţă persoană care încalcă dreptul de autor, drepturile conexe sau alte drepturi protejate de prezentul titlu, inclusiv în privinţa intermediarilor ale căror calculatoare şi servicii de telecomunicaţii sînt utilizate de o terţă persoană care comite o astfel de încălcare;
  3. c) să dispună sechestrarea sau confiscarea bunurilor presupuse că încalcă dreptul de autor, drepturile conexe sau alte drepturi protejate de prezentul titlu, în scop de prevenire a introducerii sau răspîndirii acestora în reţelele de comerţ.

(2) În cazul unei încălcări comise la scară comercială, atunci cînd reclamantul demonstrează existenţa unor circumstanţe susceptibile să compromită compensarea prejudiciilor, instanţa de judecată poate să dispună măsuri provizorii precum sînt sechestrarea bunurilor mobile şi imobile ale persoanei care se presupune că a încălcat drepturile, inclusiv blocarea conturilor bancare şi a altor active ale acestuia. În acelaşi scop, instanţa de judecată poate cere prezentarea documentelor bancare, financiare sau comerciale ori accesul la informaţia relevantă.

(3) Pentru a se pronunţa în privinţa măsurilor prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa de judecată poate să ceară reclamantului să prezinte probe concludente pentru a se asigura în deplină măsură că el este titularul de drepturi şi că drepturile sale au fost încălcate sau că o atare încălcare este iminentă.

(4) Măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) vor fi întreprinse, după caz, fără ca pîrîtul să fie anunţat, îndeosebi cînd orice tergiversare ar cauza un prejudiciu ireparabil titularului de drepturi. În acest caz, părţile vor fi informate imediat despre luarea măsurilor. La cererea pîrîtului va avea loc o reexaminare, incluzînd şi audieri, pentru a decide, într-un termen rezonabil după notificarea măsurilor, dacă măsurile urmează să fie modificate, revocate sau confirmate.

(5) Instanţa de judecată poate dispune măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) cu condiţia ca reclamantul să depună o cauţiune sau o garanţie echivalentă, avînd menirea să asigure repararea, prevăzută la alin. (7), a eventualelor prejudicii cauzate pîrîtului.

(6) Măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) pot fi revocate la cererea pîrîtului dacă reclamantul nu a iniţiat, în decurs de 20 de zile lucrătoare, proceduri care să conducă la examinarea cazului de către instanţa de judecată.

(7) În cazul în care măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) sînt revocate ori decad din cauza oricărui act al reclamantului sau a omisiunii acestuia, ori dacă, ulterior, nu se constată nici o încălcare sau tentativă de încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezentul titlu, instanţa de judecată poate să-l oblige pe reclamant, la cererea pîrîtului, să repare eventualele prejudicii cauzate prin aplicarea acelor măsuri.

 

Articolul 430. Măsuri de corecţie

(1) Fără a-l scuti de plata oricăror despăgubiri datorate titularului de drepturi în urma încălcării şi fără compensare de orice gen, instanţa de judecată poate dispune, la cererea reclamantului, să fie întreprinse măsuri în privinţa bunurilor considerate ca provenind din încălcarea dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezentul titlu şi, după caz, în privinţa materialelor şi echipamentului care au servit la crearea sau confecţionarea acelor bunuri. Asemenea măsuri prevăd:

  1. a) retragerea provizorie din circuitul comercial;
  2. b) retragerea definitivă din circuitul comercial;
  3. c) confiscarea şi distrugerea.

(2) Instanţa de judecată poate dispune ca măsurile prevăzute la alin. (1) să fie întreprinse din contul persoanei care a încălcat drepturile numai dacă nu sînt motive pentru a se proceda altfel.

(3) La examinarea cererii de aplicare a măsurilor de corecţie se va respecta principiul proporţionalităţii între gravitatea încălcării şi remediile dispuse, precum şi interesele terţelor persoane.

 

Articolul 431. Asigurarea executării hotărîrii judecătoreşti

(1) Dacă prin hotărîre judecătorească s-a constatat o încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezentul titlu, instanţa de judecată poate, în vederea asigurării executării acestei hotărîri, să emită o încheiere prin care persoana care a încălcat drepturile să fie somată să înceteze orice acţiune ce constituie o încălcare a drepturilor menţionate. O încheiere similară poate fi emisă, de asemenea, în privinţa intermediarului ale cărui servicii sînt utilizate de o terţă persoană care încalcă dreptul de autor, drepturile conexe sau alte drepturi protejate de prezentul titlu, inclusiv în privinţa intermediarilor ale căror calculatoare şi servicii de telecomunicaţii sînt utilizate de o terţă persoană care comite o asemenea încălcare.

(2) Nerespectarea încheierii menţionate la alin. (1) va antrena, după caz, aplicarea unei sancţiuni pecuniare repetate pentru a asigura executarea acesteia.

 

Articolul 432. Măsuri alternative

La cererea persoanei pasibile a fi subiectul măsurilor prevăzute în prezentul capitol, dacă aceasta a acţionat neintenţionat sau din neglijenţă, instanţa de judecată poate dispune, în locul aplicării acestor măsuri, ca persoana respectivă să plătească persoanei lezate despăgubiri pecuniare dacă aplicarea măsurilor prevăzute i-ar cauza un prejudiciu disproporţionat şi dacă pentru partea lezată despăgubirea pecuniară pare a fi rezonabilă şi satisfăcătoare.

 

Articolul 433. Despăgubirile

(1) În cadrul procedurilor judiciare iniţiate în privinţa încălcării dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezentul titlu, persoanele specificate la art. 425 alin. (2) pot solicita instanţelor de judecată sau altor organe competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor, constatarea încălcării acestora, restabilirea situaţiei existente pînă la încălcarea dreptului şi încetarea acţiunilor care comportă încălcarea dreptului sau creează pericolul încălcării lui, precum şi repararea prejudiciului prin stabilirea unor despăgubiri.

(2) La stabilirea despăgubirii, instanța de judecată va ține cont de toate aspectele relevante, cum ar fi consecinţele economice negative, inclusiv beneficiul ratat, suferite de partea lezată, beneficiile realizate pe nedrept de persoana care a încălcat drepturile şi, după caz, de alte aspecte, cum ar fi dauna morală cauzată titularului de drept prin încălcarea drepturilor sale.

(3) Atunci cînd persoana care se presupune că a încălcat drepturile a comis o încălcare neintenţionat sau neavînd motive rezonabile să cunoască acest lucru, instanţa de judecată poate stabili despăgubiri sub formă de taxe forfetare, cum ar fi cel puţin suma remuneraţiei sau a tarifului pe care ar fi datorat-o persoana care se presupune că a încălcat drepturile dacă ar fi fost autorizat prin licenţă să valorifice dreptul în cauză.

(4) Titularul de drepturi lezat în drepturile protejate de prezentul titlu poate revendica şi repararea materială a prejudiciului moral.

(5) Persoana culpabilă de încălcarea dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezentul titlu poartă răspundere în conformitate cu legislaţia civilă, contravenţională şi penală.

(6) Pentru încălcarea drepturilor morale, autorul sau titularul drepturilor conexe are dreptul să ceară, prin judecată, de la persoana care le-a încălcat:

  1. a) introducerea rectificărilor cuvenite în operă şi publicarea în presă sau anunţarea într-un alt mod despre restabilirea dreptului încălcat;
  2. b) interzicerea publicării operei sau îndeplinirea cerinţei de a înceta distribuirea ei şi de a confisca exemplarele publicate;
  3. c) repararea materială a prejudiciului moral.

(7) Instanţa de judecată are dreptul să pronunţe hotărîrea privind sechestrarea şi confiscarea tuturor exemplarelor operelor, ale fonogramelor sau videogramelor presupuse a fi contrafăcute, precum şi a materialelor şi echipamentelor destinate pentru confecţionarea şi reproducerea acestora.

(8) Organul de urmărire penală, în cazul în care dispune de suficiente probe privind încălcarea dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezentul titlu, este obligat să întreprindă măsurile cuvenite pentru a depista şi a sechestra:

  1. a) exemplarele de opere, de fonograme şi de videograme presupuse a fi contrafăcute;
  2. b) materialele şi echipamentele destinate pentru confecţionarea şi reproducerea exemplarelor contrafăcute;
  3. c) bonurile şi alte documente care pot servi drept probe ale acţiunilor de încălcare a prezentului titlu.

(9) Organele vamale au dreptul să reţină exemplarele operelor, fonogramelor şi ale videogramelor introduse în ţară sau scoase din ţară ilegal. În cazul în care aceste exemplare ale operelor, fonogramelor şi ale videogramelor au fost recunoscute contrafăcute, instanţa de judecată poate aplica faţă de persoana care se presupune că a încălcat drepturile oricare din măsurile prevăzute la alin.(2).

 

Articolul 434. Cheltuieli de judecată

(1) La depunerea cererii în cauzele privind dreptul de autor, drepturile conexe sau alte drepturi protejate de prezentul titlu, persoanele specificate la art. 425 alin. (2) se scutesc de achitarea taxei de stat. Aceasta urmează să fie încasată, în modul şi mărimea stabilite de legislaţie, de la persoana recunoscută vinovată de încălcarea dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezentul titlu.

(2) Cheltuielile de judecată rezonabile şi proporţionale şi alte cheltuieli suportate de partea care a avut cîştig de cauză, de regulă, vor fi încasate de la persoana care a pierdut procesul, cu excepţia cazului cînd spiritul de echitate nu permite acest lucru.

 

Articolul 435. Publicarea hotărîrilor judecătoreşti

În cadrul unei proceduri de încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezentul titlu, instanţa de judecată poate dispune, la cererea reclamantului şi pe cheltuiala persoanei care a încălcat drepturile, măsuri corespunzătoare pentru difuzarea informaţiei despre hotărîrea de judecată, inclusiv expunerea ori publicarea ei integrală sau parţială.

 

Articolul 436. Încălcarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe prin intermediul reţelelor de calculatoare

(1) Persoana fizică sau juridică care acordă servicii de hosting şi/sau transmisii de date (internet/intranet), inclusiv internet-provider, se consideră complice atunci cînd contribuie nemijlocit la încălcarea dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe şi poartă răspundere pentru încălcarea acestor drepturi în următoarele cazuri:

  1. a) dacă, avînd posibilitate tehnică să blocheze, să restricţioneze accesul şi/sau să şteargă în timp oportun obiectele ce sînt publicate şi/sau utilizate cu încălcarea dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe şi fiind înştiinţată de titularul de drepturi respective sau de reprezentanţii săi (cu indicarea obiectului concret) despre încălcarea în cauză, nu a executat cerinţele titularului dreptului de autor şi/sau al drepturilor conexe privind blocarea, restricţionarea accesului şi/sau ştergerea obiectelor indicate;
  2. b) dacă, fiind informată despre activitatea ilegală din domeniul dreptului de autor şi/sau al drepturilor conexe, favorizează, finanţează şi contribuie la acţiunile ilegale ale altei persoane;
  3. c) dacă publică informaţie eronată, modifică sau şterge informaţia privind titularul dreptului de autor şi/sau al drepturilor conexe, inclusiv distribuie exemplare de opere şi/sau de obiecte ale drepturilor conexe despre care această informaţie a fost modificată sau ştearsă;
  4. d) dacă pune intenţionat la dispoziţia terţelor persoane orice informaţie (linkuri, adrese web) care creează posibilitatea de a avea acces ilegal la obiectele dreptului de autor şi/sau ale drepturilor conexe.

(2) Persoana fizică sau juridică care acordă servicii de hosting şi/sau transmisii de date (internet/intranet), inclusiv internet-provider, nu poartă răspundere pentru acţiunile ilegale ale altor persoane care se folosesc de serviciile sale pentru a încălca dreptul de autor şi/sau drepturile conexe dacă nu dispunea de informaţia despre acţiunile acestor persoane ori dacă nu are posibilitatea să restricţioneze accesul sau să şteargă obiectele publicate sau folosite cu încălcarea dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe.

 

Articolul 437. Încălcarea prevederilor referitoare la măsurile tehnologice de protecţie şi la informaţia despre gestiunea drepturilor

(1) În caz de încălcare a prevederilor referitoare la măsurile tehnologice de protecţie prevăzute la art. 422 şi la informaţia despre gestiunea drepturilor prevăzută la art. 423, indiferent dacă s-a încheiat sau nu cu încălcarea dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezentul titlu, se aplică aceleaşi măsuri, proceduri, remedii şi sancţiuni care sînt prevăzute de prezentul capitol şi de actele normative relevante pentru încălcarea dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezentul titlu.

(2) În cazul exemplarelor contrafăcute şi al echipamentului utilizat în scop de contrafacere, măsurile, procedurile, remediile şi sancţiunile prevăzute la alin. (1) din prezentul articol se aplică mutatis mutandis şi echipamentului, produselor, componentelor specificate la art. 422 alin. (1) lit. b).

 

Articolul 438. Protecţia social-juridică a autorilor şi a titularilor drepturilor conexe

(1) Utilajele, schiţele, machetele, manuscrisele şi orice alte bunuri similare ce servesc direct la crearea unei opere ce dă naştere unui drept de autor nu pot face obiectul unei urmăriri silite.

(2) Remuneraţia cuvenită autorilor şi titularilor de drepturi conexe, ca urmare a utilizării operelor şi obiectelor lor, beneficiază de aceeaşi protecţie ca şi salariile, inclusiv în sensul că nu poate fi urmărită în cadrul procedurii de executare decît în aceleaşi condiţii ca şi salariul, fiind scutită de impozitul pe valoarea adăugată.

(3) Hotărîrile judecătoreşti privind încasarea remuneraţiei vor fi executate imediat după pronunţare dacă instanţa va considera aceasta necesar.

(4) În scop de protecţie eficientă a drepturilor patrimoniale ale autorilor şi ale titularilor de drepturi conexe contra inflaţiei şi a altor factori social-economici negativi, se procedează la indexarea tarifelor minime ale remuneraţiei, stabilite în sumă fixă, concomitent şi proporţional cu majorarea salariului minim pe ţară, reglementat de legislaţia muncii (salarizarea). Aceasta nu înseamnă că cuantumul tarifului minim trebuie să corespundă cuantumului salariului minim pe ţară.

 

TITLUL IV

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 439. Intrarea în vigoare

(1) Prezentul cod intră în vigoare la expirarea a 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Guvernul, pînă la data intrării în vigoare a prezentului cod:

  1. a) va elabora şi va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezentul cod;
  2. b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezentul cod şi va asigura elaborarea actelor normative necesare pentru punerea în aplicare a acestuia;
  3. c) va asigura revizuirea şi abrogarea actelor normative departamentale care contravin prezentului cod.

(3) La data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă Legea nr. 655/1999 privind protecţia topografiilor circuitelor integrate, Legea nr. 161/2007 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, Legea nr. 38/2008 privind protecţia mărcilor, Legea nr. 39/2008 privind protecţia soiurilor de plante, Legea nr. 50/2008 privind protecţia invenţiilor, Legea nr. 66/2008 privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate şi Legea nr. 114/2014 cu privire la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, cu excepţia Legii nr. 139/2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, care se abrogă la expirarea a 3 luni de la data intrării în vigoare a prevederilor prezentului cod.

 

Articolul 440. Dispoziţii tranzitorii

(1) În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentului cod, organizațiile de gestiune colectivă avizate conform prevederilor Legii nr. 139/2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe urmează:

  1. a) să își aducă în concordanță cu prevederile și în condițiile art. 413 din prezentul cod Statutul și să înregistreze modificările/completările statutare la organul competent;
  2. b) să fie reavizate conform prevederilor art. 411 din prezentul cod de către Comisia de avizare, cu eliberarea avizului de funcționare.

(2) Pînă la realizarea condiţiilor prevăzute la alin. (1) din prezentul articol, organizaţiile de gestiune colectivă avizate activează în condiţiile Legii nr. 139/2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

(3) Organizațiile de gestiune colectivă care nu au respectat condițiile prevăzute la alin. (1) din prezentul articol, își pierd statutul de organizație de gestiune colectivă.

 

 

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI

    COPYRIGHT

    COPYRIGHT - Asociația Obștească Asociația Națională «Copyright» este Organizație de Gestiune Colectivă a drepturilor de autor și drepturilor conexe care a fost înregistrată la Ministerul Justiției al Republicii Moldova în data de 21.09.2004.

    CONTACTE

    MD 2005, Chisinau,
    Moara Roşie 19, of. 6, mun. Chişinău,
    +37369551551, +37369109889
    asociatiacopyright@gmail.com, mpaoleg@gmail.com